Dincolo de stilistica suburbană, de mahala, afișată de principalii candidați ai PSD, Gabriela Firea și Cristian Popescu Piedone – ultimul fiind preferat de o bună parte a electoratului partidului doamnei Firea, deși teoretic reprezintă PUSL – mult mai importante sunt aspectele care nu mai țin capul de afiș, deși ar trebui să preocupe opinia publică mai mult decât competiția dintre două marionete ale sistemului ticăloșit.
Nu mă refer la jocurile politice murdare din interiorul PSD, cum ar fi, de pildă, susținerea lui Piedone de către Ciolacu pentru a nu-i permite Gabrielei Firea să obțină o victorie clară sau o înfrângere la limită, care ar ajuta-o în lupta internă pentru preluarea partidului împreună cu Paul Stănescu. Mârșăviile de acest fel sunt deja monedă curentă la PSD și nu interesează pe nimeni dacă partidul va fi condus de Marcel Ciolacu sau de Gabriela Firea, căci nici unul dintre ei nu va schimba nici esența mafiotă a acestui partid, nici afilierea lui la rețeaua GRIVCO.
Esențial este doar ca nici Piedone, nici Firea să nu ajungă la Primărie, pentru că amândoi ar permite rețelelor cleptocrate să canibalizeze bugetul Capitalei.
Alte aspecte, mai grave, au reieșit însă din această campanie prost gândită și ele ar trebui să se soldeze cu niște căderi de capete. Deși pentru PSD lansarea candidaturii doctorului Cîrstoiu a fost doar o manevră prin care Marcel Ciolacu dorea să o scoată din cursă pe Gabriela Firea, evoluția acestei candidaturi – expirate înainte de a fi înregistrată la BEC – a scos în lumina reflectoarelor o parte din putregaiul imens din sistemul de sănătate publică.
Deși problemele de integritate ale managerului SUUB au fost exploatate politic de Piedone, Firea și Ciolacu, fiecare în scopul său, și apoi ascunse sub preșul scuzelor pe care Ciolacu i le cerea doctorului Cîrstoiu după ce tot el îi ceruse public socoteală pentru aspectele scoase la iveală de presă, nu este vorba, de fapt, doar de problemele individuale ale lui Cătălin Cîrstoiu, ci de cele care definesc sectorul sanitar și statul de drept.
Cum este deci posibil ca investigația ANI în cazul managerului SUUB să nu continue și să nu se încheie cu concluzii publice? În cazul primarului sectorului 1 Clotilde Armand, ANI a acționat cu celeritate, iar justiția s-a dovedit hiper-activă, schimbând patru procurori și chiar judecători până când s-a obținut trimiterea în judecată.
De ce nu se întâmplă la fel în cazul lui Cătălin Cîrstoiu, deși raportul Corpului de Control al guvernului din 2019 este destul de clar, iar dezvăluirile presei din ultimele săptămâni îl confirmă?
Nu putem conchide decât faptul că sistemul sanitar este politizat și baronizat, că spitalele și facultățile de medicină sunt niște fiefuri medievale în care domnesc politrucii, iar simbioza acestuia cu restul sistemului „ticăloșit” este confirmată de parțialitatea unei justiții și a unor instituții de control pronunțat aservite politic. Acestea ar trebui să fie marile probleme ale campaniei, nicidecum cele mai recente mitocănii ale lui Piedone sau Firea, și nici măcar ridicola motocicletă a nesemnificativului Sebastian Burduja, copil al sistemului, bine conectat la PSD și la rețeaua GRIVCO, deși nominal este membru PNL. Dar ce mai înseamnă astăzi PNL?
Gravitatea cazului Cîrstoiu, din punctul de vedere al integrității profesionale și manageriale, este întărită și de reacția strict formală a ministrului Sănătății Alexandru Rafila, care nu a fost în stare decât să emită câteva platitudini despre principiile etice care ar trebui să guverneze profesiunea medicală, fără a demara o anchetă sau a lua vreo măsură disciplinară împotriva managerului SUUB, care, în orice democrație consolidată, ar fi fost suspendat din funcție până la stabilirea responsabilității.
Dar cum să-l controleze Alexandru Rafila pe Cătălin Cîrstoiu pentru conflict de interese, când el însuși se face vinovat, potrivit unei investigații Hotnews, de a fi acceptat sponsorizări, prin interpuși, de la marile companii farmaceutice pentru Societatea de microbiologie pe care o conduce? Cazul său face, de altfel, obiectul unei petiții deschise de Declic prin care se cere demiterea ministrului.
Din partea guvernului, a instituțiilor de control al integrității și a justiției aservite nu a venit însă decât o tăcere asurzitoare, care întărește convingerea că sistemul sanitar a devenit o rețea mafiotă ocupată de politruci. De aceea a și fost atât de greu pentru organizația Dăruiește Viață să obțină autorizația de funcționare pentru spitalul de oncologie pediatrică, construit la standarde internaționale și finanțat exclusiv prin contribuții voluntare ale firmelor și cetățenilor: proiectul Dăruiește Viață s-a desfășurat în afara sistemului mafiot, care consumă banii contribuabililor și banii europeni fără a livra nimic pentru cetățeni.
Doar presiunea opiniei publice l-a determinat pe ministrul Rafila să autorizeze spitalul Dăruiește Viață, după ce le-a hărțuit luni de zile pe responsabilele de proiect cu cereri absurde, ca într-un roman de Franz Kafka, și a încercat să justifice aceste hărțuieli printr-o penibilă vorbărie.
De miniștri penali la Sănătate însă România nu duce lipsă: acum câteva zile, fostul ministru PSD, Sorina Pintea, primea o condamnare la 3 ani și 6 luni de închisoare cu executare pentru luare de mită în formă continuată. Decizia nu este definitivă, dar este semnificativă. Justiția a fost ceva mai înțelegătoare cu doctorița din Suceava care percepea mită de la bolnavii de cancer, condamnând-o la închisoare cu suspendare și evitând să-i interzică exercitarea profesiunii.
Scandalul de la Suceava nu a fost însă singurul din domeniu: ne amintim de spitalul din Botoșani, unde o gravidă a murit pentru că nimeni nu s-a îngrijit de ea și unde o anchetă DNA a constatat perpetuarea unor practici corupte la angajarea personalului sanitar, sau, mai demult, reutilizarea ilegală dar bine plătită „la negru” a unor stimulatoare cardiace prelevate de la decedați. Și nu putem uita incendiile din spitale, de la Piatra Neamț, Constanța sau București. Cine a plătit și cum? În cele mai multe cazuri nimeni, și oricum prea puțin. Așteptăm cu interes rezultatul anchetei de la Spitalul Sf. Pantelimon din București, unde, la secția ATI, au fost reclamate numeroase decese greu de explicat.
Cum managerii sunt numiți politic, ei sunt protejați de rigorile legii de rețelele politico-mafiote care îi susțin și în beneficiul cărora direcționează contractele de achiziții publice. Nereguli, sau cel puțin abuzuri, în atribuirea unor astfel de contracte au fost semnalate și la SUUB în mandatul lui Cătălin Cîrstoiu, dar acum ele sunt acoperite de perdeaua de fum a televiziunilor „de știri”.
Să ne mai amintim și de mai vechiul scandal Hexifarma, în care presa stabilise legături convingătoare și cu spitalul SRI, dar pentru care nu a plătit decât fostul patron Dan Condrea, mort la momentul oportun într-un ciudat accident de circulație.
Sistemul mafiot din sănătate se dovedește așadar extrem de rezilient. Dacă vrem să vedem exact cât de rezilient este el, este suficient să ne uităm la longevitatea în funcție a lui Raed Arafat, alt adversar al inițiativei private în sistemul sanitar, după incendiul de la Colectiv, când a refuzat accesul ambulanțelor private la locul dezastrului. Premierul Ponta a plătit cu funcția (în mod justificat), dar Arafat a rămas neclintit, dovedindu-se ulterior mai puternic chiar decât ministrul Rafila, care a încercat să-i mai reducă din imperiu. A câștigat Arafat.
Nu avem spațiul necesar unei radiografii a sistemului sanitar, dar avem destule elemente pentru a-l declara mafiotizat și politizat, integrat organic în sistemul cleptocratic care deturnează resursele României, pe seama sănătății populației, care este tot mai precară. Probabil că, dacă ne-am apleca asupra sistemului de învățământ, am descoperi o similitudine cutremurătoare. În tot cazul, rezultatele acestuia confirmă lipsa de performanță specifică sistemelor politico-mafiote.
Soluții pentru serviciile publice există și ele sunt de natură liberală, ținând de eliminarea monopolului statului și introducerea unei concurențe reale, cu reglementări care să prevină însă conflictul de interese stat vs privat. A existat și un proiect prezidențial la un moment dat, în mandatul lui Traian Băsescu, coordonat de un medic liberal, dar a fost atât de îndrăzneț încât a speriat baronimea din sistem, în frunte cu Raed Arafat, și nu a ajuns niciodată să fie pus în aplicare.
Să ne amintim demonstrațiile împotriva acestui proiect din iarna 2011/2012, animate de primarul PNL al sectorului 6 Rareș Mănescu și susținute de Antena3 și chiar de o serie de ONG care se pretindeau independente. Nu le menționez acum, le țin pentru alt prilej.
Acum, la fel ca atunci, sistemul sanitar își confirmă tarele mafiote cronicizate și conexiunile cleptocrate din politică și servicii. În mod involuntar, PSD a scos în evidență această continuitate. Opoziția și societatea civilă ar trebui să profite de această gafă și să nu permită mușamalizarea ei, pentru că riscăm să nu mai scăpăm niciodată de mafioți și să rămânem o țară bolnavă, poate chiar irecuperabil.
