Noua conducere de la Washington începe să ia contact cu realitatea după două luni de frenezie.
Amenințările și presiunile făcute asupra aliaților au avut drept consecință replierea rapidă a UE+Marea Britanie+Canada. Se profilează reorientarea țărilor europene către armament produs în UE. Pentru industria americană, lovitura ar fi devastatoare. Așa că acum echipa Trump și industriașii americani fac apeluri disperate, pe sub masă, ca să convingă țările membre UE să nu renunțe la achizițiile de armament din Statele Unite.
Este aceeași strategie care până acum a eșuat, de a sparge unitatea UE și de a încerca să ia „la bucată“ țările componente.
Au apărut variante alternative la armamentul american. În Europa se discută de achiziționarea avioanelor Rafale în locul F-35. Aparatele franțuzești nu sunt la fel de performante (dar oricum mult peste tot ce au rușii și chinezii) ca F-35, dar mult mai ieftine atât la achiziție, cât și la ora de operare și, cel mai important, nu pot fi blocate de la Paris.
Sistemele antiaeriene produse de germani și italieni sunt similare celor Patriot produse de americani.
Germanii au rachetele Taurus, care sunt la fel de bune ca ATACMS-urile americane.
La asta trebuie adăugat faptul că, dacă se vor pompa sute de miliarde de euro în industria de armament europeană, aceasta va progresa tehnologic rapid. În 10 ani, probabil că va concura cu mare succes produsele americane.
Iată valul stârnit de Administrația Trump. Curând publicăm pe News.ro un interviu pe care l-am făcut cu Iulian Fota, în care vorbim despre aceste subiecte. Europa se îndreaptă spre o nouă formă de organizare, o federație în care va intra cine dorește. Cei care, din diverse motive, vor prefera să rămână pe dinafară, vor suporta consecințele. Nu se știe dacă, după aceea, această federație va mai accepta noi membri așa cum a făcut UE în ultimii 20 de ani.
Acum se înțelege mult mai limpede de ce propaganda rusească turbează zilele astea în România cu mesajele anti-UE, antifranceze, antiliberale, urlă despre dictatura din UE etc.
E o luptă pentru a retrimite România în zona gri din care a ieșit atât de greu și cu atâtea eforturi la sfârșitul anilor 1990 și începutul anilor 2000.
