Citind raportul prezentat de președintele Nicușor Dan liderilor europeni la Copenhaga acum o săptămână, privind războiul hibrid derulat de Federația Rusă în România, nu pot să nu constat că, în ciuda includerii unor informații interesante de natură tehnică, nivelul analitic și logic nu depășește nivelul referatelor pe care elevii mei din Mongolia (unde am predat în timpul pandemiei) le realizau în clasa a 11-a, înainte de a descoperi ChatGPT.
Nu că nu aș fi total de acord cu existența unei conspirații rusești, dar vreau aici să mă refer doar la raportul primit cu atâta entuziasm de liderii europeni care l-au solicitat spre lecturare în avion la întoarcerea în țările lor.
În primul rând, cum au remarcat unii analiști de la noi, însăși prezentarea unui asemenea raport înainte ca justiția să se pronunțe în cazul Călin Georgescu este problematică pentru modul în care ar trebui să funcționeze o democrație liberală. Separarea puterilor în stat a ajuns însă mai degrabă un moft ideologic, sau nici măcar atât dacă ne uităm la ce se întâmplă peste ocean în Statele Unite (e admirabil că noi încă măcar încercăm să menținem niște aparențe, dar dacă cei care aspiră la statutul de lachei ai lui Trump, Putin sau ai amândurora ori cei care se oferă voluntar ca informatori CIA, ca doamna Birchall, ajung la putere, o să ne dezbrăcăm imediat de aparențele alea și o să rămânem în imoralitatea goală).
În al doilea rând, dovezile prezentate, unde există, sunt hilare pentru orice cetățean cu o înțelegere măcar rudimentară a dreptului. Spre exemplu, companii de marketing online ar avea „legături certe în Federația Rusă”, relevate de “multiple elemente”: sediile lor se află în clădiri nemarcate (de ex. într-un centru comercial), ele au fost „înființate în Fed. Rusă, uneori cu finanțare din partea unor holdinguri de investiții rusești”, au marcă „înregistrată de către alte firme cu sediul în jurisdicții off-shore, firme care sunt administrate însă de alte companii din Fed. Rusă” și au în conducere persoane comune. Toate acestea nu reprezintă dovezi, nici măcar slabe, ale unor legături cu regimul criminal de la Kremlin, iar sediul unor companii în clădiri nemarcate sau cu marcă înregistrată offshore sunt mai degrabă comune în anumite domenii. Mai departe sunt băgate în aceeași oală atacuri cibernetice, acțiuni de terorism și sabotaj, activități de publicitate online, strategii de marketing electoral și nemulțumiri legitime, creând o narațiune în care orice aspect negativ este un rezultat al războiului cibernetic inițiat de Rusia. Nu se discută aspecte esențiale, precum creșterea organică vs. cea realizată cu ajutorul boților, nu se face analiză tehnică (arhitectură HTML, IP tracking, analiză malware, infrastructura conectând site-urile Doppelganger de Rusia și nu de activități normale de phishing etc.), analiză de impact (cât succes au avut de fapt aceste operațiuni), analiză comparativă (cum au acționat ceilalți candidați), nu se menționează sursele sau metodologia, nu se menționează explicații alternative sau distincții între activități ale statului rus, ale unor grupuri criminale independente sau pur și simplu activități electorale legitime.
Aflăm cu stupoare că: „În perioada premergătoare scrutinelor electorale, spațiul informațional al României a fost modelat în vederea influențării percepțiilor colective prin diseminarea mesajelor țintite unor audiențe susceptibile la manipulare. În acest scop, au fost realizate activități de sondare prin intermediul unor campanii sofisticate de microtargetare a populației care au vizat identificarea segmentelor vulnerabile și gradul de receptivitate al acestora.” Stupoare, pentru că cele scrise mai sus par desprinse dintr-un manual de marketing politic, fiind practici obișnuite în orice campanie electorală sau comercială. Diferența ar fi poate că Federația Rusă a făcut o treabă mult mai bună decât consultanții angajați pe bani mulți (de obicei publici) de partide, asupra competenței cărora m-am exprimat repetat în trecut, având o oarecare expertiză în domeniu.
Citind mai departe, ne apucă amețeala de atâta învârtit în logică circulară de genul: „MGID (o companie de publicitate online) realizează o cercetare de piață în România, identificând patru categorii care generează angajament online: identitar-nostalgic, conspiraționist, religie/spiritualitate și medicină alternativă, pregătind un război hibrid al Rusiei.” Ceea ce se demonstrează este de fapt presupunerea de la care se pleacă. Activitatea absolut normală de marketing online nu poate reprezenta o dovadă în sprijinul ideii de război hibrid (dar poate reprezenta, bineînțeles, o unealtă a acestuia). Nici măcar nu e vreo descoperire, atâta timp cât identitatea și nostalgia prind ORIUNDE — efecte ale unor procese cognitive pe care le voi descrie în detaliu în carte; teoriile conspirației, la fel, generează interacțiune ORIUNDE prin senzaționalismul lor și au tendința de a se răspândi chiar organic; renașterea religiei și a spiritualității sunt și ele fenomene globale cauzate de o anomie tipică modernității (mai rămâne să acuzăm Vaticanul că e parte din războiul hibrid al Rusiei pentru că postează conținut religios), iar popularitatea medicinei alternative este și ea un fenomen global, alimentat în parte de avântul spiritualității de tip new-age, dar și de erodarea legitimă a încrederii în companiile farmaceutice. Raportul nu oferă date comparative privind impactul acestor linii narative, fiind astfel imposibil de aflat dacă România este diferită de Rusia, China sau vestul Europei în această privință, sau dacă ele au evoluat organic și înainte de 2019. Dacă marketingul politic sau comercial ar fi spionaj și război hibrid, sugerez ca McDonald’s să fie responsabil penal pentru că, în urma cercetării efectuate asupra gusturilor consumatorului român, a lansat aberația culinară numită McMici (zic să-i trimitem înapoi în Rusia până nu lansează McSarmale).
Ca să-mi erodez, ca de obicei, popularitatea în zona mai extremistă a bulei, țin să menționez și faptul că nostalgia nu înseamnă înapoiere, teoriile conspirației nu sunt întotdeauna stupide, iar religia nu este întotdeauna iraționalitate premodernă. Din nou, voi reveni pe larg asupra acestor subiecte în carte (care e aproape gata, promit că iese curând).
Revenind la raport, culmea unui tupeu dat doar de lipsa totală și continuă de înțelegere a situației poate fi găsită în concluzie, unde se scrie că: „Adaptabilitatea acestei infrastructuri malițioase a permis modelarea unei percepții anti-sistem.”
Bineînțeles că românii, fiind mari fani ai „sistemului” condus în perioada pre-electorală de treimea incompetenței Iohannis–Ciucă–Ciolacu, s-au trezit cu percepția modelată ca o plastilină de rușii cei răi, fără de care toți am fi trăit „sistematizați” până la adânci bătrâneți, pe care le vom petrece FIREsc în azilele groazei sau în casele imaginare achiziționate de la Nordis ca să se poată plimba unii cu avionul.
Pe scurt, acesta nu este un raport de „intelligence”, ci mai degrabă o teorie a conspirației în limbaj oficial, cu logică circulară, suferind de un cronic „bias” al confirmării, care nu se întreabă dacă există explicații alternative, dacă există probleme reale în societate care ar putea fi mai degrabă exploatate și nu create de actori externi și mai ales ce am putea face, dincolo de închiderea unor site-uri și respingerea unor atacuri cibernetice sau de altă natură, ca să imunizăm România în fața interferențelor străine (rusești sau de altă sursă). Putem face mișto de „turu’doiînapoi” cât vrem, dar asta nu înseamnă că cei care cer în continuare dovezile care au stat la baza anulării primei runde de alegeri prezidențiale nu au dreptate. Rapoarte ca acesta nu fac decât să le dea apă la moară liderilor suveraniști (mai ales celor care au capacitatea să îl analizeze… nu mulți, dar sunt și din ăștia).
Repet ca un vinil zgâriat, până când nu mă va mai citi nimeni: e ușor să atribui vina actorilor externi, să strigi „rușii” ca să bagi problemele sub preș, să continui să comunici execrabil, să reformezi de fațadă. E ușor să clasifici jumătate din populație ca „rinoceri” (metaforă ionesciană nefericită atâta timp cât rinocerii sunt pe cale de dispariție), precum trupa Taxi sau chiar precum contributorii la Comunitatea Liberală cu greutate intelectuală mult mai mare decât a celui ce scrie aceste rânduri. E ușor să țipi „rușii” în fața oricărei critici legitime a instituțiilor europene. Ce nu e ușor e să nu ne facem vinovați de aceleași simplificări de care îi acuzăm pe ceilalți (ca să folosesc și eu o metaforă Taxi, problema nu e dacă albul devine negru sau rămâne alb, problema e că gândim în alb și negru ca niște extremiști). Ce nu e ușor e să avem curajul să sărim prăpastia care ne desparte și să înțelegem că ea este artificial creată de actori externi, dar mai ales de cei interni care, văzând cum presiunea publică crescândă se materializează electoral, se agață cu disperare de ultima strategie disponibilă (divide et impera) pentru a-și păstra privilegiile, făcând oameni care locuiesc în aceeași țară, au același fundament cultural și se lovesc de aceleași probleme, să se certe pe homosexuali și schimbări climatice ca să-i lase în pace să prăduiască bugetul și să își pună „relațiile” în posturi inutile din instituții supradimensionate.
Sunt convins că Georgescu, Simion sau Șoșoacă iau ordine de la Kremlin, dar sunt la fel de convins că suveranismul NU este o mișcare eminamente artificială, așa cum este ea prezentată în acest „raport”, iar românii NU sunt receptori pasivi ai manipulării rusești (care există fără îndoială).
Rapoarte de acest gen reflectă eroarea paradigmatică a liderilor europeni (și Ursula tipă ‘rușii’ la fiecare moțiune impotriva sa) și a lui Nicușor Dan (pe care, cu toată matematica, nu pare să-l dea logica afară din casă), eroare care divizează Europa și o vulnerabilizează în fața actorilor externi (Rusia, China, SUA). Înainte de a fi un război hibrid împotriva Rusiei, acesta e un război împotriva unui model de leadership politic nesustenabil. Până când nu vom înțelege ca legitime sursele ascensiunii extremei drepte și vom arunca vina exclusiv pe războaie hibride (chiar reale), Europa nu va mai fi una singură. Și nici România!
