Șocul anulării alegerilor din noiembrie 2024 și ascensiunea unei forme de ultranaționalism anti-UE au creat în opinia publică sentimentul că democrația e în pericol și că e nevoie să fie salvată. Și anume, prin votul unor cetățeni responsabili, care vor să păstreze țara în cadrele pluralismului politic și ale toleranței. Zis și făcut. Peste 6 milioane de cetățeni au mers la urne și l-au respins pe candidatul care întruchipa atașamentul la o formă de autoritarism, inspirat de legionarism și ceaușism, de putinism și trumpism. Majoritatea l-a ales pe un politician care e un democrat convins, un pro-european și un pro-atlantist.
Imediat după alegere, președintele Dan a definit drept prim obiectiv al guvernării sale diminuarea deficitului, de la circa 9,3% din PIB, cât a fost anul trecut, la 7,5% pentru anul în curs. Pentru a descrie problema de rezolvat, Tánczos Barna, ministru de finanțe în cabinetul Ciolacu 2, a folosit deja, în decembrie 2024, expresia „stat obez”. Prin 2010, T. Băsescu vorbea despre stat ca despre un „om foarte gras” care stătea pe umerii unuia foarte slab, adică ai economiei. N. Dan a folosit o expresie la fel de plastică: „de ani de zile plătim o pizza medie și mâncăm o pizza mare”. Se referea nu la cetățeni, ci la stat. Președintele a adăugat: „diferența trebuie plătită de cineva”.
De 10 zile încoace, identitatea acestui „cineva” e discutată de partidele pro-europene, adică de formațiunile afiliate la familiile politice PPE (aici sunt PNL și UDMR), S&D (din care face parte PSD) și Renew Europe (la care e afiliată USR). Discuțiile au fost secrete și, de aceea, nu știm cine ce a propus în reuniunile organizate la Palatul Cotroceni. Originea unora din idei poate fi, totuși, ghicită: e clar că PSD a propus ca toți cei care au venituri ce depășesc 10 mii de lei lunar să fie impozitați cu 16% din diferență, cum e la fel de evident că desființarea Academiei Oamenilor de Știință sau a sporului de antenă au fost cerute de USR. Din paleta de soluții fac parte multe altele: plata CASS pentru pensii, comasarea mai multor instituții, sporirea TVA la 21%, diminuarea valorii tichetelor de vacanță, supra-impozitarea firmelor de videochat și de păcănele, ori eliminarea sporului de doctorat.
De fapt, din câte se înțelege, partidele au agreat nu toate aceste propuneri, ci includerea lor pe o listă de posibile soluții. E de la sine înțeles că de forma finală a listei va depinde alcătuirea unui guvern minoritar sau a unuia majoritar, care să includă, altfel zis, PSD. Pentru a-și spori influența în negocieri, cel mai mare partid și cel mai vinovat pentru situația dezastruoasă a deficitului, a făcut în ultimele zile câteva „transferuri”: a luat de la POT și SOS România zece parlamentari. Complicând astfel și mai tare schimbarea de percepție a unui partid condus în ultimul deceniu de Dragnea, Dăncilă și Ciolacu. Actualul lider interimar – S. Grindeanu – face parte și el din această echipă, constituită după îndepărtarea lui V. Ponta din fruntea PSD. E greu de crezut că pesediștii vor fi și dispuși la compromis cu partidele de dreapta, și gata să schimbe garnitura de la vârf.
În aceste condiții, mă tem că apelul la salvarea statului va fi acceptat doar de votanții de centru-dreapta, și anume ca o pastilă amară, dar necesară, în vreme ce liderii pesediști, indiferent că intră sau nu la guvernare, vor susține, sus și tare, că ei apără cetățenii în fața unui stat abuziv, cu care ei – vezi, Doamne! – n-au avut și n-au nimic de-a face…
