Mutarea pe care a făcut-o Nicușor Dan prin nominalizarea lui Eugen Tomac pentru a forma noul guvern li s-a părut unora inteligentă, altora proastă. Mie mi se pare că pe de o parte președintele ignoră, cu repetiție, unele reguli care fac jocul democratic predictibil și responsabil, iar pe de altă parte girează aranjamente de culise.
Problema nu este doar numele lui Tomac. Sub pretextul tehnocrației se construiește o formulă de putere care evită asumarea politică și recompensează fidelități cultivate în afara votului cetățenilor.
În primul rând, dacă un partid – sau o coaliție ad-hoc – demite un guvern, atunci acea formațiune sau alianță încropită ar trebui să asume și guvernarea. În mod firesc, PSD-ul trebuia lăsat să formeze guvernul, nu salvat prin paratrăsnetul prezidențial.
În al doilea rând, nu desemnezi premier un om politic, pe deasupra și consilierul tău, și îl prezinți ca tehnocrat. Eugen Tomac a fost (în mod real încă este) președinte al PMP, iar formațiunea sa a făcut sub 2% la precedentele alegeri parlamentare. El a intrat în Parlamentul European printr-o alianță cu USR, altfel ar fi stat pe margine precum colegii săi de partid. Explicațiile oficiale privind desemnarea sa nu sunt convingătoare și ridică întrebări cu privire la criteriile reale ale alegerii. Nicușor Dan s-a sprijinit în campania prezidențială și pe rețeaua politică a lui Tomac, iar unele informații indică faptul că nucleul PMP ar putea avea un rol important într-un viitor partid prezidențial.
În al treilea rând, unele dintre numele vehiculate pentru a fi incluse în guvernul Tomac ridică serioase semne de întrebare: Cătălin Cârstoiu (la Sănătate), Nicolae Istudor (la Agricultură), Corina Popescu (la Energie), Vladimir Ionaș (la Dezvoltare).
Spre exemplu, Ionaș este director la Avangarde, companie de sondare a opiniei publice deținută de Marius Pieleanu. A fost apropiat de Viorel Hrebenciuc și Sorin Grindeanu, pe acesta din urmă însoțindu-l în guvern în 2017. Când sute de mii de oameni protestau în piețele orașelor din România, Ionaș învârtea hârtii pentru pesediști. În ultimii ani el a fost abonat al unor platouri de televiziune, de la România TV și Antena 3 până la DIGI24 și B1 TV. În aparițiile sale televizate a susținut adesea poziții diferite în funcție de contextul politic, de interlocutori și de public.
În loc să clarifice raporturile de putere, această formulă de a constitui guvernul le face mai opace. În loc să oblige partidele să își asume propriile decizii, le oferă o ieșire convenabilă. Nu este o demonstrație de tehnocrație, ci una de politică făcută fără asumare politică.
