Majoritatea europenilor s-au culcat destul de liniștiți ieri noapte, cu gândul că o revenire a lui Donald Trump la conducerea Statelor Unite este imposibilă. “Care ar fi șansele ca americanii să-l aleagă din nou pe bufonul ăla președinte?”
Un sondaj arăta că majoritatea covârșitoare a europenilor o vedeau pe Kamala Harris învingătoare la alegerile din 5 noiembrie. Procentele erau zdrobitoare – începând de la (peste) 90% dintre danezi, finlandezi și suedezi, peste 80% dintre nemți, francezi, olandezi sau spanioli.
Peste 60% în România. Singurele țări în care susținerea majoritară era pentru Trump sunt Slovenia, Slovacia, Moldova, Bulgaria, Ungaria, Georgia, Serbia și, bineînțeles, Rusia. La fel ca în cazul insulei de latinitate într-o mare slavă, suntem o insulă de “pro democrați” într-o mare de “trumpiști”.
Dis de dimineață, europenii s-au trezit în șoc și au început să caute explicații. Șocul venea în primul rând de la diferența cu care Trump conducea inclusiv la votul popular.
“America îl vrea pe Trump, fără doar și poate. Cam atât despre bucuria, optimismul și zâmbetul de la Hollywood ale lui Kamala Harris. America a refuzat ceea ce avea ea de vânzare”, este concluzia unui editorial de astăzi dimineață din Financial Times.
Cam aceasta este și esența disonanței dintre dorințele americanilor și așteptările europenilor de la ce trebuiau să aleagă americanii de rând.
Noi, europenii, și în special cei din est, ne-am raportat la alegerile din SUA prin lentila îngustă a poziționării candidaților față de războiul din Ucraina. Ne-am creat iluzia că Rusia și războiul din Ucraina este un subiect important și pentru americani. Nu era.
Americanii au fost mai atrași de retorica lui Trump care s-a concentrat pe nemulțumirile economice, pe demolarea politicilor catalogate drept “woke” și a celor de mediu, promovate de democrați.
Încă de la prima sa campanie prezidențială, Trump a declanșat un atac intens de discreditare a mass-media clasică și și-a orientat publicul fidel către platforme alternative și social media. Fie către rețeaua socială pe care chiar el a fondat-o, atunci când fusese izgonit de pe Twitter, fie înapoi pe Twitter, redenumită între timp X, după ce a fost preluată de aliatul și susținătorul său miliardar, Elon Musk.
Trump a mers în campania sa în regiunile afectate de schimbările economice, cele mai sărăcite. Le-a vorbit alegătorilor de acolo despre globalizare, politici de mediu și imigrație drept principalele cauze ale sărăcirii lor. Le-a spus povești conspiraționiste despre cum emigranții haitieni le mănâncă pisicile. Și le-a promis locuri de muncă și creștere economică.
Presa americană spune despre victoria lui Trump că este “o reacție culturală împotriva așa-numitelor agende <woke> și <green>”.
Discursul de campanie al lui Donald Trump merge în multe puncte pe aceleași linii cu cel al “suveraniștilor” și “naționaliștilor” de la noi și din restul Europei. În publicul său țintă se află (și) oamenii care nu mai fac față cheltuielilor, persoanele care au fost lăsate în urmă de schimbări de paradigmă economică, schimbări pe care nu le înțeleg și la care nu sunt pregătiți să se adapteze. Oameni ale căror probleme directe și angoase privind viitorul imediat sunt ocolite de agende progresiste care caută să rezolve alte probleme care nu par a fi cele mai apropiate de cămașa lor.
Liniile sunt simple:
– “progresismul” și agenda „woke” vor să le zdruncine sistemul de valori în care au fost crescuți și să le corupă copiii și viitorul
– politicile de mediu îi vor sărăci și înfometa.
– cetățenii ar fi mai bogați dacă nu s-ar mai îngriji de (și plăti pentru) apărarea democrației în state îndepărtate.
– mass-media îi minte și le ascunde adevărul. Conspirațiile sunt adevăruri și există o conspirație globală a elitelor liberale pentru a-i ține în sărăcie.
Ni se pare, unora dintre noi, că în Europa nu ar putea ajunge dominant un discurs “trumpist”, că noi suntem “în regulă”. Tindem să credem că, deși s-a pornit, curentul ăsta se va stinge cumva de la sine, tindem să privim oarecum tolerant la faptul că problemele reale ale unor oameni sunt exploatate similar și aproape exclusiv adresate de către curentele anti-europene și iliberale de pe continent. Că liberalismul european, democrația, libertatea de mișcare sunt un sistem atât de solid în Uniunea Europeană încât nimic nu se poate întâmpla.
Că “valul trumpist”, așa cum îl percepem noi a fi, nu poate veni și peste noi.
Am permis naționaliștilor și extremiștilor să pună monopol pe critica Uniunii Europene, a Comisiei Europene și a instituțiilor europene. Componenta liberală a societății s-a pus în defensivă, încercând să se abțină de la orice critică la adresa deciziilor la nivel european de frică să nu fie catalogați ca fiind “din tabăra cealaltă”.
De exemplu, în cazul interzicerii vânzării de mașini pe benzină sau diesel până în 2035, în favoarea vehiculelor 100% electrice. Sau atunci când Uniunea Europeană a fost prima care a reglementat Inteligența Artificială, deși este depășită clar de SUA și China iar contribuția sa la dezvoltarea acestei tehnologii este mult prea mică. La fel și ponderea AI în dezvoltarea și competitivitatea economică.
Ne facem că nu observăm faptul că birocrația mustește pe holurile tuturor instituțiilor europene.
Am permis funcționarilor de la Bruxelles să comunice “la normă”, cu raportări de atingere a obiectivelor în Excel, despre beneficiile libertății, democrației și despre avantajele pe care le avem în mod direct pentru că suntem în Uniunea Europeană. Mulți oameni nu realizează aceste lucruri pentru că aceste campanii nu ajung la ei sau nu li se vorbește la fel de șarmant precum discursul naționalist anti-european.
Tindem să credem că oamenii care se lasă seduși de retorica naționalistă și anti-europeană (ca și trumpiștii din America) sunt păcăliți de propagandă, dar rareori le înțelegem frustrările și motivațiile pentru care preferă să o îmbrățișeze.
Liberalii europeni trebuie să renunțe la frica de a privi critic și de a pune în discuție orice decizie care vine de la Bruxelles. Înainte de a fi o instituție cu ziduri și birocrați, Uniunea Europeană este o idee. Dacă liberalii și proeuropenii nu apără această idee chiar și discutând sau cântărind-o critic, din interior, o vor asedia și distruge extremiștii din exterior.
Putem să credem că mesajele promovate de extremiștii antieuropeni sunt doar o bolboroseală irațională și conspiraționistă, dar Donald Trump a câștigat din nou președenția SUA în ciuda și nu datorită enormităților pe care le debita uneori. A câștigat pentru că, printre tâmpenii, a strecurat mesajele corecte pe care oamenii doreau să le audă. Le-a vorbit despre salarii, creștere economică, locuri de muncă și mai puțin despre democrație și apărarea unor valori. Americanii au preferat să cumpere ce le vindea Trump pentru că le răspundea mai bine la nevoile strigente. Chiar dacă produsul are o prezentare care lasă de dorit.
Este de datoria liberalilor europeni să discearnă din mesajele pe care această masă de nemulțumiți le transmit și în Europa. Să le audă mai bine decât pare să o fi făcut campania Kamalei Harris și să tragă de mână uneori Comisia Europenă pentru a-i atrage atenția că sunt niște cetățeni care au nevoie ca cineva să le asculte și lor fricile și problemele, că lucrurile se schimbă poate prea repede și radical pentru ei.
Nu ne putem preface că “a câștigat Trump în America pentru că ăia sunt nebuni” iar la noi e totul bine.
