Comunitatea Liberală – În data de 16 octombrie, președintele Volodimir Zelenski a avut o primă apariție în Parlamentul Ucrainei vorbind despre un „plan al victoriei” în războiul defensiv împotriva Federației Rusiei. Apoi, a prezentat cele cinci direcții ale planului la Brussel și partenerilor americani. Care sunt liniile de forță ale planului său de victorie?
Iulia Joja – Ucraina are o singură prioritate, ca orice alt stat în această situație – garanții de securitate bilaterale sau multilaterale, prin NATO. Există un singur stat care poate oferi garanții de securitate credibile în raport cu Rusia și anume Statele Unite ale Americii. Franța, Germania, Marea Britanie nu pot oferi aceste garanții de securitate.
Așadar, primul punct din planul de cinci puncte al Ucrainei este cel mai important. În rest sunt detalii, e vorba în primul rând despre armament, de care depinde evident perspectiva acestui război și perspectiva negocierilor.
Știm bine, Occidentul condus de Administrația Biden a promis Ucrainei că vă avea suficient ajutor, pentru a se putea așeza la masa de negocieri cu Rusia într-o poziție favorabilă. Dar dacă ne uităm la războiul din acest moment, la faza actuală, noi nu ne-am ținut de cuvânt, Occidentul și Statele Unite nu au livrat. Ucraina este percepută ca fiind în pierdere. Ucraina cere în al doilea punct arme suficiente și dreptul de a lovi Rusia pe teritoriul Rusiei. Ea oferă anumite avantaje, precum acces la resurse, precum dreptul Statelor Unite și nu numai de a staționa trupe pe teritoriul Ucrainei, dacă e integrată în Occident.
Comunitatea Liberală – Una dintre propunerile Ucrainei pentru Vest este fie accederea accelerată în NATO, fie redobândirea statutului de putere nucleară, la care Ucraina a renunțat în anii 1990, după independență și cu garanțiile de securitate ale Vestului. Cum comentați această propunere?
Iulia Joja – Ucraina a făcut aici cel mai deștept lucru pe care putea să îl facă. Ucraina pune în fața două opțiuni – integrarea Ucrainei în NATO sau o Ucraina care se înarmează nuclear. Aici putem să vorbim despre direcția în care o ia SUA după alegeri. Dacă vorbim de SUA care dorește să rămână cea mai mare putere mondială, care are ca parte a valorilor sale non-proliferarea nucleară, atunci este obligată să ajute Ucraina să se integreze în NATO și practic să evite proliferarea armelor nucleare.
NATO este singura alianță din lume, o alianță nucleară, prin care SUA evită proliferarea armelor nucleare acordând „umbrela nucleară”, așadar o garanție de securitate de care se bucură și România. Astfel, alegerea este foarte simplă. Ucraina amintește în mod elegant Statelor Unite și Marii Britanii, care sunt co-semnatare ale Memorandumului de la Budapesta din 1994, că nu și-au ținut cuvântul, anume fie garantarea integrității teritoriale a Ucrainei dacă aceasta se dezarmează nuclear, fie Ucraina ca putere nucleară.
Și avem, din perioada acelor luni, personalități precum John Mearsheimer care scrie în Foreign Affairs, în 1993, că Ucraina nu ar trebui să renunțe la arme, ci să își amplifice arsenalul nuclear, pentru că altminteri va fi atacată de Rusia. Asta fundamentează și consolidează problema promisiunilor neîndeplinite ale SUA și Marii Britanii.
Comunitatea Liberală – În mod previzibil, Viktor Orban a criticat planul lui Zelenski, numit și strategia sa de „pace prin consolidare”. Premierul Danemarcei, Mette Frederiksen, l-a salutat ca fiind „cea mai bună poliță de asigurare ce poate fi dată unei țări”. Ce alte reacții în mediul internațional a atras propunerea președintelui Zelenski?
Iulia Joja – Reacțiile internaționale au fost diverse și sunt în raport cu cei care susțin sau nu susțin Ucraina. Primele reacții la acest plan de victorie le-am văzut din partea cuiva din administrația Biden, care a fost prea reticent să iasă din anonimat și care a spus că „acest plan nu aduce nimic nou în afară de și mai multe arme”.
Nu știu la ce am putea să ne așteptăm de la un plan de victorie și de pace într-un război care să nu includă dimensiunea militară. Știm că problema rămâne, anume lipsa de voință politică a Statelor Unite. Aici se blochează drumul Ucrainei. Administrația Biden este prea preocupată de escaladare, prea preocupată de a reacționa fără să își croiască și să urmeze o viziune strategică legată de securitatea Europei.
Un exemplu de actualitate este Coreea de Nord: peste 10.000 de soldați ai armatei Coreii de Nord sunt în Rusia, în drum spre teritoriul european, spre Ucraina și tot ce facem este să observăm. Ne-am obișnuit atât de mult cu această administrație care nu face decât să ne informeze, să observe, dar nu discută despre modul în care trebuie să reacționăm la o asemenea escaladare din partea Rusiei.
Sigur, susținătorii Ucrainei aprobă planul de pace, pentru că toți știm că Ucraina ca stat suveran și independent nu poate supraviețui fără armament și garanții de securitate în raport cu agresiunea Rusiei.
Cu toate acestea, deciziile nu se iau la Copenhaga sau la Budapesta, ci se iau la Washington.
Comunitatea Liberală – În câteva săptămâni au loc alegeri prezidențiale din România și președintele este, așa cum știm, șeful CSAT. Până acum, războiul de agresiune împotriva Ucrainei, dronele în derivă din Dobrogea, amânarea legislației care permite neutralizarea dronelor de pe teritoriul românesc sunt subiecte cu totul secundare în spațiul nostru de dezbateri privind securitatea regională. Credeți că perioada de campanie va aduce un plus de vizibilitate temelor de securitate națională?
Iulia Joja – Recent mă întreba un jurnalist american despre reacția României la problema dronelor și îi răspundeam că această reacție poate fi descrisă prin lipsa de legislație și lipsa de grabă privind revizuirea legislației privind dronele.
Preocuparea pentru situația de securitate a României este extrem de limitată în Guvernul și în Administrația Prezidențială de la București. Dacă mă uit la temă și dacă a fost sau nu preluată de candidații la prezidențiale, vedem că lipsește aproape cu totul.
Avem cel puțin doi candidați la prezidențiale, care se prezintă ca experți în securitate, unul civil și unul militar, și care nu au o poziție cu privire la situația de securitate a României și în special cu privire la drone. Avem o poziționare relativă din partea doamnei Elena Lasconi din partea USR. În rest, tăcere absolută din partea structurilor guvernamentale și semiguvernamentale din România.
Pentru mine și la nivel internațional, asta înseamnă că România să arate drept un stat cu pretenții de lider regional, de furnizor de securitate, dar nici măcar nu ne putem pune la punct legislația când ne confruntăm cu un pericol real și direct în raport cu propriii cetățeni și propriul teritoriu.
Speranța mea este că, depinzând de rezultatele de la alegerile prezidențiale și cele parlamentare din România, această problemă va fi preluată și va fi făcută o prioritate de către cei care ajung la guvernare.
Iulia Joja este director al Black Sea Program Ph.D., predă Securitate Europeană la Georgetown University și George Washington University. Aria ei de cercetare vizează în principal securitatea europeană și securitatea regiunii Marea Neagră.
