În Rusia, pe lângă onoarea între hoți, care ghidează o parte din lumea interlopă rusă, există și onoare între criminali – un cod informal al Kremlinului.
Acest cod se manifestă în moduri diferite. Una dintre ele este sărbătorirea ostentativă a rușilor implicați – de presă sau de autoritățile din alte țări – în asasinate ultra-mediatizate.
De exemplu, în 2022, Vladimir Putin a conferit titlul onorific de „Gardă” unei brigăzi a armatei ruse, identificată de Ministerul ucrainean al Apărării ca fiind autorul colectiv al masacrării civililor ucraineni din orașul Bucea de lângă Kiev.
O altă manifestare a codului Kremlinului se reflectă în eforturile intense pe care Moscova le face pentru a elibera cetățenii ruși arestați sau închiși de statele occidentale pentru crime sau contravenții cu violență.
De exemplu, până în 2022, Moscova a fost obsedată să-l scoată pe traficantul de arme rus Viktor Bout din închisoarea americană unde a fost închis în 2012 pentru infracțiuni teroriste. Kremlinul a reușit, iar Bout a fost schimbat cu o vedetă americană de baschet pe care Rusia a închis-o timp de nouă ani pentru că a adus mai puțin de un gram de ulei de canabis, având prescripție medicală de la Moscova.
După succesul cu Bout, atenția Kremlinului s-a îndreptat către Vadim Krasikov, un asasin rus al FSB care a fost condamnat, în 2021, la închisoare pe viață în Germania pentru uciderea la Berlin a lui Zelimkhan Khangoshvili, care a luptat împotriva forțelor federale ruse în timpul celui de-al Doilea Război cecen și al Războiului ruso-georgian din 2008.
Krasikov a devenit principala solicitare a Moscovei în toate negocierile cu Washingtonul cu privire la posibile schimburi de cetățeni americani închiși în Rusia pentru diverse acuzații. Presată de Kremlin, Casa Albă, la rândul ei, a făcut presiuni asupra cancelariei germane pentru a-l preda pe Krasikov.
Berlinul a rezistat prudent presiunilor americane – la urma urmei, Krasikov nu a fost un spion sau contrabandist obișnuit, ci un criminal condamnat – până în momentul în care reprezentanții diferitelor grupuri de activiști l-au convins pe cancelarul Olaf Scholz că politicianul rus de opoziție Alexei Navalnîi închis în Rusia trebuie salvat cu orice preț, chiar dacă asta a implicat cedarea Rusiei în cazul lui Krasikov.
În cele din urmă, acest plan nu a funcționat, deoarece Navalnîi nu a supraviețuit torturii fizice și psihologice brutale în închisoare.
Și totuși, pe 1 august Moscova a reușit: Krasikov s-a întors la Moscova. El a fost parte a pachetului occidental în marele schimb de prizonieri dintre coaliția occidentală condusă de SUA și Rusia, susținută de Belarus. Occidentul a primit 16 persoane (cetățeni occidentali și activiști ruși ai opoziției), în timp ce Rusia a primit opt persoane (majoritatea spioni). Cu toate acestea, fără Krasikov în pachetul occidental, Rusia nu ar fi fost de acord să schimbe pe nimeni.
Capitularea Berlinului
În ciuda încercărilor de a prezenta schimbul de prizonieri ca pe un act de umanism și succes pentru diplomație, predarea lui Krasikov Moscovei reprezintă un eșec major din punct de vedere umanitar, juridic și de securitate.
Umanismul este ghidat de principiile umanității și imparțialității și totuși se pare că Germania – în timp ce întocmea o listă de persoane pe care le va cere Rusiei – era interesată exclusiv de prizonierii politici ruși, ca și cum alți cetățeni nu ar avea nevoie să fie eliberați din captivitate din gulagurile rusești și belaruse.
Acordul de la Berlin pare să implice faptul că prizonierii ucraineni, cum ar fi apărătorul drepturilor omului Maksim Butkevich, sau prizonierii politici belaruși precum Maria Kalesnikava, nu se ridică la nivelul niciunuia dintre prizonierii ruși incluși în lista de schimb.
Unde este umanismul aici?
Eliberarea lui Krasikov este, de asemenea, un dezastru juridic, deoarece Germania a sacrificat efectiv justiția în scopuri politice. Rusia a moștenit de la Uniunea Sovietică o practică informală cunoscută sub numele telefonnoe pravo („justiție prin telefon”) – atunci când deciziile și directivele sunt date prin telefon de către oficiali de rang înalt subordonaților, ocolind circuitul legal și procedurale formale.
Acum, Germania are propriul său caz de telefonnoe pravo și nu putem decât să-i urăm succes Berlinului data viitoare când va invoca ideea statului de drept în negocierile cu Moscova. Și asta ca să nu mai vorbim de amplificarea narațiunii Kremlinului despre subjugarea politică a Europei față de SUA.
Astăzi, Europa se confruntă cu agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei, cel mai mare război de pe continent de la cel de-al Doilea Război Mondial. Europa se confruntă și cu rețelele criminale ale Rusiei care încearcă să extindă atacurile pe pământ european.
Europa e prinsă pe picior greșit și față de regimul paria (rogue regime) al lui Viktor Orbán, care a decis să relaxeze restricțiile de viză pentru cetățenii ruși și belaruși, care pot intra în spațiul Schengen fără autorizația de securitate.
Acest context întărește și mai mult mesajul pe care Berlinul l-a trimis Moscovei când l-a eliberat pe Krasikov: ucigașii ruși pot fi liberi dacă Rusia găsește o modalitate de a-i manipula pe europeni. Este, într-adevăr, mai mult decât un mesaj – este o invitație adresată Moscovei de a-și continua, poate chiar de a-și intensifica activitățile maligne și adesea mortale în Europa.
Prin eliberarea asasinului rus, Germania a făcut o greșeală iresponsabilă și nejustificată care subminează securitatea europeană – o greșeală pe care regimul Putin o va specula și constituie totodată un recul în fața libertății și vieții multor oameni în viitor.
Notă redacției – text apărut în EU Observer și tradus cu acordul editorului.
