Săptămâna trecută am mers la Kiev pentru a participa la o conferință de securitate, pentru a mă revedea cu prieteni și, de asemenea, pentru a-mi lua puțin timp, așa cum am făcut-o și în trecut, să aflu mai multe despre instrumentele pe care ucrainenii le creează pentru a purta acest război (vezi articolul meu despre dronele cu rază lungă de acțiune și aici pentru dronele maritime). De data aceasta, am mers să văd una dintre echipele care operează dronele de interceptare, micile aparate de zbor defensive care pot doborî dronele de atac.
Aceasta este o tehnologie de care toată lumea are brusc nevoie, nu doar în Europa, ci și în statele din Golf.
Pe un câmp de la marginea Kievului, la sfârșitul săptămânii trecute, o dubiță era parcată discret în spatele unor copaci. În interiorul vehiculului nu existau scaune pentru pasageri, ci doar un birou lung, două scaune de birou, două calculatoare portabile și ecrane suplimentare.
În ciuda aparențelor exterioare, aceasta era o bază mobilă de interceptare a dronelor, unul dintre sutele de vehicule similare împrăștiate acum pe teritoriul Ucrainei. De asemenea, face parte din ceva mult mai mare: un set de progrese tehnologice care au schimbat pentru totdeauna războiul cu Rusia și, poate, toate războaiele.
Pe unul dintre calculatoarele portabile, un soldat mi-a arătat o vedere panoramică a unei părți din peisajul rural ucrainean, aflată la peste 160 de kilometri distanță. Sarcina sa este de a identifica obiectele care zboară deasupra acesteia, pentru a distinge păsările și liliecii de dronele rusești.
Când le vede pe acestea din urmă, soldatul de la calculatorul de alături poate direcționa un interceptor – o mică dronă care arată ca o rachetă în miniatură – pentru a urmări și distruge vehiculele aeriene rusești inamice înainte ca acestea să-și atingă țintele.
La prima vedere, imaginile de pe ecrane par simple, ca un joc video. Dar aceasta nu este o operațiune cu tehnologie inferioară. Dronele de interceptare, bazate pe inteligență artificială, sunt posibile grație unei rețele complicate de sisteme radar, senzori acustici și alte instrumente pe care sute de companii tehnologice ucrainene, mari și mici, le creează și le actualizează în fiecare zi, folosind date pe care le primesc direct de la soldați precum cei pe care i-am întâlnit.
Aproape niciuna dintre aceste companii nu exista în urmă cu patru ani. Au apărut dintr-o societate civilă educată tehnologic, ai cărei membri și-au schimbat profesiile sau obiectivul principal pentru a ajuta la apărarea țării lor. Am întâlnit directori generali de companii de apărare ucrainene care provin din domeniul serviciilor financiare, din arhitectură sau din politică. La sfârșitul săptămânii trecute am cunoscut un altul care abia se întorsese în acea zi de pe linia frontului. Mi-a spus că i se pare util să învețe cum îi folosesc soldații produsele și cum ar putea fi acestea îmbunătățite.
Și alte tipuri de echipe din întreaga țară sunt conectate la acest sistem de informații aflat în continuă perfecționare, și nu doar din dubițe. Anul trecut m-am aflat într-o încăpere subterană din Ucraina, unde zeci de persoane monitorizau sute de kilometri ai liniei frontului pe o serie de ecrane.
Analistul ucrainean în domeniul apărării Andrii Zagorodniuk numește acest sistem de drone, monitoare, navigație bazată pe inteligență artificială, roboți testați în luptă și soldați interconectați drept „cunoaștere situațională în rețea” și explică de ce percepțiile asupra acestui război s-au schimbat brusc.
Dronele de interceptare reprezintă o parte a explicației pentru o schimbare bruscă și vizibilă a percepțiilor internaționale cu privire la Ucraina.
Din 2022 încoace, multe dintre argumentele publice despre război, chiar și în Europa și în Statele Unite, au adoptat narațiunea difuzată de propaganda rusă, presupunând în mod tacit că Ucraina, depășită numeric și ca armament, va pierde în cele din urmă.
Ajutarea Ucrainei a fost o modalitate de a amâna dezastrul, nimic mai mult. Când administrația Trump a încetat să mai trimită ajutor militar și financiar la Kiev în 2025, unii de la Washington se așteptau (și poate își doreau) ca sfârșitul să vină rapid.
În schimb, europenii au oferit fonduri. Societatea ucraineană a produs acea „cunoaștere situațională în rețea”.
Iar când președintele ucrainean Volodimir Zelenski a efectuat un turneu în statele din Golf la sfârșitul lunii martie și a semnat o serie de acorduri de securitate, ceva s-a schimbat în narațiunea internațională.
Liderii din Qatar, Emiratele Arabe Unite și Arabia Saudită au discutat cu Ucraina nu pentru că le-ar fi fost milă de o victimă a războiului, ci pentru că au dorit să achiziționeze drone de interceptare precum cele pe care le-am văzut în acțiune la sfârșitul săptămânii trecute. Iranienii folosesc aceeași tehnologie pentru drone ca și rușii, iar ucrainenii știu mai bine decât oricine cum să o combată.
Priviți cu atenție la cele mai importante trei fronturi ale războiului. După mai bine de patru ani de lupte, Rusia nu câștigă pe niciunul dintre ele.
Războiul terestru
Dacă povestea ultimilor doi ani a fost una a unui progres lent și chinuitor pentru Rusia, povestea acestui an este foarte diferită. De la începutul primăverii, odată cu startul ofensivei sale anuale, Rusia a pierdut mai mult teritoriu în Ucraina decât a câștigat.
În acest moment, este greu de imaginat cum poate avansa armata rusă, deoarece linia frontului nu este deloc o linie, ci mai degrabă o zonă interzisă largă, de aproximativ 32 de kilometri lățime. Tot ceea ce se află în interiorul acestei zone este vizibil pentru drone, ceea ce înseamnă că orice camion, tanc sau soldat de infanterie rus care încearcă să atace un teritoriu nou este identificat instantaneu și poate fi lovit cu ușurință.
Deoarece comandanții ruși continuă totuși să atace, ucrainenii ucid și rănesc mii de soldați inamici în fiecare lună, poate chiar până la 30.000. Ei susțin că obiectivul lor este să elimine de pe câmpul de luptă mai mulți ruși decât pot fi recrutați pentru a-i înlocui și este posibil să fie aproape de reușită.
Războiul purtat la mare distanță
Deși sunt incapabili să mute linia frontului, rușii pot folosi în continuare drone și rachete pentru a ucide civili și a distruge infrastructura civilă din orașele ucrainene, așa cum au făcut-o din nou în această săptămână.
Într-adevăr, apetitul președintelui rus Vladimir Putin pentru acest tip de atacuri este în creștere, deoarece nu are o altă modalitate practică de a provoca daune Ucrainei.
De asemenea, el știe că ucrainenii nu dispun de o apărare antiaeriană suficientă pentru a opri rachetele balistice, chiar dacă acum pot opri majoritatea dronelor. Ucraina se bazează încă puternic pe echipamentele de apărare antiaeriană din Statele Unite, în special pe muniția pentru bateriile Patriot.
A fost înființat un fond european pentru achiziționarea acestor rachete de interceptare, deși unii observatori se tem că, pur și simplu, nu există suficiente pentru a fi cumpărate.
Potrivit lui Zelenski, mai multe sisteme Patriot au fost folosite în primele trei zile ale conflictului americano-iranian decât au fost utilizate pe parcursul întregului război ruso-ucrainean.
Ceea ce Putin nu recunoaște este că și tabăra sa rămâne fără apărare antiaeriană. Acest lucru a ajutat dronele ucrainene cu rază lungă de acțiune să vizeze cu mai multă siguranță infrastructura de petrol și gaze a Rusiei, producând explozii spectaculoase și reducând capacitatea de rafinare a Rusiei cu cel puțin 20 la sută.
Aproape toate marile rafinării de petrol din centrul Rusiei și-au oprit sau și-au redus producția, iar unele au fost lovite de mai multe ori.
Cu aceeași regularitate, o nouă generație de drone ucrainene cu o rază de acțiune de 160 de kilometri poate viza depozite de armament, centre logistice și lanțuri de aprovizionare aflate mult în spatele liniei frontului, în teritoriile ocupate de ruși.
Aceste lovituri sunt mai puțin spectaculoase decât cele din adâncul teritoriului rus, însă au creat deja un deficit critic de combustibil în peninsula Crimeea și îngreunează capacitatea rușilor de a-și aproviziona trupele care luptă în est și în sud.
Războiul psihologic
În ultimii patru ani, Kremlinul a repetat publicului rus că războiul merge bine, că Ucraina nu este o țară reală, că victoria este sigură.
Dar acest lucru este greu de pus în acord cu panica ce a pus stăpânire pe Moscova luna trecută, când parada militară anuală a fost scurtată de teamă că ar putea fi întreruptă de dronele ucrainene.
Nu se potrivește nici cu spectaculoasele coloane de fum negru care se înălțau spre cer miercuri dimineață, după ce dronele ucrainene au lovit o rafinărie locală în ziua deschiderii forumului economic anual al Kremlinului de la Sankt Petersburg.
Kirilo Budanov, fostul șef al serviciului de informații al apărării, în prezent șef al biroului președintelui ucrainean, mi-a spus că există numeroase dovezi că rușii se confruntă în sfârșit cu falsitatea propagandei de stat: „Ei nu pot înțelege de ce trebuie să continue să lupte și de ce sunt loviți acum, pentru că li s-a spus că vor câștiga și că Ucraina nu reprezintă nimic”.
Acest lucru nu înseamnă că războiul se va încheia curând.
Săptămâna trecută, Zelenski i-a oferit din nou lui Putin o încetare a focului pe liniile actuale, ofertă pe care, din nou, acesta a refuzat să o accepte.
Așa cum scriu încă din 2002, războiul se va încheia atunci când Putin va renunța la obiectivul său central: distrugerea și subjugarea Ucrainei, ștergerea Ucrainei de pe harta Europei.
Unii la Moscova îl împing deja în această direcție.
Toate dovezile arată că rușii sunt sătui de război, că elita rusă dorește să pună capăt războiului, motiv pentru care unii la Kiev încă speră că negocierile vor produce o încetare a focului mai târziu în acest an.
Chiar și fără negocieri, războiul se poate îndrepta într-o nouă direcție.
Zona transparentă a liniei frontului poate că are acum o lățime de 32 de kilometri, dar pe măsură ce tehnologia dronelor se îmbunătățește, ar putea ajunge în curând la 48 sau chiar 64 de kilometri lățime. La un moment dat, linia frontului va deveni nu doar un tărâm al nimănui, ci o zonă demilitarizată de facto, asemănătoare celei care separă Coreea de Nord de Coreea de Sud, patrulată și întreținută în mod regulat de drone.
După aceea, ar putea deveni o graniță – o graniță temporară, una care nu va fi recunoscută de niciuna dintre părți – dar totuși o graniță: nu diferită de un râu sau de un lanț muntos, imposibil de mutat, dificil de traversat.
Aceasta nu ar fi o victorie clară pentru Ucraina, dar ar fi o înfrângere majoră pentru Putin, al cărui obiectiv central – distrugerea întregii Ucraine, ștergerea acesteia de pe hartă – nu ar fi realizat niciodată.
