În întâlnirea cu președintele Zelenski vicepreședinta Harris menționează doar Polonia și țările baltice ca posibile viitoare victime ale unei agresiuni rusești. Asta este o eroare strategică și o greșeală politică, însă parte din vina ne revine și nouă, pentru că nu am combătut corespunzător ideea asta.
România sau Republica Moldova sunt cel puțin la fel de expuse.
Această idee greșită, cum că țările baltice și Polonia ar fi mai amenințate decât România a fost construită începând cu 2008 și războiul Rusiei împotriva Georgiei. Nu ca urmare a unei realități strategice, ci ca urmare a unei foarte eficiente politici de lobby pe care Polonia și statele baltice, beneficiind și de masivul sprijin al grupului nordic, au practicat-o. Milioane de dolari au fost cheltuite la Washington și nu numai pe think tank-uri și alte institute similare pentru a modela politica externă americană.
Și când te uiți pe hartă la Washington sau la Londra și vezi că prima linie de apărare în fața Rusiei, din perspectiva ta, o reprezintă Norvegia și Finlanda, urmate de Polonia, chiar te bucuri să îmbrățișezi o astfel de optică. Inclusiv să o transformi într-o politică NATO, apropo de forward presence.
Chiar dacă în felul asta îi expui pe ceilalți. Pentru că, dacă în același timp mă uit pe harta de la Moscova și văd tot timpul în mesajul occidental doar Polonia și țările baltice, încep să mă gândesc dacă nu cumva asta este un mesaj în sine.
Nu vă atingeți de zona nord-europeană. Aici nu este nimic de luat, nimic de negociat. Apăram ferm această zonă, inclusiv prin prezență militară permanentă. De aceea am și primit rapid Suedia și Finlanda in NATO, ca să rezolvăm chestiunea marii Baltice, devenita mare NATO.
Partea de sud a frontului către Rusia, Marea Neagra, Ucraina, România sau RMD este o altă discuție. Ani de zile am avut aici tailored presence, o formulă NATO mult mai slabă. Aici avem doar prezența militară rotațională, ceea ce oferă aliaților o anumită flexibilitate diplomatică, dar pe seama deficitului nostru de securitate. Asta este zona unde nu mai vrem să venim cu nave de război NATO, o altă concesie făcută Moscovei.
Și asta în ciuda faptului că rușii au transformat Marea Neagră în zona de război, unde au inițiat patru războaie de agresiune succesive: Transnistria 1992, Georgia 2008, Ucraina 2014 și 2022.
În Marea Neagră se anexează ilegal teritorii, cum tot aici se mențin în actualitate mari proiecte geopolitice precum Novorossia. Rusia nu va renunța la preluarea sudului Ucrainei și revenirea pe Prut și la gurile Dunării. A se vedea speculațiile recente legate de menținerea interesului Rusiei pentru Insula Șerpilor. Rusia are în continuare nevoie de un pod terestru și spre Balcani, unde are aliați importanți, țări cu agende revizioniste ca și ea.
De aceea când eram la MAE, în toate întâlnirile cu oficiali occidentali, inclusiv americani, le spuneam că una din greșelile noastre în NATO este că facem prea multă politică și prea puțină strategie. Să spui că nordul frontului este mai amenințat decât sudul este politică. Strategia nu susține așa ceva.
Pentru a remedia acest lucru noul președinte al României va trebui să formuleze o politică ambițioasă și finanțată corespunzător. Nu poți suplini lipsa unei politici cu o voce sau două, fie ei miniștri sau secretari de stat. Trebuie chiar tu să te arunci în bătălia asta, inclusiv prin a-i spune doamnei vicepreședintă că greșește. În cazul în care și ea va fi aleasă președinte.
