Pădurile României sunt tăiate masiv ilegal.
Această realitate nu e discutabilă, din experiența sutelor de discuții pe care le-am purtat pe acest subiect, decât pentru cei care au atribuții să oprească tăierile ilegale.
Pe scurt, când dai de o autoritate care are un rol pe zona de protecție sau administrare păduri, brusc, e un mit că nu mai există mafia lemnului. Discursul e fie ,,poate au fost tăieri ilegale la un moment dat, dar acum sigur nu mai sunt”, fie ,,poate sunt tăieri ilegale altundeva, dar la noi sigur nu sunt”.
Apoi încep discursurile despre cum, în realitate, pădurile din România sunt lăudate peste tot și asta tocmai pentru că sunt administrate așa bine. Că România are cel mai bun sistem din lume de urmărit lemnul tăiat – SUMAL 2 – și suntem dați de exemplu. Că, de fapt, fondul forestier național crește, de la an la an, și că discursul ONG-urilor e răutăcios și arată o imagine falsă.
Totuși, cifrele ne cam arată clar cât suntem de praf când vine vorba să ne protejăm pădurile.
Comisia Europeană estimează că România pierde anual 6 miliarde de euro din cauza tăierilor ilegale. Luați o pauză, vă rog, să interiorizați cifra asta: 6 miliarde de euro.
Curtea de Conturi a avut și ea un raport în 2013 prin care arăta, tot așa, prejudicii de miliarde pentru România din tăierile ilegale.
Peste 90% din dosarele cu infracțiuni silvice se termină prin clasare sau prin renunțare la urmărire penală.
A, și creșterea aia magică a fondului forestier care e dată ca exemplu de ce pădurile o duc bine e undeva la 0,1% pe an. Ca o paranteză, să invoci creșterea fondului forestier ca să zici că nu mai e nevoie să te lupți cu tăierile ilegale e ca și cum ai zice că nu mai e nevoie să ne luptăm cu actele de corupție din fonduri publice pentru că veniturile de la bugetul național cresc de la an la an.
Deci, pe scurt, toate cifrele ne zic clar că avem o problemă majoră, asta indiferent cât PR și-ar pune la bătaie toți cei responsabili să spună că lucrurile sunt roz.
Ca să facem discuția și mai complexă, asta e doar dezbaterea pe tăierile ilegale. Apoi intrăm în discuțiile mai tehnice despre tăieri care astăzi sunt perfect legale, dar sunt ele, oare, și sustenabile? Vom mai avea păduri valoroase dacă tăiem, legal, da, masiv inclusiv din parcurile naționale? Pădurile din jurul orașelor care au rol eminamente social nu trebuie protejate astfel încât să fie reali plămâni pentru locuitorii din aglomerările urbane din România? Obligăm sau nu proprietarii să taie pădurile chiar dacă ei ar vrea, de exemplu, să le conserve?
La toate aceste întrebări trebuia să răspundă noul Cod Silvic care, în 2021 era introdus ca un jalon important în PNRR. Câțiva ani mai târziu, cu o întârziere de luni de zile de când trebuia adoptat, a ajuns în Parlament proiectul privind Noul Cod Silvic, propus de Guvernul României împreună cu Ministerul Mediului.
Mare parte din reforma așteptată nu e aici pentru că premisa nu e acceptată: avem o problemă de gestionare și protecție a pădurilor din România. Și atunci, normal că dacă nu e acceptată existența unei probleme, evident nici nu există o dorință de reformă.
Sigur, problema fusese trecută negru pe alb în 2021, în PNRR, prin Guvernul din care USR a făcut parte. Niște ani mai târziu, alt Guvern, altă viziune. Acum suntem mult mai bine din perspectiva pădurilor, se pare, iar jalonul cu noul Cod Silvic a devenit mai mult o bifă de îndeplinit ca să putem accesa fonduri europene.
Ce lipsește din Noul Cod Silvic?
- În continuare nu e protejată vegetația forestieră din orașe. Cazul Parcului IOR arată ce înseamnă să ai zone întregi verzi cu arbori, zone neprotejate de Codul Silvic. Practic, cei care au tăiat ilegal arborii din Parcul IOR (care nu e, sub nicio formă un caz singular la nivel de țară) au plătit 25 de lei per arbore. Un pachet de țigări.
- În continuare nu sunt protejate parcurile naționale pentru care recomandările de la nivel internațional sunt să aibă zone de protecție strictă de 75%. Astăzi, în România, din parcurile naționale recunoscute ca având o valoare uriașă, se taie masiv. Cu legea în mână.
- În continuare e legat venitul Romsilva (cei care ar trebui să administreze pădurile, dar și să conserve pădurile cu rol eminamente social) de valorificarea lemnului din păduri. Adică, pe scurt, dacă Romsilva administrează o pădure care, mai degrabă, pentru noi ar avea rol social și ar trebui să fie, mai înțelept, conservată, Romsilva va avea probleme în a-și plăti propriii angajați pentru că veniturile lor depind direct dacă sunt sau nu tăiați arborii.
Am depus zeci de amendamente cu probleme care existau în proiectul de lege de la Guvern. O parte din aceste amendamente, astăzi, sunt susținute de Ministerul Mediului. Contează să vedem și votul final al partidelor și ce formă va trece de Senat și Camera Deputaților.
Câteva dintre problemele care acum există în proiectul propus de Guvern și Ministerul Mediului, dar care pot fi îndreptate în Parlament:
- Accesul în pădure este astăzi, în draftul propus de la Guvern, condiționat de înștiințarea proprietarului sau administratorului pădurii. Amendamentul pe care l-am depus, alături de colegii mei parlamentari USR, pentru a îndepărta această condiție absurdă și ineficientă este susținut de Ministerul Mediului – vom vedea la votul final dacă va fi îndreptată această problemă.
- Proiectul venit de la Guvern cuprinde dublarea suprafeței pe care se pot construi vile de vacanță în mijlocul pădurii. Din nou, amendamentul depus de USR în sensul anulării acestei prevederi e susținut de Ministerul Mediului, dar trebuie urmărit ca să fie și votat efectiv.
- Confiscarea vehiculelor care transportă lemnul ilegal din păduri nu mai e prevăzută, în proiectul venit de la Guvern, ca o sancțiune ce poate fi aplicată. Avem amendament în acest sens pentru a reîntoarce această sancțiune în Codul Silvic.
- Nu mai există niciun obiectiv asumat prin lege de împăduriri pentru autoritățile din România.
Una peste alta, din amendamentele depuse, dacă o parte vor fi acceptate, poate vom ajunge la un Cod Silvic care nu e mai rău decât ce este acum în legislație.
Dar nu va fi o reformă.
Or, fix acesta era scopul acestui jalon, fix aceasta era nevoia principală a pădurilor din România: o reformă în materie de legislație astfel încât cifrele despre care am vorbit mai sus să nu mai fie o realitate și, în anii următori, ca pădurile valoroase din România să rămână peste generații.
__
Imagine generată prin intermediul inteligenței artificiale.
