Volumul semnat de profesorul Bogdan Glăvan este o introducere în marile teme ale liberalismului, scrisă dintr-o perspectivă economică ce subliniază valoarea drepturilor de proprietate pentru dinamica bunăstării sociale. Puține scrieri în limba română oferă, precum cartea în discuție, o panoramă a liberalismului clasic într-un stil elegant, deopotrivă concis și accesibil publicului larg.
Cartea lui Bogdan Glăvan intră în dialog atât cu valorile fundamentale ale familiei liberale de idei, cât și cu politicile liberale, ceea ce o diferențiază de alte scrieri similare. De obicei, autorii fie privilegiază istoria ideilor liberale, fie se concentrează asupra unor politici sectoriale. Evident, partea de analiză a politicilor liberale este mai polemică și va stârni obiecții sau completări. Fără a construi punțile dintre teoria liberală și măsurile liberale nu se poate discuta însă despre impactul ideilor asupra deciziilor politice.
Cele trei părți ale volumului – Fundamentul liberalismului, Acțiunea politică și liberalismul, Politici liberale – sunt inegale ca întindere. Primele două părți, mai teoretice, corespund ca număr de pagini ultimei părți, o analiză practică, aplicată mai multor teme actuale.
Idealul societății liberale este o societate ordonată, ne spune Bogdan Glăvan, anume una în care (1) trasează ferm limitele până la care cineva poate face tot ce dorește și (2) permite resurselor și bunurilor produse în cadrul ei să ajungă la persoanele care le valorizează cel mai mult (p.13).
Pentru a ajunge la acest ideal, constelația drepturilor de proprietate și asigurarea libertății individuale sunt esențiale. Aceste două ingrediente au determinat ca, pe de o parte, ritmul progresului în Europa și America să fie mai mare decât în alte părți ale globului, și, pe de altă parte, economiile capitaliste să surclaseze economiile planificate instaurate după model sovietic, după cel de-al Doilea Război Mondial.
Pornind de la asumpția rarității resurselor, drepturile de proprietate au asigurat antreprenorilor libertatea de a administra bunurile și capitalul fără intervenții din partea statului. Mecanismul prețurilor, posibil doar într-o economie liberă, a făcut ca societățile care l-au adoptat ca principiu fundamental să evolueze mult mai rapid decât economiile de comandă.
Nici astăzi nu se înțelege pe deplin că prețurile se formează exclusiv ca rezultat al raportului dintre cerere și ofertă și că nu pot fi dictate de o comisie, care fixează din pix valoarea bunurilor.
Deși tentația economiei planificate s-a evaporat, Bogdan Glăvan ne amintește un vechi banc sovietic de pe vremea comunismului care spunea că „După ce socialismul se stabilește la nivel mondial, Elveția va rămâne o rezervație capitalistă, pentru a stabili prețurile”. Această anecdotă surprindea, înainte de 1989, erorile fatale ale economiilor planificate, care au ținut Estul comunist în penurie sistemică timp de decenii întregi.
A doua parte a volumului poate fi citită ca o pledoarie pentru un stat suplu și limitarea intervenționismului statului. Istoric vorbind, ponderea bunurilor publice a crescut treptat începând cu a doua jumătate a secolului XIX. Deși nu folosește termenul de „stat minimal”, autorul atrage atenția asupra unui fenomen ce însoțește expansiunea necontrolată a statului numit „vânătoarea de favoruri”, tehnic cunoscută și ca „vânătoare de rente”.
În esență, bunăstarea tuturor are de suferit deoarece rentele implică capturarea unor venituri create artificial prin intermedierea guvernului, care tratează diferit grupuri de interese sau agenți economici, eliminând competiția firească dintre ele.
Mai mult, există excese ale intervenționismului care au drept rezultat efecte adverse, contrare intențiilor decidentului politic. Sunt nenumărate exemple pe care autorul le oferă în sprijinul acestei idei, însă e dificil de apărat în fiecare speță teza că intervenționismul „implică o țopăială și un derapaj continuu către socialism” (p.62).
Uneori, guvernele au politici intervenționiste pe termen scurt în vederea unui scop imediat mai înalt, de pildă, sprijinul pentru exportul de grâne în zonele afectate de război, precum azi în Ucraina, fără că o astfel de abordare să fie neapărat socialistă. Însă avertismentul rămâne în picioare. Dincolo de cazurile legitime de intervenție, există o tendință a guvernelor de a-și extinde spectrul de acțiune, interferând cu libertatea comercială și planurile de afaceri ale agenților economici.
Ultima parte a cărții, cea despre politici liberale, are toate ingredientele pentru a stârni polemici aprinse. Multe judecăți și prejudecăți curente sunt supuse aici unei examinări critice cu argumente ce țin de eficiență și impactul politicilor publice, inspirate și de autori libertarieni clasici, precum Murray Rothbard.
Astfel, în această secțiune sunt tratate subiecte precum inflația, subvențiile pentru firme, deficitul bugetar, pensiile, asistența socială și altele.
Mă voi opri la tema deficitului bugetar, întrucât datele actuale ale BNR indică faptul că riscăm să ajungem la 7,9% deficit din PIB, un prag complet nesănătos pentru finanțele publice, mai ales într-un an electoral.
Concluzia profesorului Bogdan Glăvan merită citată in extenso – „Deficitele bugetare ar trebui stopate, pentru că ele ascund costul real al activității politice. Măsurile politice adoptate în afara unui cadru bugetar strict, precum angajarea unor cheltuieli fără acoperire, sunt prin definiție imorale. Deficitul bugetar este invers proporțional cu calitatea oamenilor politici; practica sistematică a deficitelor bugetare artă că țara este condusă în folosul unor grupuri de interese” (p.89).
O ultimă notă despre cartea Liberalismul care îmi place – de obicei, autorii liberali nu insistă asupra relației dintre politică și morală și nu aduc în discuție tema virtuților etice și civice. Pentru profesorul Bogdan Glăvan lucrurile sunt tranșate din primele pagini ale cărții: liberalismul nu are nimic de-a face cu machiavelismul, cu divorțul dintre morală și politică. Din acest motiv, autorul ne reamintește cuvintele, uitate astăzi, ale lui Nicolae Steinhardt: „Morala este pavăza liberalismului”.
