”Concurența serviciilor secrete și influența lor masivă asupra vieții politice au împiedicat, în perioada interbelică, construirea unui stat democratic” spune Oliver Jens Schmitt în magistralul său bilanț asupra a 100 de la România Mare. Este asta o problemă a trecutului doar? Aduc pe larg argumente, cu cazuri, cu dovezi, în cartea mea ”Cine a făcut România. Răscrucile noastre”. De fapt, aceasta este una dintre răscruci din carte: ”Noul liberalism românesc, care are finalizarea modernizării ca obiectiv principal, trebuie să își asume această politică antisecuristică: demilitarizarea instituțiilor democratice, controlul civil real asupra serviciilor secrete, interzicerea operațiunilor acestora în politică, media, instituții, societatea civilă și afaceri. Și mai e ceva: eu cred că măcar o parte dintre lucrătorii din servicii își dau seama de această necesitate. Sunt convins că ei realizează că ce e acum nu poate funcționa într-o Românie modernă. Pur și simplu e altă lume, cu alte valori, alte obișnuințe. Nu poți construi România modernă cu legi ca în Rusia lui Putin. E altă lume, și diferența e tot mai dramatică. Nimeni nu le-a zis până acum: stop, până aici e bucata voastră, de aici decid cei care sunt votați de popor. Exact așa cum, până la USR, în 2017, nu le-a zis nimeni din parlament că nu vor să fie școlarizați de ei, ci, dimpotrivă, toate partidele se înghesuiau să facă asta. Dacă SRI vrea să fie de partea unei Românii moderne și democratice, atunci SRI va susține el însuși această propunere” (pg. 275).
Suntem încă sub șocul deciziei Înaltei Curți în cazul Gheorghe Ursu. Nu doar că au fost achitați cei doi securiști care l-au omorât, dar motivarea nu e una pe proceduri, este una profund greșită pe fond: Securitatea nu era în relație de opoziție sau de oprimare cu poporul. Asta spun judecătorii. Deci nu pot fi condamnați securiștii pentru crime împotriva umanității pentru că în doctrina juridică internațională asta se aplică doar atunci când o populație este într-un sistem opresiv. A fost Securitatea opresivă? Nu. Asta e ce a decis cea mai înaltă curte de drept din România anului 2023. Este odios, este greșit, este criminal. Înalta Curte a spălat Securitatea și l-a condamnat din nou pe Gheorghe Ursu.
Și mai odios este că, acum câteva zile, Consiliul Suprem al Magistraturii a dat un comunicat prin care spune că noi ăștia care am criticat idioata sentință suntem greșiți ”fiind afectată încrederea publică în sistemul de justiție”. Nu cei trei judecători spălători de securiști au afectat încrederea în justiție, ci cei care i-am criticat. Acesta este acel CSM pentru care am luptat când ne integrăm în Europa, acel CSM care trebuia să ”depolitizeze” justiția și să facă dreptate pentru români.
Și cel mai grav este momentul în care CSM a dat decizia: atunci când mai sunt câteva zile până la finele termenului în care Procurorul General al României poate folosi o procedură specială de atac. O procedură care trebuie să constate că decizia Ursu se contrazice cu decizii anterioare ale justiției care condamnă securiști pentru că au făcut poliție politică. Că de ce ar face poliție politică un organ așa drăguț, patriot, care apără românii, nu? CSM, în mod odios, a dat un semnal procurorilor care lucrau la caz, de la care speram că mai pot spăla onoarea justiției.
Aici suntem azi, rezultatul a zeci de ani de intoxicări în care securiștii ne-au făcut agenda, sub protecția și patronajul serviciilor secrete actuale, așa cum demonstrez pe larg în carte.
Noi, Comunitatea Liberală 1848 simțim că e cazul să reacționăm. Ca o comunitate. Pentru că nici un copil din țara asta, niciodată în viitor, nu mai trebuie să trăiască ce a trăit Andrei Ursu. Pentru că niciodată în România noastră nu mai trebuie să existe dubii că organele represive din comunism au fost criminale, nu patrioate, și cei care se luptă pentru dreptate, pentru democrație sunt patrioți.
Începem azi campania ”Securiști versus români”. Începem cu un serial al lui Andrei Ursu despre cazul tatălui său. Astăzi, primul episod.
Andrei așteaptă în aceste zile de la Procurorul General numit de Klaus Iohannis să declanșeze procedura specială de atac. Mai e o șansă. Ce mai pregătim? O analiză a modului în care serviciile secrete au predat (sau nu), au periat dosarele Securității. Cazuri mai puțin cunoscute de români omorâți (ca Ursu) de securiști, atunci în anii ‘80, de către criminali care trăiesc, care sunt onorați de SRI și SIE și cărora dvs le plătiți pensii speciale. Va fi o campanie, cu tot ce presupune asta în democrație. Stați pe aproape.
