#ANI După decizia CCR care a eliminat obligația demnitarilor, magistraților și a altor categorii de funcționari publici de a depune declarații de avere pentru toți membrii familiei, mai mulți experți anti-corupție au explicat de ce ne întoarcem în 1996 cu această decizie. Laura Ștefan a declarat într-un interviu cu Revista 22 că „Este începutul unei restaurații și nu cred că e întâmplător că decizia vine înainte de termenul de depunere a declarațiilor pe acest an. Cred că am avut un vid de putere sau un moment de tranziție de la un președinte la altul și diverși oameni cu influență au profitat de acest moment.” Adrian Baboi-Stroe, fost secretar de stat la Justiție, spune și el în interviul pentru Libertatea că „Decizia CCR din 29 mai 2025 este, fără îndoială, o lovitură pentru transparența și integritatea în sectorul public din România. Țara noastră a decis în perioada de aderare la Uniunea Europeană să instituie un standard foarte înalt de transparență a declarațiilor de avere și de interese”. Și Radu Nicolae a explicat pentru Hotnews de ce e importantă publicarea declarațiilor de avere: „Problema în România nu e să alegem sfinți care să ne conducă, ci să avem mecanisme prin care să-i controlăm pe oameni, ca să nu facă abuzuri. Nu există Sfântul Nicușor Dan, nu există Sfântul Anastasiu și niciun sfânt. Nici unul dintre noi nu e sfânt. Într-o democrație, lasă-mă să am un control minim ca cetățean, ca să nu abuzezi de funcție”. La aceste argumente se adăugă și reacția mass-mediei – o parte însemnată din investigațiile de presă au pornit de la discrepanța dintre venituri și proprietăți din declarațiile de avere.///
#ReformaCCR După ce CCR a scuipat semințe în capul unui principiu fundamental pentru integritatea și responsabilitatea funcției publice, au apărut și propunerile de reformă a celei mai înalte Curți din România. APADOR-CH a emis un proiect de revizuire a CCR prin care să avem „Două secții distincte. Una de contencios constituțional, formată numai din judecători din cadrul ICCJ, care să aibă în atribuții controlul anterior și posterior de constituționalitate al actelor normative. Celaltă, o secție de proceduri constituționale, din care să facă parte: juriști, politicieni, persoane din societatea civilă etc, secție care ar urma să soluționeze celelalte probleme, preponderent politice”. Partea bună e că încep discuțiile despre o posibilă reformă a CCR, partea nerealistă este că propunerile APADOR-CH implică și schimbarea Constituției. În orice caz, iluzia că membrii CCR devin „apolitici” renunțând la carnetul de partid cu o zi înainte de depunerea jurământului la CCR întreține suspiciunea la adresa celui mai important arbitru al conflictelor de natură constituțională.///
#MemorandumRusia Istoricul Cosmin Popa de la Institutul „Nicolae Iorga” al Academiei Române a interpretat memorandumul Federației Ruse, propus la Istanbul în cadrul negocierilor de pace, ca pe un act de desființare a Ucrainei ca stat independent: „1. Recunoasterea juridica a regiunilor ocupate de Rusia (nici nu mai pomenesc Crimeea), 2. Reducerea armatei la dimensiuni convenabile Rusiei; 3. Organizarea de alegeri; 4. Neutralitate și interdicția de a avea consilieri militari străini; 5. Garantarea drepturilor politice, culturale și religioase ale rușilor din Ucraina;” Și o observație de finețe din partea lui Cosmin Popa: „În document se foloseste prepozitia „Na”, „Na Ukraine” și nu „V Ukraine”, cum este corect, pentru că „Na Ukraine” este o marcă imperială, despre care știu că-i scoate din sărite pe ucraineni. Pe scurt, o bătaie de joc.” Apoi, după ce Ucraina a respins memorandumul, am aflat și de distrugerea celor 22 de bombardiere strategice și a podului Kerci, care leagă Rusia de Crimeea, și pe X a circulat o glumă: Oare e dispusă Ucraina să își extindă umbrela sa de securitate și asupra NATO?! ///
#Moldova Watchdog.md, un important ONG din Republica Moldova, a dat publicității un studiu ce documentează o amplă rețea de manipulare online, respectiv 2.160 de pagini create automatizat pe Facebook cu scopul de a influența procesele politice. Tehnica de a populariza aceste pagini este de a folosi „poze de profil ale unor domnișoare. Pozele sunt preluate de pe site-uri de dating și videochat cu modele din Europa de Est, prioritar din Rusia și Ucraina.” Nu surprinzător, 146 de pagini Facebook din rețeaua identificată aparțin lui Ilan Șor, oligarhul fugit cu banii moldovenilor. În paralel cu rețeaua online, Kremlinul își găsește cozile de topor și în rândul preoțimii prin Operațiunea Matușca. Potrivit Deschide.Md, „preoții aflați în slujba Rusiei au primit sarcina obligatorie de a iniția proiectul ”Matușca”. Inițiativa, coordonată de episcopul de Ceadîr-Lunga Nicolae Roșca, vizează influențarea femeilor creștin-ortodoxe cu mesaje pro-ruse și anti-europene, ascunse sub paravanul ”valorilor tradiționale”. În acest sens, fiecare preot a fost instruit să identifice câte 10 femei din păturile social-vulnerabile, care vor primi mai multe ”ajutoare”.///
#AUR&Dungaciu După vestea că academicianul Dan Dungaciu, fost director al Institutului de Ştiinţe Politice şi Relaţii Internaţionale „Ion I.C. Brătianu” al Academiei Române, a ajuns consilier pe politică externă al AUR, mai mulți experți pe spațiul post-sovietic s-au exprimat direct: Ileana Racheru ne spune că „Începând de astăzi prof. univ. dr. Dan Dungaciu e oficial în slujba lui Putin. A lucrat și cu Iurie Roșca, cel mai mare trădător din istoria politică a R.Moldova (după ce a fost liderul celui mai important partid unionist a ajuns la Sputnik). A fost și consilierul președintelui interimar, lider al Partidului unionist PL – Mihai Ghimpu (eșuat în afaceri de corupție cu Plahotniuc-mafiot care a spălat bani negri rusești prin justiția și băncile din RM), amic cu Vlad Cubreacov (ex nr. 2 în partidul lui Iurie Roșca și „jurnalist” de propaganda pro-rusă la postul TV Global News închis de CNA). Referințe pe pagina de FB a parlamentarului AUR, Valeriu Munteanu, și el fost membru în partidul unionist al lui Ghimpu.” Rămâne întrebarea de ce Academia Română l-a ținut atât de mult timp în brațe pe Dan Dungaciu, de ce am plătit din bani publici o conservă rusească cu o morgă inimitabilă.///
#Unsifonar Media noastră a preluat ancheta The Telegraph despre Darren Beattie, secretar de stat adjunct în administrația Trump, un mare fan al lui Vladimir Putin, căsătorit cu Iulia Kirillova, nepoata unui magnat rus al băuturilor, Sergei Chernikov, care primește mulțumiri direct de la Putin pentru sprijinul în campania electorală. Darren Beattie s-a remarcat și printr-o inepție greu de egalat în actualul context informațional, anume desființarea Biroului de combatere a manipulării şi interferenţei informaţiilor străine (R/FIMI) din SUA, care monitoriza propaganda originată din Rusia, China și Iran. Acum, dacă aduci un colonel KGB la putere în Rusia, cum a arătat și Vladimir Kara-Murza, cine își imaginează că vechile metehne ale serviciilor sovietice se vor schimba odata cu noile generațiile și că poate exista o democrație fără o reformă reală a structurilor de informații?///
#Tăieri În jurul discuțiilor despre cum restrângem cheltuielile publice, două editoriale ne-au atras atenția. Sorin Ioniță scrie pe G4Media că e imposibil să „raționalizezi cheltuieli publice cu partide clientelare”, iar Ioana Dogioiu se întreabă pe SpotMedia dacă tăierilor vor fi cu „drujba sau bisturiul”. Sorin Ioniță, e sceptic: „Ideea că de la nivelul guvernului sau ministerului s-ar putea face un plan general de restructurare e utopică. Sigur, oameni afară se pot da, doar că noi nu vrem musai un număr mai mic de funcţionari, ci un serviciu mai bun pentru suta de euro plătită sistemului, ceea ce nu e tot aia”. Ioana Dogioiu ne spune și ea că „O reformă bine gândită, cu eficiență maximă, presupune o analiză atentă, chirurgie cu bisturiul, nu cu toporul. Da, România nu are timp, este adevărat, dar costul unor tăieri prost gândite, la grămadă, poate fi mai mare, economic și social.” În teorie nu poți să nu fii de acord cu o analiză făcută cu bisturiul pentru eficientizarea sectorului public, însă e posibil să ne plesnească realitatea peste față mai repede decât ne așteptăm.///
#Suveranism În cadrul târgului de carte Bookfest s-a lansat și Asaltul suveraniștilor. Fake news, dezinformare și propagandă în super-anul electoral 2024, volum coordonat de Marian Voicu și Cătălin Gomboș, apărut la editura Universității de Vest. Potrivit unei scurte prezentări, cartea e „o radiografie convingătoare a felului în care campaniile de dezinformare și narațiunile conspiraționiste – de la „Marea Resetare” la (re)nașterea naționalismelor în formă extremă și pînă la emergența unor curente mai noi, precum „suveranismul” au influențat scrutinele erodînd democracții pe care le considerăm stabile.” Nu e nicio îndoială că editorii Veridica propun publicului interesat o antologie excelentă pe temele manipulărilor și minciunilor din recentele alegeri.///
#Violențaîmpotrivafemeilor Pe siteul Liberal Forum a fost publicat un ghid menit a contracara și limita violențele împotriva femeilor, care oferă „un set cuprinzător de instrumente conceput pentru partidele politice, factorii de decizie politică și organizațiile societății civile. Aceasta include recomandări legislative, mecanisme de sprijin instituțional, strategii de siguranță digitală și intervenții culturale menite să promoveze un mediu politic mai incluziv și mai echitabil.” Util de analizat pentru prevenirea unor drame precum a fost cea a Teodorei Marcu.///
#Pizza De când a fost lansată metafora pizzei ca plăcintă socială echivalentă PIB-ului din care politicienii au împărțit mai mult decât aveau, că deh, an electoral, au curs mai multe analize cu aceeași metaforă, cum e cea a economistului Bogdan Glăvan: „România în ansamblu mănâncă o pizza mare, plătind pentru una mică. Sau se întinde mai mult decât îi este plapuma. În interiorul României deosebim mai multe situații: – unii care mănâncă pizza mare și plătesc pentru ea; – unii care mănâncă pizza mică fiindcă atât plătesc; – unii care mănâncă pizza mare și plătesc pentru una mică; – unii care mănâncă pizza mică și plătesc pentru una mare. Există o inegalitate INJUSTĂ (deci, în sens liberal, nu în sens marxist), o inegalitate de tratament pe care oamenii o percep”. Cam asta e ideea, pizza de la ASF nu se compară cu pizza unui psiholog arondat unei școli cu copiii CES într-un oraș mic de provincie.///
