fbpx

Sigur vă doriți un autocrat incompetent la conducerea celei mai puternice armate din istoria lumii?

Newsletter

Înscrie-te la Newsletter-ul nostru si te ținem la curent cu tot ce mai apare.

*Odată înscris, primești din partea noastră cartea „Cine a făcut România. Răscrucile noastre”.

Aici s-a ajuns: votanții din șapte state americane, celebrele swing-states, sunt în poziția de a face o alegere cu consecințe incalculabile pentru tot globul.

Fie că trăiești la New York, București sau Kyiv, „Împăratul” lumii libere va fi decis, cumva absurd, dacă stăm să ne gândim un pic, de cetățenii din Wisconsin. Dacă un locuitor al New York-ului aflat în această situație frustrantă își poate alina irelevanța electorală votând (știm cu cine datorită analizelor sociologice), nouă, „subiecților” imperiului democratic american din afara granițelor, nu ne rămâne decât să urmărim cu sufletul la gură ce urmează și să ne imaginăm cu cine am vota dacă am avea ocazia pe care nu o vom avea niciodată.

Există destule studii de psihologie socială care arată că fiecare dintre noi tinde să decidă cu cine să voteze în funcție de interesele grupului social din care percepe că face parte. Astfel, să-mi fie scuzat faptul că nu mă voi referi la soarta piersicilor din statul Georgia în argumentația care urmează, ci la destinul geopolitic al regiunii în care s-a întâmplat să mă nasc și care este afectată zilele acestea de cel mai devastator conflict militar de la al Doilea Război Mondial încoace.

Biden sau un pic mai bine

În alegerile din România am fost un votant consecvent al răului cel mai mic, cel puțin așa cum l-am perceput eu. Aplicând aceeași schemă la Statele Unite, decizia, pentru mine, este evidentă: Kamala Harris, procuroarea lipsită de carismă care i-a luat locul lui Joe Biden. Deși încă nu știm ce ar decide Harris legat de strategia americană în Ucraina, în particular, și în regiunea noastră, în general, este rezonabil să asumăm că ar fi cel puțin un continuator al politicilor administrației Biden.

Paul Poast, reputat profesor de relații internaționale, crede că ar fi mai curajoasă, un human rights hawk. Este adevărat că Joe Biden a fost marcat, de-a lungul anilor săi, de un pic prea multă precauție pentru gustul meu când vine vorba de politica externă. De exemplu, a fost unul din cei care l-au sfătuit pe Barack Obama să nu dea ordinul care a dus la eliminarea lui Osama Bin Laden și, nu știu alții cum sunt, dar eu cred că terorismul este rău și Obama a decis bine atunci. Biden credea că e prea periculos. Aceeași atitudine l-a făcut pe Biden să întârzie constant ajutorul necesar pentru Ucraina de teama unor escaladări rusești care ori au venit indiferent de acțiunile Vestului (mă refer la cele pe orizontală, acte de sabotaj, război cognitiv și atacuri din ce în ce mai dure la adresa civililor Ucrainei), fie nu au venit pentru că ar fi afectat interesele partenerilor de care Rusia ascultă (mă refer, bineînțeles, la retorica nucleară care deranjează nu doar partea noastră de lume, dar și pe China și India din motive lesne de înțeles).

De aceea, cred că administrația americană ar trebui să se gândească mai puțin la reacțiile lui Putin, care întotdeauna urmăresc interesele lui Putin indiferent de realitate, și mai mult la interesul Ucrainei de a beneficia de o pace durabilă și justă.

Dacă Paul Poast are dreptate, atunci Harris va acționa ceva mai decisiv în Ucraina, dacă nu, atunci măcar vom avea parte de o politică care ține armata rusă la distanță de granițele NATO. Pe scurt, cu Harris Ucraina va fi ori mai bine, ori la fel, adică nici prea bine, nici prea rău, ceva care să placă la toată lumea și să fie previzibil.

Faptele alternative la putere

Donald Trump însă ar fi mai rău. În primul rând, pentru că e imprevizibil. Ar putea să-l invite pe Putin în Estonia, ar putea să înarmeze nuclear Ucraina, ar putea să picteze niște avioane F22 în culorile Chinei și să le trimită să bombardeze Moscova.

Depinde de ce crainic TV american l-a enervat la cafeaua de dimineață. În al doilea rând, este bine să examinăm oamenii cu care s-a înconjurat Trump în pregătirea acestui al doilea potențial mandat. De data aceasta nu mai avem republicanii cu experiență care, în ciuda retoricii senile de pe Twitter, au ținut primul mandat în niște limite relativ normale. De data aceasta, avem sicofanți MAGA care cred în vorbele lui Trump mai mult decât Trump însuși.

Nu mai e nimeni în jurul său care să reducă din imprevizibilitatea sa inerentă și din modul tranzacțional de a conduce politica externă. Aș dori, de asemenea, să aduc aminte publicului că Trump nu e chiar cel mai competent om de afaceri din istorie, având în vedere că a reușit performanța unică de a da faliment cu cazino-uri, singurul lucru care l-a salvat fiind abilitățile sale supraumane de escroc. Iar acest moment critic în geopolitica globală chiar nu are nevoie de escroci ușor de momit cu laude. Astfel, nu am avea parte de tranzacționalitatea unui Jeff Bezos, ci de tranzacționalitatea unui Gigi Becali, dincolo de orice argumente pertinente împotriva ideii că un guvern ar trebui condus ca o afacere.

Mai mult, planul de așa-zisă pace (de fapt, de înghețare a conflictului) propus de șleahta de generali ratați din jurul său suferă de o asumpție care arată cât de mulți republicani sunt rupți de realitatea geopolitică în care se află Statele Unite – ideea că americanii încă pot să dicteze în lume. Mulți comentatori cred că e un plan cinic, dar, din punctul meu de vedere, vorbim de un plan naiv, care asumă idealist că Putin poate fi momit cu ridicarea sancțiunilor și că ucrainenii vor accepta orice ca să nu mai cadă bombe. Nu doar că mi-e teamă de consecințele aplicării acestui plan pentru regiunea noastră, mi-e teamă și de reacția isterică a administrației Trump, odată ce va descoperi că realitatea bate întotdeauna fantezia.

Autocrațiile puternice militar sunt periculoase

Dincolo de regiunea noastră, este destul de clar că Trump își dorește să conducă o autocrație protecționist-izolaționistă în Statele Unite (vedeți proiectul 2025 și planurile sale economice). Pe lângă faptul ca taxele vamale ale lui Trump ar fi devastatoare pentru economia globală (adică totul va fi mai scump decât e deja), acestea ar accelera deriva protecționistă care afectează deja întreagă noastră planetă – istoric vorbind, ar fi create în felul acesta condițiile ideale pentru emergența unor războaie.

Aceasta politică economică, iarăși derivată din fantezii de secol XIX deconectate de realitatea economică pe care o trăim, va eșua lamentabil să îmbunătățească viața cetățeanului american. Astfel, în mandatul lui Trump, există o probabilitate reală să ne trezim cu o guvernare autocratică (adică preocupată cu orice preț să stârpească orice alternative politice la ea), slăbită economic, care deține totuși, de foarte departe, cea mai puternică armată din lume.

Aceleași lecții ale istoriei pe care le invocam mai devreme ne avertizează că și aici apare posibilitatea izbucnirii unui război global.

Un Trump frustrat care conduce o America frustrată economic, dar care poate domina militar aproape orice țară, nu s-ar da la o parte de la nimic pentru câteva voturi în plus. Trecutul nostru e plin de autocrații care au încercat să se legitimeze militar în lipsă de altceva și, repet, Statele Unite sunt absurd de puternice militar. Faptul că armata americană nu a ras de pe fața pământului țări întregi în istoria sa este doar o chestiune de voință politică, indiferent cum vi se pare că a arătat retragerea din Afghanistan. Cum experiența socio-politică americană cu dictatura nu există, acest lucru ar trebui să ne îngrijoreze.

The most „consequential” choice

În concluzie, Kamala Harris este în mod evident răul cel mai mic pentru regiunea noastră, dar și pentru lume în general. Din păcate, deriva protecționistă americană va continua și sub Harris, dar în niciun caz în cu ritmul și incompetența ruptă de realitate specifică administrației Trump care se pregătește. Cu toate acestea, vom avea raționalitate în Casa Albă, ceva mai mult decât necesar în aceste timpuri excesiv de periculoase prin care trecem. Se spune la toate alegerile electorale că sunt cele mai importante din istoria recentă – de multe ori acesta este doar un slogan electoral menit să mobilizeze masele de votanți. De data aceasta însă chiar este adevărat. Și sper ca votanții din Michigan, Pennsylvania sau Arizona să-și dea seama de importanța momentului.

Nu fi pufi

Dă un share

SCRIE ȘI TU


Poți contribui și tu la Comunitatea Liberală 1848 completând formularul de mai jos.

 

    This will close in 0 seconds

    Hai în Comunitatea Liberală 1848!

    Fii parte din Comunitate! Ajută-ne să ajungem la mai mulți români. Toate donațiile tale vor fi folosite pentru a produce conținut liberal și pentru publicitate. Te simți liberal, crezi în libertate, în democrație, în capitalism, în inițiativă? Locul tău este aici.

    -
    00:00
    00:00
    Update Required Flash plugin
    -
    00:00
    00:00