La prima vedere, cel mai recent sondaj, realizat de Verified la comanda lui Nicușor Dan, ar trebui să ne dea încă un motiv de optimism, după sondajul realizat de AtlasIntel: actualul primar conduce cu 46,1%, urmat de Piedone cu 41,1% și de Cătălin Cîrstoiu, cu un penibil 10,1%. Am avea deci șanse ca Bucureștiul să nu ajungă pe mână marionetei interlopilor. Sau ne amăgim?
Dacă citim rezultatele sondajului privind votul politic, adică cel pentru Consiliul General al Capitalei, atunci vedem că lucrurile nu stau chiar atât de bine, pentru că, în cazul fericit în care Nicușor Dan va fi reales, el va fi blocat de o majoritate ostilă, aproape interlopă, am putea spune, repetând în mod exasperant situația în care s-a aflat Traian Băsescu în primul său mandat de Primar General, când majoritatea psd-istă din CGMB îl sabota zilnic, la ordinele lui Adrian Năstase.
Nu în ultimul rând datorită trădării PNL, alianța toxică PSD-PNL conduce în sondaje cu 37,1%, urmată de ADU cu 28,4%, de AUR cu 8,9% și de PUSL, partidul lui Dan Voiculescu și al măscăriciului său Piedone, cu 8,6%. Din fericire, REPER, deși partid de trădători, în opinia mea, ar obține mai mult decât partidul Dianei Șoșoacă (5,7% față de 4,2), acest scor nu are cum să salveze Capitala de o majoritate PSD-PNL-AUR-PUSL, care va face tot ce îi stă în putință să-i ofere Varanului pe tavă bugetul Capitalei.
Și, să nu uităm, Piedone candidează și la Consiliul General, nu doar la Primărie, având șanse să ajungă liderul consilierilor, căci este omul liderului politic de facto al României, Dan Voiculescu-Felix, Varanul, care controlează puterea politică în România prin interpuși, pentru că pe el nu-l votează nimeni. Nu este deci suficient ca Primarul General să nu fie un mafiot corupt, aservit sistemului, ci este nevoie ca voința politică a bucureștenilor să se manifeste și prin eliminarea cleptocraților aflați la putere din CGMB.
De aceea, în 2004, în campania pentru al doilea mandat, Traian Băsescu le-a cerut deschis și ferm bucureștenilor „dați-mi un Consiliu General”. Fie că îl agreează pe Traian Băsescu, fie că nu, Nicușor Dan ar trebui să facă același lucru. Din păcate, nu dă prea multe semne deocamdată că a înțeles acest lucru, preferând să se lase sprijinit de ADU fără să devină el însuși o locomotivă pentru opoziția democratică în București. Mai este timp însă pentru o reorientare. Speranța moare ultima, nu-i așa?
Tabloul politic la nivelul Capitalei este deci problematic, ca să nu spunem trist, pentru că orice vechi bucureștean, ca mine, de pildă, se întreabă îngrozit cum de peste jumătate din electoratul Capitalei poate să-și pună vreo speranță într-un personaj care, pe de o parte, este un semidoct, dovadă vie a contraselecției aplicate sistematic de sistem, iar pe de altă parte este întruchiparea cleptocrației, după cum atestă nu numai raportul Curții de Conturi, ci și dezvăluirile presei din ultimele săptămâni cu privire la contractele de milioane atribuite fără licitație amicilor din sfera interlopă sau înrudită cu aceasta.
Dacă așa arată activitatea lui Piedone la sectorul 5, vă dați seama ce jaf se pregătește la nivelul Capitalei? Imaginați-vă falimentul patronat de Gabriela Firea la pătrat sau chiar la cub. Dar o bună parte a bucureștenilor pare să se fi obișnuit, sau să se fi resemnat, să fie conduși de hoți. În mod ciudat, ei îl penalizează, pe drept, pe doctorul Cîrstoiu pentru problemele lui reale de integritate, dar nu sunt deranjați de starea jalnică a sectorului 5, și sunt gata să dea pe mâna lui Piedone întreg Bucureștiul, doar ca să marcheze un gest de protest împotriva electoratului educat și informat, acea biată elită care ne-a mai rămas după exodul creierelor în Occident.
Sondajul AtlasIntel arată, de altfel, că pe Piedone îl votează mai ales cei cu o educație primară. Lor li se vor alătura însă și cei educați la fabricile de diplome dezvoltate după 1989 pentru a legitima în mod fals o nouă elită politică și profesională. De aceea trebuia distrusă legea educației promovată de Daniel Funeriu și Mircea Miclea în mandatul lui Traian Băsescu. Totodată, trebuia emasculată justiția, mai ales componenta anti-corupție, și ocupate toate instituțiile statului cu clienți politici agreați de Felix.
În paralel, vedem cu oamenii serviciilor de astăzi încep și ei să ocupe instituțiile și să acapareze bugetul de stat și fondurile europene. Cu ajutorul banilor din PNRR, de pildă, SRI, prin firma sa, va digitaliza ANAF, căci digitalizarea a fost feuda SRI de la bun început – de aceea a și mers atât de încet – și va avea acces astfel la toate datele contribuabililor. Poate vă aduceți aminte de scandalul imens stârnit de PNL și de Klaus Iohannis în legătură cu interceptările ambientale realizate de SRI pentru DNA, cu mandat judecătoresc, și poate vă întrebați dacă ele erau mai nocive decât punerea la dispoziția SRI a tuturor datelor contribuabililor, de altfel a tuturor datelor pe care va dori să le acceseze și să le controleze, fără mandat de la un magistrat. Pentru că într-acolo ne îndreptăm, adică spre un control aproape total al SRI asupra sectoarelor vitale, și vorbim de un SRI care nu mai are de luni bune o conducere civilă, ci un director interimar militar, de care președintele Iohannis, garantul teoretic al ordinii constituționale, este foarte mulțumit.
Oligarhia serviciilor vechi și noi a devenit deci o realitate pe care, din păcate, doar unii o văd, alții refuză să o descopere, iar o a treia categorie încearcă să o ascundă. Controlul discret al serviciilor este dublat de controlul Varanului asupra clasei politice, de la Iohannis, premierul-GRIVCO devenit președintele GRIVCO, la partidele puterii, conduse de tandemul alcătuit din antitalentul politic fără viziune, fără discurs și pe deasupra impostor-plagiator Nicolae Ciucă, și de premierul Marcel Ciolacu, un echivalent al lui Piedone din punct de vedere educațional și intelectual, mai puțin histrionic, iubitor de interlopi fără frontiere, ca Omar Hayssam, gata să-i asigure lui Piedone sprijinul PSD în cursa pentru Primărie, și încheind cu partidele create în laboratoarele serviciilor și ale extremei ticăloase din PSD, ca AUR și PUSL.
Aceiași oameni care alcătuiesc rețeaua ocultă a „sistemului ticăloșit”, pe care o numim generic GRIVCO, după firma protagonistului ei, Dan Voiculescu, se află în spatele tuturor acestor forțe politice, cu organizațiile media aferente, și, iată, sunt greu de contracarat. O versiune pervertită a unității în diversitate! Ne amintim de inspiratul refren compus pentru extraordinara versiune a Scrisorii pierdute, regizată de regretatul Alexandru Tocilescu în anii 1990: „noi suntem membri aceluiași partid / partidul nostru, noi și ai noștri!”. Nu ne mirăm că a rezistat doar câteva reprezentații.
Să ne gândim însă ce ar însemna ca rezultatul configurat de sondajul Verified, similar cu cel al AtlasIntel, să fie extrapolat la nivel național. Am putea, de pildă, să avem un președinte cu imagine de independent, cu un pic de ștaif, educat la nivel rezonabil, ca Mircea Geoană, și o conducere politică încă mai ticăloasă decât cea pe care o avem, definită de o majoritate PSD-PNL-PUSL-AUR, care ar întări dominația rețelei GRIVCO, deci inclusiv a serviciilor vechi și noi, pentru a jefui toate resursele bugetului, distrugând din interior tot mai fragila democrație liberală din România, mai ales statul de drept.
Într-o perioadă în care în toată Europa democrația liberală se află sub asalt din partea populiștilor, mulți cu simpatii și dependențe ruse, astfel de evoluții sunt cu atât mai periculoase în România, cu cât ne aflăm mai aproape de Rusia.
Umbra putinismului asupra noastră, care este aceeași cu umbra morții libertăților și, dacă ne gândim la Ucraina, cu distrugerea identității unei națiuni, va deveni tot mai amenințătoare.
Ce vom face deci pe 9 iunie? Îi vom da Varanului cheile Capitalei, oferindu-i majoritatea din CGMB, sau vom înțelege că majoritatea din Consiliu este vitală pentru succesul proiectului reformist? Ne vom supune ordinii neo-securiste a rețelei GRIVCO, sau vom salva liberalismul autentic, unicul care ne salvează ca ființe libere într-o țară liberă?
Totodată, vom umple Parlamentul European de anti-europeni agresivi și periculoși de la PUSL și AUR, împreună cu lupii psd-iști în blană de oaie, sau vom întări democrația și valorile europene? Punem România pe harta mafiei populiste sau pe harta democrației liberale?
În 1989, pe străzile Capitalei se striga „Libertate te iubim! / Ori învingem, ori murim!”. Eu aș zice să ne străduim să învingem, chiar dacă este mai greu decât părea acum 35 de ani.
