Vineri, 26 aprilie, se anunță, la Craiova, cea mai penibilă ceremonie de care ați auzit până acum: “Ceremonia de spargere a solului” la viitorul spital regional de la Craiova.
Vezi cum arată invitația asta, e pe bune, să nu credeți că glumesc:
Adică începe să se sape o groapă acolo unde va fi, să sperăm, la un moment dat, un spital, dacă nu ratează ăștia încă o dată Spitalul Regional din Craiova. Nomenclatura PSD-PNL se duce pe un câmp de la Craiova să îl aplaude pe un muncitor care sapă o groapă și apoi să-și facă poze și să dea declarații triumflaiste. Pentru asta au mai inventat o chestie: Spargerea solului! Ceremonie de…
Acest Spital Regional din Craiova a fost promis de Victor Ponta în 2012, acum 12 ani. Apoi a fost vânturat insistent și de Liviu Dragnea pe la Antena 3. Liviu Dragnea a promis atunci “domne, facem 8 spitale regionale, OPT!”. Și apoi a venit și Firea și a zis “domne, nu, stați puțin, facem 9, că vreau și eu unul la București. Un spital republican!”.
După care fostul primar de la Sectorul 1, Tudorache, cel care a fost prins cu diamante în casă de vreun milion de euro, acum parlamentar PSD, a zis: “eu fac un spital metropolitan, ca să fie mai tare decât al lui Firea”. Deci 10 spitale mari făcea PSD acum ceva ani. N-au început niciunul.
Și de fapt, povestea acestor spitale este următoarea.
România are o incapacitate administrativă cronică de a construi infrastructură spitalicească. Un singur spital, cât de cât mare, a fost construit de la zero după Revoluție în România, la Mioveni. Primăria din Mioveni se scaldă în bani pentru că plătește Dacia acolo foarte multe impozite. Spitalul din Fălticeni, de pildă, un spital care a fost finalizat după Revoluție, a durat 30 de ani. 30 de ani! Și nu este un spital mare.
O aripă de spital nouă făcută de asociația Dăruiește Viața a fost construită de femeile acelea inimoase de la ONG-ul respectiv, iar statul român în loc să le ajute a încercat să le încurce proiectul. După ce au făcut de la zero aripa nouă la Marie Curie pentru copiii bolnavi de cancer, Rafila nu voia să-l ia în primire, inventa fel de fel de piedici.
Este simplu de observat că avem o mare problemă cu spitalele și cu construcția lor. Dacă e să vorbim mai tehnic, este vorba de incapacitatea administrației românești de a scrie proiecte. După ce Ponta a promis în 2012 opt spitale regionale, am venit noi, tehnocrații, în 2016 la guvernare, Vlad Voiculescu în speță, în primul său mandat și, spre șocul nostru – eu eram la Fonduri Europene, Voiculescu era la Sănătate – trebuia să negociem finanțarea acestor spitale din fonduri europene. Și Comisia a zis “păi hai să vedem proiectele”. Și când ne-am uitat noi, n-aveam proiecte. N-aveam nimic. Adică patru ani de zile Ponta cu Olguța s-au ținut numai de bla-blauri electorale, aveau zero pe hârtie.
În 2016, Vlad Voiculescu a dat drumul procedurii pentru studii. Acum, parcă vă și văd pe unii dintre voi cum vă uitați așa la mine: studii, fezabilitate, aoleu, “lasă-ne Ghinea cu d-astea, de studii avem noi nevoie?”. Eu înțeleg, e ușor să zici chestia asta, așa la cafea, la bere, dar ca să fie foarte clar: nu se fac autostrăzi, nu se fac spitale, nu se face nimic fără un plan, un proiect, un studiu de cum va arăta și cum va fi folosit. Hai măcar aici între noi să terminăm cu mitul ăsta că studiile înseamnă o pierdere de vreme pentru tocilari. Tudose, Ponta, Grindeanu, băieții ăștia, ei n-au nevoie de studii din astea, ei au voință, mușchi, nu le trebuie creier.
Autostrada Comarnic – Brașov nu există pentru că nu are studiu din acesta care să ne spună pe unde trece și cum se face. Autostrada asta nu există ca un proiect. Noi vorbim despre ea așa pe gură, știm în linii mari: de la Ploiești o iei în sus spre Bușteni și ieși pe dreapta la Brașov, dar cam asta e tot ce are statul român. Nu există mai mult ca documentație. Ca să te apuci de autostrada aia trebuie ca cineva să stea timp de câțiva ani, să zică exact: studiul pe partea economică, cât/ce trafic este pe acolo, studiul pe partea tehnică, inginerească, pe unde trece, să facă multe găuri în sol, ca să vezi pe ce tehnologie, ce soluții și cât costă, că nu poți așa să o faci din burtă.
Când mergeți la Brașov și vă enervează traficul, gândiți-vă la asta. De 15 ani vorbesc abramburicii de la PNL și PSD de autostrada Ploiești-Brașov, dar nu există nici ca proiect. Proiectul tehnic a fost început de Cătălin Drulă în 2021 și dacă rămânea el acolo era gata, pentru că stătea săptămânal în ședințe cu firma de proiectare ca să facă studiul tehnic. Contractul pentru proiect este depășit ca termen, firma aia nu e presată să-l dea gata, Grindeanu se plimbă prin Dubai să caute bani. Așa, să zicem că un șeic stupid (și ăia nu sunt stupizi defel) zice: da, mă, uite am 4 miliarde de dolari de spart pentru un proiect cu return de investiții de maxim 15% în următorii 20 de ai. Cam așa arată în mare cifrele, deci nu va fi niciun șeic să ne umple de banii ăștia, Ciolacu și Grindeanu au făcut o plimbare de PR. Dar să zicem că ar da norocul cu șeicul stupid peste noi. Vine ăla și zice: uite, mă, matematicianule de la Transporturi, ia 4 miliarde, hai să vedem proiectul. Ce urmează? Nimic. Nu există proiectul. Grindeanu nu a stat pe capul ălora ca Drulă să termine. Poveștile cu parteneriat public privat acolo la rată de return de 15% sunt povești și chiar dacă nu ar fi, tot trebuie să pui pe masă un proiect.
Deci, vă rog eu, când auziți de studii și proiect nu mai aveți reacția aia cu ”hai, băi, că nu de studii avem noi nevoie”. Ba avem.
Orice e mai mare de un garaj necesită studiul economic / tehnic / fezabilitate, adică să știi ce faci acolo. Revenind la spitalele regionale. În 2016, la patru ani de la bla-blaurile lui Ponta cu spitalele regionale, a venit Voiculescu și a început procedura pentru studii. Am plecat noi de la guvernare, a venit Dragnea. Dragnea zice, “ooo, ăștia de la Comisia Europeană ne cer studii. Și ne zic că au bani de 3. Nu, frate, noi facem 8 și fără studii”. Poate credeți că glumesc și că nu pot fi atât de proști. Dar nu glumesc și pot.
Deci în 2016 am început proiectarea pentru trei spitale regionale: Craiova, Iași, Cluj. Astea care se și fac acum, când s-or face. Dragnea ne pierde niște ani degeaba. Trec alți patru ani, din nou ne întoarcem la guvernare. Voiculescu, din nou nu găsește nimic. Adică eu n-am avut ce să negociez ca proiect pentru astea mari, regionale, că nu existau proiectele. Erau tot doar vorbe. Olguța nici măcar n-a fost capabilă să treacă o hotărâre de Consiliu Local, deși avea majoritate, prin care să se aloce terenul ăsta unde sparge solul acum.
Vorbe, vorbe, vorbe și nu muncește nimeni la proiect, la studiu tehnic, astfel încât să avem ce să negociem.
În PNRR, până la urmă, am reușit să avem o sumă enormă, de 1,7 miliarde de euro, pentru construcția de spitale noi și pentru extinderea cu aripi noi a unor spitale. 1,7 miliarde de euro este ceva enorm. Gândiți-vă că spitalul ăsta făcut de doamnele de la Dăruiește Viața a costat câteva zeci de milioane de euro strânse cu ajutorul a 300.000 de români care au donat. Tot respectul pentru efort, pentru inițiativă, pentru sufletism. Soluția sistemică este tot politică și am reușit să avem 1,7 miliarde de euro. Dar în 2026 se termină PNRR-ul și atunci am zis că pe astea regionale, mari, le finanțăm pe fondurile europene clasice (unde au deadline 2029) și în PNRR lăsăm spitale mai mici, județene sau extindere ale celor existente cu aripi noi. Ca alea pot fi gata. A fost o decizie bună.
Deci avem o finanțare fără precedent în România, din bani europeni pentru spitale: 25 de spitale mai mici prin PNRR și din fondurile de coeziune 3 spitale mari: Iași, Craiova, Cluj.
În 2022, vine Rafila și spune, gata, începem construcția. În 2022. Suntem în 2024 și ei organizează spargerea solului. S-a inventat încă un concept în viața noastră.
Doi ani mai târziu de când a zis Rafila “gata, ne apucăm de lucru”, încă fac ceremonie de pregătit de apucat de muncă. Și șmecheria este următoarea. La Craiova sunt cel mai în urmă, este cel mai rămas în urmă spital din cele trei. Nu au contract de execuție de fapt. Și logic ar fi, când faci ceva mare, să fie un contract cât mai mare, preferabil unic. Pentru că apar probleme. De exemplu, dacă în studiul economic care stă în spatele documentației avem cifre cum că în Oltenia sunt 300 de bolnavi de cancer de plămâni pe an, știind că pentru intervenția pentru cancer este nevoie de un fel de aparatură. Înseamnă că fiecare secție din spitalul regional Craiova ar trebui să estimeze câte cazuri așteaptă pe an, din ce tip de boală, și să fie pregătiți cu dotări tehnologie și aparatura care să fie adaptată pentru a primi acel număr de pacienți. Astfel încât trebuie să se facă de la bun început, să se stie cum trebuie făcută groapa, cum se construiesc aripile, pentru a adapta tehnologia, pentru că altfel se poate întâmpla cum am mai pățit în România, când un constructor face partea de execuție pentru clădire apoi vine altă firmă cu aparatura și nu se potrivește. Și o să avem cârpeli în cazul ăsta care vor avea efecte pe zeci de ani de acum înainte.
Dar ce să vezi, Olguța și cu Rafila nu sunt capabili să facă proiecte mari. Și mai este ceva, firmele de casă ale PSD-ului și ale PNL-ului nu pot să facă proiecte mari. Și atunci ce au făcut? Au spart spitalul regional în proiecțele mici. Ce sparg ei solul acum, ce inaugurează, este doar etapa de pregătire a terenului, adică se face un gard, se face o groapă. Doar pentru atât există licitație și contract. Apoi nu mai e nimic contractat. Bag mâna în foc, din ce experiență am și eu de proiectare și de finanțare de proiecte mari, că vom avea cârpeli, vom avea tehnologie care nu se potrivește cu construcția sau descoperim că aripile de spital trebuiau făcute mai altfel după ce sunt terminate. Spitalul de la Craiova va merge prost pentru că este gândit prost și pentru că sunt incapabili.
Ceremonia asta de spargere a solului este, pe lângă faptul că trebuie să facă și ei ceva în an electoral, un semn că nu au făcut nimic.
Vă gândiți că poate pe PNRR sunt mai serioși? Nu.
PNRR se termină în 2026 în vară, deci mai sunt 2 ani și 3 luni. Nu mai este mult. Am întrebat Ministerul Sănătății, printr-o cerere de informații publice, să aflăm cum merg contractele, cât au contractat din cei 1,7 miliarde de euro. Deci contractat, nu cheltuit. Există contracte semnate acum în valoare de fix 10.144.390 de euro. Zece milioane de euro contractați din cele 1,7 miliarde de euro. Asta înseamnă că au semnat contracte de 0,49%, astăzi, cu 2 ani și 3 luni mai devreme.
Să vă povestesc ce a zis Comisia când am zis noi că vrem bani mulți pentru spitale. A fost o reacție de bun simț.
Comisia Europeană a zis: “voi cereți 1,7 miliarde de euro pe PNNR doar pentru spitalele astea mici și încă mai mult de un miliard pentru alea regionale pe care tot voi ne-ați spus că nu aveți proiectul la care se lucrează de 10 ani? Noi vă dăm banii ăștia, voi aveți o problemă administrativă uriașă. Nu aveți cu cine să faceți proiecte.” Cineva trebuie să muncească, cineva trebuie să facă contracte, să angajeze experți, ăia să stea să muncească și apoi să ai o documentație bună pe baza căreia tu faci o achiziție și pe baza căreia o firmă de construcții se apucă să lucreze, să construiască.
În esență, oamenii aveau dreptate. Ceream mulți bani pentru ceva ce România mai ratase. Dar noi aveam un plan să dregem buba. Când ai o problemă, te apuci, gospodărește, să o rezolvi.
Am propus atunci să punem niște bani în PNRR pentru dezvoltarea de proiecte. 30 milioane de euro. Care dacă erau bine cheltuiți duceau la implementarea rapidă și corectă a celor 1,7 miliarde euro din PNRR + a miliardului pentru spitale regionale din fondurile de coeziune. Acești 30 de milioane de euro au devenit în gura lui Ciolacu și la Antena 3 bani de consultanță puși de Ghinea în PNRR. Și mă ceartă unii comentatori că de ce mă enervez și îi fac tâmpiți. Uite, de aia. 30 milioane de euro asistență tehnică pentru absorbția a peste 2,7 miliarde de euro, calculați un procent și vedeți dacă e aberant. Dar au fost în stare să folosească banii ăștia ”de consultanță”, de fapt pentru proiectare?
Dar Comisia voia detalii. Deci, ok, vă dăm bani pentru ”consultanță” – proiectare, dar știe Ministerul Sănătății să facă asta? Evident, că nu știa. Așa a apărut ideea de a crea o unitate temporară de experți la MS. Trebuie să găsești oameni buni, pregătiți, în piață, poate să îi aduci de afară eventual, că dacă n-ai făcut de 30 de ani spitale, de unde să existe experții ăștia în România? Ăsta a fost conceptul nostru și dacă rămâneam la guvernare în 2021, aveam toate proiectele făcute la timp.
Vine Rafila și amenință că va investiga el de ce a pus Ghinea bani ”de consultanță”. Zic: băi, domn ministru, nu sunt de consultanță, sunt pentru proiectare, vezi că ai și jalon în PNRR de cum faci echipa aia. Ce face Rafila? A dat niște bani la fostul lui loc de muncă. Tot respectul pentru Organizația Mondială a Sănătății, dar aceasta nu face spitale, se ocupă cu altceva: cu pandemii, cu chestii din astea, nu face spitale, nu asta știe.
Acele echipe de experți pentru care am adus finanțare prin PNRR trebuiau să funcționeze sub ceea ce noi am numit Agenția de Dezvoltare a Infrastructurii în Sănătate – ANDIS.
Ăsta era jalon un PNRR. Când am negociat cu Comisia am zis că facem agenția asta, mega flexibilă, nu cu bugetari de ăștia angajați pe viață acolo, ci să fie o echipă de contractare experți la Ministerul Sănătății care să facă aceste proiecte. Cu bani din PNRR. Și ce-au făcut ei? Un an jumate le-a luat să dea OUG-ul de organizare a agenției. Apoi, încă unul, să se certe dacă președintele e de la PNL sau de la PSD. A fost dramă mare în coaliție. Ăștia când văd o agenție, le fac ochii ca la melc: sinecură sinecură, clientelă, clientelă.
ANDIS aceasta, care trebuia să fie agenția de experți, de excepție a statului român, a ajuns o problemă pentru PNRR, că n-au fost în stare să facă agenția funcțională, deși era jalon obligatoriu. Au făcut agenția aproape degeaba și foarte târziu. Dar nu i-au dat să se ocupe de spitalele din PNRR. De spitalele din PNRR se ocupă alții din Ministerul Sănătății, care nu le fac de fapt, că tocmai v-am spus că au fost făcute contractări în valoare de 0,49% din valoarea bugetului. În schimb, ANDIS asta apare că organizează ceremonia de spargere a solului la Craiova.
Cam asta este diferența între o administrație de oameni competenți și sufletiști care se gândesc la soluții și o administrație de politruci incompetenți care sunt obsedați să taie panglici. ANDIS, care nu e clar ce face, când e vorba de spitale, organizează ceremonii de spargere a solului. Este penibil, este trist, este ceea ce votați până la urmă.
Pentru cei din Craiova, care vă bucurați acum că vă face un fel de ceremonie voodoo, haideți să mai vorbim peste un an, peste doi, peste trei, peste patru ani. Până la urmă se va face spitalul ăla, dar cu întârziere. Pentru că va trage Comisia Europeană de noi că au termen până în 2029 să fie gata. Am mari îndoieli că va fi gata până în 2029 și am mari temeri că se va face prost pentru că nu există un contract unic care să o ia de la pus gardul până la finalizare.
