Politicienii austrieci sunt din ce în ce mai receptivi la manipularea rusă, iar Putin vede o breșă aici.
În august 2018, ministrul austriac de externe, Karin Kneissl, l-a invitat pe Vladimir Putin la nunta din Gamlitz. Recepția a avut loc într-un sat pitoresc ascuns pe dealurile din sud-estul Austriei, în apropiere de granița cu Slovenia. Putin a valsat cu mireasa. Kneissl a făcut o reverență.
Căsătoria s-a destrămat. În primăvara anului 2020, Kneissl și-a acuzat soțul, omul de afaceri austriac Wolfgang Meilinger, de violență domestică. Cu toate acestea, nu a existat nicio distanțare între ministrul austriac de externe și președintele Rusiei. Kneissl a devenit colaborator al Russia Today, instituția media controlată de stat din Rusia. S-a alăturat Institutului de Stat de Relații Internaționale din Moscova ca profesor invitat. Iar în iunie 2021 Kneissl a călcat pe urmele fostului cancelar german Gerhard Schröder, devenind membru al consiliului de administrație al gigantului energetic rus Rosneft.
În urmă cu un an, Curtea Penală Internațională a emis un mandat de arestare pe numele lui Putin pentru deportarea ilegală a copiilor din Ucraina în Rusia. Cu toate acestea, Kneissl se gudură pe lângă Putin numindu-l „cel mai inteligent și mai realizat om pe care l-am întâlnit vreodată”, după cum spune ea. Trăim vremuri în care nimic nu mai șochează cu adevărat.
Toamna trecută, Kneissl s-a mutat în Rusia, unde conduce un think-tank afiliat Universității din Sankt Petersburg și care este dedicat promovării obiectivelor politicii externe rusești în întreaga lume.
În decembrie, Kneissl i-a spus lui Steve Rosenberg de la BBC: „Pot lucra aici într-un fel de libertate academică care mi-a lipsit când predam la universități din Uniunea Europeană”. Și-a luat cu ea câinele boxer, pe nume Winston Churchill, și cei doi ponei ai săi, aceștia fiind transportați la noua casă cu ajutorul unui avion militar rusesc din Siria. Kneissl locuise în Liban până în vara anului 2023.
Kneissl a fost condamnată de mass-media și politica austriacă pentru PR-ul pro-Putin. A existat chiar și o dezbatere la momentul nunții ei – reverența fiind obișnuită la finalul unui vals vienez – daca a fost vorba despre un obicei tradițional austriac sau o plecăciune onctuoasă. Apoi lucrurile pot deveni confuze și complicate în Austria.
Austria susține că este de partea Ucrainei în lupta împotriva agresiunii ruse neprovocate. În timp ce țara își respectă legea constituțională privind neutralitatea din 1955 – spre deosebire de suedezi și finlandezi, nu există niciun semn că austriecii doresc să adere la NATO – ea permite trecerea armelor pentru Ucraina pe teritoriul său. Austria acceptă refugiați ucraineni. A sprijinit în mare măsură sancțiunile UE împotriva regimului Putin.
În același timp, însă, această mică națiune de nouă milioane de locuitori a luptat din greu pentru a-și proteja relațiile financiare și energetice cu o țară condusă de un personaj acuzat de crime de război. Dependența Austriei de gazul rusesc a crescut la 98% în decembrie. Înainte de Crăciun, Viena a amenințat că va retrage sprijinul pentru cel de-al 12-lea pachet de sancțiuni al UE din cauza refuzului Ucrainei de a scoate Austria de pe lista neagră a „sponsorilor războiului”.
Austriecii au o istorie în ceea privește busola morală șubredă.
În 1986, fostul secretar general al Națiunilor Unite, Kurt Waldheim, a avut un sprijin considerabil în calitate de candidat la președinție, în ciuda dovezilor că și-a ascuns activitatea ca ofițer de informații pentru armata germană în perioada nazistă. A existat o reticență în a plăti compensații muncitorilor sclavi folosiți de companiile austriece în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. A existat rezistență la ideea că țara ar trebui să returneze proprietarilor de drept obiectele de artă luate cu japca de naziști de la familiile și colecționarii evrei.
Astăzi, lucrurile iar se complică. Luna trecută, oficiali ai Trezoreriei SUA au călătorit la Viena pentru a notifica oficialii că Austria ar putea fi exclusă din sistemul financiar american dacă guvernul nu scoate Raiffeisen Bank din Rusia. Austriecii spun că au nevoie de mai mult timp. Americanii îi suspectează pe austrieci că bat pasul pe loc pentru a menține legăturile cu Moscova odată ce războiul din Ucraina se va încheia. Mai mult de jumătate din profiturile Raiffeisen provin din Rusia.
Statele Unite au avertizat, de asemenea, Raiffeisen să nu cumpere o participație la compania de construcții Strabag din Viena, care este deținută parțial de omul de afaceri rus, deja sancționat, Oleg Deripaska. Săptămâna trecută, participația de 1,62 miliarde de dolari a lui Deripaska la Strabag a fost transferată unei alte firme înregistrate în Rusia, al cărei proprietar este neclar.
Lucrurile se schimba radical și în peisajul politic austriac. Ca independent, Karin Kneissl își datora postul de ministru de externe partidului populist de dreapta și pro-rus FPÖ (Partidul Libertății). În urmă cu un an, parlamentarii FPÖ au părăsit parlamentul Austriei în timpul unui discurs al președintelui ucrainean Volodimir Zelenski. În momentul în care Zelenski și-a început discursul prin video, parlamentarii Partidului Libertății au pus pancarte cu „Neutralitate” și „Pace” pe birourile lor, înainte de a se ridica la unison și de a părăsi sala.
Austria are alegeri parlamentare în septembrie. Sondajele sugerează că FPÖ ar putea obține până la o treime din voturi. Aceasta ar însemna o creștere cu 12 puncte față de rezultatul alegerilor din 2021, când FPÖ a depășit recordul din 1999 de 26,9%. Este imposibil de prezis dinamicile politicii de coaliție, dar nu este exclus ca Austria să aibă în curând un cancelar pro-Putin pe față.
Ca și în cazul unui număr de democrații occidentale, partidele establishment-ului austriac devin tot mai slabe. Centrul politic se clatină și se micșorează. Percepția unor elitelor absorbite de doar de sine continuă să crească. Toamna trecută, sinuciderea unui puternic oficial din justiție a zguduit națiunea. Christian Pilnacek a fost presat de politicieni de rang înalt pentru a o lălăi cu investigațiile privind corupția politică.
Eu unul iubesc istoria și cultura austriacă. Am lucrat odată ca ghid turistic în Viena. Am studiat muzica la Salzburg. Am fost impresionat pozitiv de cât de modern, vibrant și strălucitor arăta orașul când am vizitat pentru scurt timp locul de naștere al lui Mozart vara trecută. Am fost consternat să aflu că reacția unor alegători din Salzburg împotriva ascensiunii extremei drepte este refugiul către extrema stângă. Publicația marxistă Jacobin o numește „o licărire de speranță”.
La alegerile din Salzburg din primăvara trecută, ghidul turistic al muzeului, Kay-Michael Dankl, în vârstă de treizeci și patru de ani, i-a ajutat pe comuniștii austrieci să obțină aproape 12% din voturi. Comuniștii vor avea un rol în noul consiliu al orașului Salzburg. Dankl a fost aproape să câștige luna trecută al doilea tur de scrutin pentru funcția de primar. Comuniștii austrieci dețin deja funcția de primar în al doilea oraș ca mărime al țării, Graz. Asta se întâmplă în Stiria idilică, unde dl. Putin a dansat cu dna. Kneissl.
Acolo unde partidele tradiționale de centru-stânga și centru-dreapta se închid, spațiul politic se deschide. Regimul Putin continuă să profite de acest lucru.
Propaganda și dezinformarea rusă se vor intensifica în acest an folosind narative despre Ucraina coruptă și Austria prea puțin independentă, hărțuită de Statele Unite, NATO și UE. Există un teren fertil pentru astfel de narative. Peter Gridling, șeful serviciilor de informații austriece din 2008 până în 2020, a declarat pentru Financial Times toamna trecută că este îngrijorat de fluxurile de bani către FPÖ și alocarea pozițiile cabinetului din viitorul guvern de coaliție. „Rușii”, a observat Gridling, „au o perspectivă foarte lungă”.
Există o criză a locuințelor în Austria. Unii alegători sunt îngrijorați de imigrație, securitate și identitate națională. Un număr tot mai mare de alegători par să fie atrași de populiștii autoritari. Alții pot fi doar ignoranți cu privire la modul în care problemele sunt rezolvate. Este o problemă și o tendință regională. Austria are graniță cu Ungaria lui Viktor Orbán la est și cu Slovacia lui Robert Fico la nord-est; există multă simpatie pro-rusă și aici. În plus, există un relativism moral larg și un sentiment pro-China în creștere.
Primarul din Graz, Elke Kahr, l-a condamnat pe Putin pentru invazia sa în Ucraina. De asemenea, ea consideră că toate părțile, inclusiv Statele Unite, sunt responsabile pentru război. Kahr a oferit recent o apărare implicită a sistemului politic comunist din China. „Nu este potrivit”, a opinat ea, „să judecăm modul în care trăiesc oamenii din alte țări și cum își aleg guvernele”.
Busola noastră morală o ia razna. În întreaga lume liberal-democratică, normele se destramă, SUA nu e exclusă și alte exemple apar în Europa Centrală. Comportamentul suspect și de-a dreptul rușinos devine normal. Vechile ideologii periculoase, de extremă dreaptă și extremă stângă, amenință să revină. Austria se potrivește acestui tablou într-un fel unic și tulburător.
Nota redacției – Eseul publicat în exclusivitate de Comunitatea Liberală 1848 și publicat cu acordul editorului, The American Purpose.
Sursa foto: The American Purpose
