Înainte de a desemna un premier, președintele s-a gândit foarte mult. Aproape o lună. „De ce?”, l-au întrebat gazetarii. „Fiindcă nu vreau să fac experimente”, a răspuns el. Poate că nominalizarea lui E. Tomac și înlocuirea lui cu A. Veștea, în ziua când primul trebuia să trimită Parlamentului noul guvern și programul său, nu au fost experimente, dar sunt sigur niște gafe. Unele mari. Patru sunt lucrurile de care ar trebui să ținem seama pentru a înțelege erorile comise de N. Dan.
Întâi de toate, a sărit în ochi neîncrederea șefului statului în partide. Sau, mai precis, în unele dintre ele. Impresia pe care a lăsat-o permanent a fost că nu crede că PNL și USR se vor ține de cuvânt și vor alege să treacă în opoziție. De aici și imaginea de președinte pesedizat. E, desigur, o exagerare să-l crezi captiv lui Grindeanu, dar e la fel de eronat să-l proiectezi ca neutru și lucid, cum a făcut-o purtătorul său neoficial de cuvânt M. Păun. Mai important e, însă, altceva: făcându-și iluzia că vechea coaliție ar fi putut fi refăcută, în jurul lui Tomac, și că PNL și USR ar putea coopera iarăși cu PSD, N. Dan a eșuat. Desemnându-l pe Veștea, mizează pe spargerea PNL și pe anularea apropierii acestei formațiuni de USR. Unii peneliști au anunțat că dezertează, dar nu-s convins că vor fi suficient de mulți cât să treacă guvernul. Și chiar dacă s-ar ajunge aici, tot e ceva în neregulă. Căci Constituția cere președintelui, când niciun partid nu are majoritate, să caute să le adune în jurul unui proiect, nu să le învrăjbească.
În al doilea rând, ambii candidați la poziția de premier la care s-a oprit președintele sunt profiluri imprecise și, astfel, problematice. Nefiind el însuși neutru politic, Tomac a făcut gestul pe care l-au mai făcut și alții înaintea lui: așa cum Renate Weber, ca să iau un singur exemplu, a ieșit din ALDE în ziua când PSD și PNL au susținut-o să devină Avocata Poporului, tot așa, Tomac a renunțat la calitatea de membru PMP imediat ce președintele s-a hotărât să-i dea mandat să formeze un nou guvern. Apoi, deși a pornit de la ideea că numește tehnocrați, pe parcurs fostul lider pemepist a sugerat că ar putea accepta în cabinet membri de partid. Până la urmă, a preluat un număr de recomandări venite de la diverse formațiuni. Dar nu a mai ajuns cu ele în fața parlamentarilor. Veștea e și el o soluție tulbure: penelistul era, în momentul când a fost mandatat să formeze guvernul, unul dintre prim-vicepreședinții PNL. Unul care nu a avut curajul să meargă în fața colegilor săi din BPN, ca să ceară nominalizarea, ci a țesut în spatele cortinei o înțelegere cu șeful statului, angajându-se într-un soi de puci contra propriului partid. Ce încredere poți avea în unul ca el? Mai ales că pare să aibă nivelul intelectual al Vioricăi Dăncilă.
Nu putem să nu observăm, în al treilea rând, că dacă unii dintre cei ale căror nume au circulat ca ministeriabili, cât Tomac a fost candidat la fotoliul de premier, erau personalități cunoscute, alții au fost niște anonimi. Care au și ținut să rămână așa, fiindcă niciunul n-a intervenit public ca să explice ce l-ar califica pentru o demnitate ministerială și, mai ales, ce ar face și cum ar negocia cu partidele proiectele pe care le-ar susține. Și mai straniu a fost că unii au abandonat cursa spre învestire, deși acceptaseră ca numele lor să circule. Cum între ei se aflau și consilieri ai președintelui sau colaboratori de-ai săi din alte instituții, abandonul lor l-a slăbit pe N. Dan, creând impresia că nici el nu controlează ce se petrece. Abandonul primului candidat la funcția de premier și revenirea la ideea unei soluții politice accentuează haosul. Iar faptul că nominalizarea unui penelist de frunte s-a făcut fără a-l informa măcar pe președintele PNL va spori tensiunea, nu o va aplana. n
În fine, discuțiile iscate de nominalizarea lui Tomac au avut și un efect politic însemnat. Nu, nu am în vedere apelul lui Călin Georgescu la suspendarea președintelui. E vorba despre altceva, și anume despre conturarea unei opțiuni noi în favoarea alegerilor anticipate. Au exprimat-o PNL și USR, care au alcătuit un soi de bloc, deocamdată informal, dar care e mai puternic în Parlament decât PSD, fiindcă deține 29% din mandate, față de 27,5% cât are partidul lui S. Grindeanu. Până acum, doar AUR vorbise despre o asemenea soluție la criza guvernamentală. Președintele e hotărât, însă, să nu convoace un scrutin anticipat. Iar decizia este în totalitate la el. În opinia mea, schimbarea lui Tomac cu Veștea va spori presiunea pentru alegeri înainte de termen, dar va încuraja și adversarii ultranaționaliști și pesediști ai președintelui să încerce suspendarea.
Faptul că N. Dan e așa de dezorientat în jungla politicii slăbește întreg regimul. S-ar putea să ne trezim că avem nevoie nu de un nou guvern, nu de un nou Parlament, ci de o nouă Republică.
