Dacă este adevărat (și este) că „Patriotismul este ultimul refugiu al ticălosului”, după cum scria în mod memorabil acum peste 200 de ani celebrul eseist britanic Samuel Johnson, cu evidentă referire la falsul patriotism afișat de politicienii britanici pe care îi critica, la fel putem spune, urmărind recentele dispute din PNL, generate de falșii liberali care au pus stăpânire pe partid, că liberalismul a ajuns ultimul refugiu al politicianului ticălos.
Să nu mai fim însă criptici, să trecem „la cestiune”, deși este greu să nu te gândești la înțelepciunea poetului care înțelesese că în această țară tristă nu se poate supraviețui fără umor. Cu umor vom aborda deci voltele ziariștilor abonați la televiziunile mercenare ale puterii, care, la două zile după ce au bagatelizat campania costisitoare a lui Nicolae Ciucă, pe bani publici, pentru o carte care încă nu există, s-au repezit să-l discrediteze și să-l atace pe fostul lider PNL Crin Antonescu pentru că a spus exact ce spuseseră și ei, poate doar mai tranșant și mai colorat.
Astfel, în loc să se discute despre lupta de putere din PNL între Eduard Hellvig și Klaus Iohannis, reprezentat de marioneta sa, Nicolae Ciucă, am asistat la înfierarea mesagerului, a interpusului, care a devenit brusc subiect, deși era doar un intermediar.
Înțeleg că este greu să nu te irite Crin Antonescu, co-fondator al USL împreună cu Victor Ponta, chiulangiu de primă clasă în Parlament, distrugător al liberalismului autentic, în ciuda discursului abil, susținut de Sorin Ovidiu Vântu în 2009, retras la ordin din politică în favoarea lui Klaus Iohannis, dar este inutil să o mai facem, când tot ce era de spus despre el s-a spus. Din păcate, și-au pierdut vremea cu acest demers, care este în realitate o diversiune lansată de tabăra lui Ciucă, și ziariști de bună credință, pe care nu-i bănuim de simpatii pentru echipa actualului lider al PNL.
Cert este că, distrugând credibilitatea mesagerului, se dorește de fapt anihilarea mesajului, iar cei care îl atacă acum pe Crin Antonescu pentru că l-a demolat pe Ciucă după ce, acum câteva luni îl ridicase în slăvi, îi fac acum un serviciu lui Nicolae Ciucă și îl ajută să-și relanseze campania. Chiar se mai așteaptă cineva la vreo urmă de caracter din partea lui Crin Antonescu?
De fapt, Crin Antonescu nu este subiectul recent izbucnitei dispute. Protagoniștii vizibili sunt aici Klaus Iohannis, Nicolae Ciucă și Eduard Hellvig, toți trei infiltrați în PNL, pe urmele lui Dinu Patriciu, din tenebrele sistemului pentru a garanta că PNL nu va fi niciodată mai mult decât o anexă a PSD. Astfel, prin ei, liberalismul devenea un refugiu al ticăloșilor.
Pe scurt, totul a pornit de la interviul – de fapt monologul – lui Crin Antonescu de la DIGI24, unde a criticat campania electorală a lui Nicolae Ciucă mascată în promovare de carte, pe bani publici, ridiculizându-l în mod justificat pe liderul PNL pentru ambițiile sale de eseist politic.
Să fim onești: doar puțini îl cred pe domnul Ciucă, care și-a blocat dosarul de plagiat cu ajutorul actualului procuror-șef al DNA, capabil să scrie de unul singur o carte de memorii valoroasă și interesantă.
Iar locotenentul său politic, Lucian Bode, alt plagiator, nu este deloc mai bun decât el, și nici fanfaronada lui Rareș Bogdan nu poate fi negată. Până aici, fostul lider PNL și USL, oricât ar fi de detestabil, are dreptate, doar că aceste critici i-au servit doar ca justificare pentru a-l promova pe Eduard Hellvig, fostul director al SRI, drept candidat mai valoros la președinție decât Nicolae Ciucă. A fost aruncat în discuție și numele lui Ilie Bolojan, dar domnul Bolojan a anunțat că nu-și dorește să candideze.
Numele apreciatului președinte al CJ Bihor evocă însă ostilitatea cu care a fost el tratat dintotdeauna de Klaus Iohannis. Or, Klaus Iohannis era elefantul din studioul tv, pentru că el se află în spatele lui Nicolae Ciucă: l-a scos din anonimat, l-a promovat ca om politic (deși generalul jurase că nu va face niciodată politică), întâi ca ministru al Apărării și apoi ca premier și președinte al PNL.
În această ultimă calitate, ne vom aminti că domnul Ciucă s-a remarcat ca partener minor în coaliția de guvernare cu PSD, fiind subordonatul amicului Marcel chiar și atunci când el însuși era premier.
De altfel, Crin Antonescu nici nu critică parteneriatul cu PSD și nu propune o afirmare de sine stătătoare a PNL, ca avanpost al liberalismului în România, ci doar înlocuirea omului lui Klaus Iohannis cu Eduard Hellvig, cel alături de care a făurit USL. Propunerea este, de fapt, un șah la Iohannis, care, presupunem cu temei, ar dori să conducă PNL prin Nicolae Ciucă și după ce i se va termina al doilea mandat la Cotroceni.
Fără îndoială, Eduard Hellvig are un background intelectual mult mai solid decât Nicolae Ciucă și un discurs mult mai bine articulat. Să nu uităm totuși că el a debutat în politică în calitate de deputat al partidului lui Dan Voiculescu-Felix și a ajuns ulterior în PNL, ca prieten al lui Crin Antonescu și al soției sale. Deocamdată preferă să stea în umbră și să tragă sfori. Poate că știe că este lipsit de carismă și de notorietate. A reușit însă să-și impună, în mod mai mult decât dubios, tânărul colaborator, George Tuță, în funcția de primar al Sectorului 1.
În consecință, resursele celui mai bogat sector al Capitalei, mult râvnite și chiar controlate de Marian Vanghelie, prin intermediul lui Dan Tudorache, vor fi puse la dispoziția rețelei domnului Hellvig, căci este greu să-l bănuiești pe domnul Tuță de abilități administrative proprii.
Numit de Klaus Iohannis director al SRI, Eduard Hellvig demisionează din funcție anul trecut, cu un discurs care nu disimula câtuși de puțin aspirațiile sale politice. Nu știm care a fost motivul demisiei, dar știm că șeful statului nu a mai numit un director civil al SRI, preferând un militar din interiorul instituției ca interimar. Să fi exercitat el însuși de facto controlul civil asupra SRI?
În tot cazul, domnul Iohannis nu a mai avut încredere în nimeni pentru această funcție, semn că probabil ceva nu a mers bine în relația cu Hellvig. Poate că acesta din urmă a luat SRI „pe persoană fizică” pentru a-și promova ambițiile politice în epoca post-Iohannis. Sigur însă domnul Hellvig nu ar fi funcționat ca marionetă a fostului președinte.
Ne aflăm deci, după toate probabilitățile, în plină luptă pentru putere în PNL. Pe surse, aflăm că adversarii lui Nicolae Ciucă ar fi testat terenul pentru un puci la apropiatul congres al PNL. Ieșirea publică a lui Crin Antonescu face parte din acest demers. Se pare că nu au avut mare succes și au rămas minoritari.
Brusc, detractorii campaniei lui Ciucă au devenit critici înverșunați ai lui Crin Antonescu, legitimând indirect candidatura generalului. Problema cu această candidatură este însă că lipsa ei de credibilitate și poziția jalnică a protagonistului în sondaje.
Cel mai recent sondaj realizat de CURS îl creditează cu numai 8,7% din opțiunile de vot, mult sub cele 14% de care se bucură Elena Lasconi. Așadar, dacă nu se întâmplă ceva dramatic, Nicolae Ciucă riscă să nu intre în al doilea tur. Adversarul său real este Mircea Geoană, care stă mult mai bine în sondaje. De aceea și spun oamenii lui Ciucă despre Hellvig că ar face jocul lui Geoană. Nu știm dacă este adevărat, dar logica ne spune că, dacă Ciucă ratează al doilea tur, pierde și conducerea PNL, ceea ce i-ar putea deschide lui Eduard Hellvig calea către vârful ierarhiei partidului.
Cum planurile PSD și PNL prevăd, după cum am demonstrat în acest spațiu, ca Marcel Ciolacu și Nicolae Ciucă să intre amândoi în al doilea tur al prezidențialelor, ajutându-și partidele să-și maximizeze șansele la legislativele programate între cele două tururi de scrutin, rezultă că PSD va trebui să-l susțină masiv pe Nicolae Ciucă, în mod discret, desigur.
S-a mai întâmplat și în 2000, când Corneliu Vadim Tudor trebuia să fie contracandidatul lui Ion Iliescu și suspectăm că se întâmplă periodic și cu UDMR, care câștigă inexplicabil voturi în feude psd-iste în care nu există picior de maghiar.
Dar PSD poate colabora la fel de bine și cu Eduard Hellvig, deci nu este exclus să joace la două capete. Vedem doar că Marcel Ciolacu se delimitează clar de Klaus Iohannis, patronul lui Ciucă, și a evitat să fie văzut alături de tandemul Iohannis-Ciucă de Ziua Marinei. Manevră electorală sau calcul prudent? Oricum PSD nu pierde nimic, indiferent cine câștigă în PNL.
În tot cazul, ambele partide guvernamentale vor avea nevoie să-și unească forțele pentru anihilarea lui Mircea Geoană, a cărui candidatură amenință planurile comune ale PSD și PNL. Publicarea fotografiilor de la petrecerea lui Marius Tucă a făcut parte din această campanie de discreditare, la fel ca materialele de publicitate negativă la adresa domnului Geoană, de care am început să ne izbim online ori de câte ori deschidem telefonul mobil.
Ne așteaptă deci o campanie dură și urâtă, în care multe lovituri sub centură se vor da și multe diversiuni se vor răspândi în numele liberalismului, chiar dacă actualii pnl-iști au uitat demult în ce constă acesta.
Miza întregii mizerii va fi promovarea omului lui Klaus Iohannis în competiția prezidențială și consolidarea poziției sale în fruntea PNL. Electoratul liberal însă nu are nici o miză aici: nici Ciucă, nici Hellvig nu sunt liberali autentici, ci supuși ai PSD.
Astfel ajungem din nou la aceeași tristă concluzie: niciodată nu au fost opțiunile electoratului atât de drastic limitate de slaba calitate a competitorilor politici și de forța sistemului „ticăloșit”.
