Donald Trump va fi al 47-lea președinte al SUA. E ca și sigur.
Trump a spus multe lucruri cretine sau periculoase în această campanie electorală. Mult mai multe decât spune el de obicei, ceea ce e remarcabil în sine.
Frumusețea, dar și perversitatea conceptului de mandat electoral este că, dacă spui multe lucruri cretine sau periculoase în campanie și lumea te votează (parțial, poate, ÎN CIUDA lucrurilor pe care le-ai spus), este că poți apoi pretinde că ai un mandat electoral să pui în practică inclusiv lucrurile cretine sau periculoase pe care le-ai spus. Lumea a auzit clar ce a avut de spus Donald Trump și l-a votat președinte.
Desigur, Trump nu va face nici jumate din lucrurile periculoase pe care le-a anunțat. Cu puțin noroc, poate nu va face nici trei sferturi. Și oricum, până la un punct, asta e problema poporului american, pentru că acele lucruri vizează ordinea constituțională a SUA, care ne poate lăsa relativ reci pe noi, ceilalți.
Dar, de aici de la granița alianței occidentale, cred că sunt câteva lucruri pe care le putem prezuma în mod absolut rezonabil.
SUA vor intra într-o formă de derivă internă. Trump va porni o formă de vendetta împotriva celor care ”i-au greșit”, iar adversarii lui se vor încorda la maxim să oprească tendințele autoritariste (care-i sunt native omului).
Pe fondul acestei derive interne, SUA vor face pași hotărâți în afara scenei internaționale. Trump nu crede oricum în ”ordinea internațională”, nu are atenție s-o înțeleagă și s-o urmărească și nu caută decât tranzacții rapide și facile, cu oricine apucă. Trump are 78 de ani și va avea 82 la finalul mandatului. Va fi mai bătrân decât Biden. Dacă la un moment dat va pierde contactul cu lucrurile, omul lui numărul doi este JD Vance, un izolaționist convins.
Cred că trebuie să plecăm de la aceste premise când ne gândim la cum va arăta viitorul cu Donald Trump președinte. Și dacă ele sunt corecte, atunci Europa (ca entitate geopolitică autonomă, nu ca o adunătură de state prea mici ca să conteze pe scena internațională) are o ultimă șansă să se ia în serios. Să investească masiv în apărare, ținând cont de războiul de la marginea continentului, fără să mai spere că SUA îi acoperă spatele.
Și cred că și România trebuie să ajungă la cheltuieli de înarmare de cel puțin 3% din PIB. Cu speranța că le investim și eficient, pentru că avem 2 războaie mondiale în urma noastră care ne-au arătat FIX OPUSUL.
De soarta Republicii Moldova mi-e cel mai teamă, recunosc. Pentru că, dacă Ucraina pică, Moldova nu cred că are scăpare și sigur nu va mai fi scăpată de propria diaspora. În fața Rusiei, ori reziști, ori ești înghițit. Și nu văd cu ce ar putea rezista Moldova.
Cât despre Ucraina… în cel mai optimist scenariu, va accepta de facto pierderea a 20% din țară către Rusia și va primi garanții de securitate și un loc în lumea occidentală cu restul de țară rămas. Dar cred că sunt scenarii mai realiste decât acesta și Ucraina nu iese bine în niciunul din ele.
