Motto:
« Ei trebuie să ia în considerare că o mare responsabilitate este consecința inseparabilă a unei mari puteri. » (Comité Danton, 7 mai 1793)
« Orice putere ce nu se întemeiază pe răspundere este abuz. » (Nicolae Iorga)
« O mare putere implică întotdeauna și o mare responsabilitate. » (Spider Man)
Chișinău, 28 septembrie 2025. Euforia victoriei. Imaginea forțelor pro-europene unite în fața asaltului rusesc. Viitorul luminos în UE la orizont. Câștigătorul efectiv: un partid, PAS. Puterea cvasiabsolut în Republica Moldova îi aparține. Din nou.
Rezultatul este o victorie enormă pentru cetățenii moldoveni, pentru Republica Moldova, pentru Europa. PAS a reușit sa mențină în picioare unul dintre stâlpii de susținere al unui flanc estic european cu “găuri” semnificative în Ungaria, Slovacia și mai nou Cehia. Meritul formațiunii politice conduse de Igor Grosu și sprijinită de Maia Sandu este de necontestat.
28 ianuarie 1980, 27 aprilie 1994, 24 mai 1998, 1 octombrie 2012, 16 martie 2014. Zimbabwe, Africa de Sud, Ungaria, Georgia, Serbia. ZANU-PF, ANC, Fidesz, Visul Georgian, SNS. Cinci date la care în cinci țări cinci partide au reușit sa ajungă la guvernare după victorii electorale pe fondul unor crize grave ale societăților respective. Victorii ale unor democrați, dacă nu toți convinși, în mod cert toți convingători. Luptători cu asuprirea, corupția sau dictatura din țările lor. Văzuți de majoritatea alegătorilor ca fiind cei ce aduc speranța, cei care țin pericolele departe. Mai toți plasați înspre centrul eșichierului politic, partide definite nu de stângă sau dreapta ci de lupta împotriva unui flagel sau altuia, de la apartheid și comunism la corupție endemică.
Toate aceste partide au început cu dreptul, pentru câteva luni, pentru un mandat sau chiar doua. Toate cinci au derapat dezamăgitor, abandonând promisiunile inițiale, transformându-se radical și afundandu-se în otrăvurile pe care se angajaseră să le curețe: corupția, autoritarismul. Toate cinci au trecut la metodele clasice de manipulare populistă: găsit țapi ispășitori, instaurat frica, dezvoltat o clientelă manevrată cu binomul frică plus “favoruri”.
Dincolo de orice țel nobil și de orice lider carismatic, un partid rămâne o organizație, un grup de persoane cu un set de interese comune, cu obiective clare: să ajungă să guverneze și să guverneze bine.
Problema apare cu definiția a ceea ce înseamnă “să guverneze bine”. În sistemele democratice cu o funcționare normala, a guverna bine înseamnă a guverna pentru a răspunde așteptărilor alegătorilor, în principal ale celor care au votat partidul, ale celor care susțin linia ideologică a partidului și programul politic derivat.
Pentru aceste partide, a guverna bine a însemnat inițial a transforma statul și a înlătura barierele majore din calea dezvoltării. Din păcate, odată ajunse la putere, dinamica internă a acestor organizații s-a schimbat: cei mai mulți dintre cei implicați au ales să țintească o guvernare bună pentru ei înșiși. Asta a însemnat pe de o parte că au început să țintească slăbirea sau chiar eliminarea elementelor de protecție ale statului de drept (faimoasele “checks and balances”).
Acestea ar fi putut împiedica accesul nelimitat la pârghiile de putere și bunăstare al unui grup restrâns de “aleși” care să-i poată răsplăti cu favoruri pe cei fideli lor din partid, din administrație sau din mediul privat. Pe de altă parte au lansat un populism agresiv care să le asigure realegerea. Consecința inevitabilă a acestor acțiuni: degradarea libertății și a bunăstării populației de dincolo de cercul de obedienți.
Campioni ai luptei anticomuniste construiesc un partid care se va comporta la fel de clientelar ca un partid comunist. Campioni ai drepturilor unei populații discriminate devin campioni ai propriei propășiri. Ce este de făcut pentru a evita astfel de scenarii?
Pentru că există și povești de succes – partide revoluționare care nu doar au pus bazele unei adevărate democrații dar au și continuat să contribuie la dezvoltarea ei. În Cehia și Coreea de Sud spre exemplu Forumul Civic, respectiv Partidul Democrat, și-au făcut datoria de a pune democrația pe roate după care s-au scindat și au dat naștere unor partide mai clar definite ideologic.
Formațiunea lui Vaclav Havel a generat un partid liberal, unul conservator și un al treilea social-democrat. Coreenii au căpătat și ei un partid mai liberal și unul mai conservator derivate din Partidul Democrat. Tranziția către o societate democratică a însemnat că organizațiile care au început “războiul” și au câștigat bătăliile inițiale au avut masa critică necesară pentru a popula spațiul politic cu partide “normale”, oferind alegătorilor alternativa democratică necesară, luând astfel vântul din pânzele vechilor structuri.
Spre deosebire de unele dintre exemplele de mai sus, Republica Moldova se află sub presiune geopolitică constantă. Între un Est care pedepsește democrațiile tinere și un Vest care cere maturitate instituțională rapidă. O potențială tentație autoritară care ar veni din interior, ar fi sprijinită, amplificată printr-o foarte probabilă intervenție a mult-interesatei Rusii.
De aceea, pentru un partid ca PAS, este important sa ia lucrurile din pripă și să aleagă rapid calea de evoluție care minimizează pericolul de derapaj. Apoi sa facă un plan de dezvoltare internă sănătoasă. Riscul este ca la nivelul conducerii partidului să apară “sindromul tiraniei lui <SAU>”.
Este situația identificată de Jim Collins în lucrarea sa devenită clasică pentru literatura de management “Built to Last”: abilitatea unei organizații de a ieși din paradigma alegerii obligatorii între doua obiective care par foarte diferite sau chiar contradictorii. În cazul de față e necesară evitarea poziției “nu avem ce face, SAU ne ocupăm de guvernat țara imediat, SAU ne folosim energia pentru a dezvolta bine partidul și spațiul politic în general”.
Maia Sandu și mai ales Igor Grosu cu echipa sa pot și trebuie, după părerea mea, să-și propună o dublă misiune: o Republica Moldova sănătoasă ŞI un PAS sănătos, care să contribuie esențial la dezvoltarea unui peisaj politic divers și normal în Republica Moldova. Un PAS conștient de necesitatea înlocuirii actualei confruntări pro-Europa vs. pro-Rusia cu o confruntare între viziuni diferite privind drumul optim către UE și către bunăstare. Un PAS gata să sprijine formarea unei opoziții sănătoase, de bună credință, capabilă să formuleze și să promoveze propuneri solide de politici publice bazate pe fapte și influențate de poziții ideologice clare.
Un partid care este în situație de cvasi-monopol nu va avea mecanismele de control extern (opoziție) și intern (procese statutare funcționale în special de luptă împotriva corupției) necesare și va eșua sistematic în misiunea de a asigura cetățenilor libertate și bunăstare. Primul prag de calitate necesar a fi asigurat pentru o organizație de partid este cel intern, printr-o politică de cadre care sa asigure că profesioniștii onești sunt cei care dau tonul și nu oportuniștii hiperactivi.
Stabilirea politicii de cadre este un moment de cotitură pentru ca alegerea este simplă. O variantă este de a cultiva obediența prin frică și dependența prin recompensă, ambele distribuite după bunul plac de o conducere monobloc atotputernică (modelele clasice comunist, fascist și derivatele lor). A doua este asumarea competiției – internă și externă – ca factor de progres, cu respectarea regulilor. O cale mai dificilă ce necesită existența unei cantități semnificative de convingere și dorință de a acționa în primul rand pentru binele comunității.
În mod paradoxal, ar fi utilă o foaie de parcurs prin care PAS însuși sa deschidă calea creării unei opoziții de calitate. În România, în USR, unul dintre scenariile pe care le discutam în primii ani era ca partidul sa crească și apoi sa se scindeze in doua sau trei componente pe baza orientării ideologice – conservatori, liberali, social-democrați. Dar pentru că în condițiile de atunci ale României masa critică nu părea sa poată fi atinsă curand, a fost necesară o poziționare mai clară ideologic – centru-dreapta modern, liberal democrat. PAS este într-o alta situație si poate pune în practică acea viziune de evoluție sau una similară. Împreună cu alți actori politici și din societatea civilă ar putea ca în timpul acestei legislaturi să înainteze pe un astfel de drum.
Stabilitatea la granița cu Imperiul Rus poate fi menținută doar de către partide democratice care au în ADN dorința și într-un plan concret acțiunile necesare pentru a apară democrația, inclusiv împotriva propriilor puseuri de autoritarism.
PAS are multă putere. Sper ca va continua sa demonstreze și multă responsabilitate.
Succes Igor, succes Maia!
