Eforturile Rusiei de a destabiliza Uniunea Europeană sunt tot mai dese și tot mai impulsive. Vedem nu doar în societatea românească, unde în câțiva ani, dintr-un respect distant și o atitudine rezervată față de Rusia, atitudine dictată de istorie și de experiență, au ajuns paginile de socializare să fie pline de prieteni ai Rusiei.
S-a ajuns la situația tragică în care un pion al Rusiei adună în jurul său o masă de oameni care au uitat sau n-au cunoscut niciodată povestea tezaurului românesc, povestea deportărilor românilor în gulagurile din Siberia, povestea elitelor române distruse sub directa comandă a sovieticilor.
Ceea ce e din ce în ce mai îngrijorător este că Rusia își strecoară oamenii la cele mai înalte niveluri, iar acuzațiile de spionaj pentru imperiul lui Putin, aduse unui europarlamentar din Letonia sunt deosebit de grave, cu atât mai mult cu cât voturile ei arată în mod foarte clar părtinire față de Rusia.
Separatiștii catalani au recunoscut deschis legăturile și întâlnirile cu agenți ai Rusiei, iar partidul de extremă dreapta din Franța a recunoscut că a luat împrumuturi cu dobânzi foarte bune din Rusia. Există zvonuri că unul dintre partidele de la noi este sponsorizat de Putin.
Acțiunile Rusiei arată clar intenția de a restabili zonele de influență dinainte de 1989, dorința să redevină un stăpân și un jucător global autoritar. Cu ajutorul pionilor și a armatelor de troli, imperiul renăscut din est joacă un joc murdar în Uniunea Europeană, în Africa, chiar și în Statele Unite unde s-a demonstrat influența pe care au avut-o în campania electorală care a dus la alegerea lui Donald Trump.
Atitudinea Rusiei este cu atât mai periculoasă cu cât în ultimii ani noi, europenii, ne-am simțit în siguranță sub protecția NATO, sub impresia că războiul nu va mai atinge Uniunea Europeană, cu convingerea că după al Doilea Război Mondial nici un conducător nu va mai fi atât de inconștient încât să-și împingă cetățenii la moarte.
Am ignorat necesitatea de a ne apăra noi înșine, de a investi în armată, de a ne pregăti de război pentru a menține pacea, de a ne baza pe noi înainte de a cere sprijinul exterior.
Ocuparea Crimeii a tras un semnal de alarmă pe care l-am ignorat. Invadarea Ucrainei ne-a deschis ochii, iar rezistența cu care ucrainenii i-au întâmpinat pe ruși și dârzenia cu care se apără de doi ani ne arată că se poate dacă ești pregătit. Însă situația Ucrainei ne arată și că nu putem face față singuri, fiecare stat în parte.
Cooperarea dintre noi este vitală, iar Uniunea Europeană, prin Comisarul Thierry Breton a început demersurile pentru o apărare comună europeană, pentru o reală colaborare între Statele Membre în ce privește industria de arme și muniții și nu numai.
Este posibil ca o armată europeană, în sensul clasic al cuvântului, să nu poată fi posibilă prea curând, însă putem face pași înainte realizând infrastructură militară comună, strategie de apărare comună și o reală colaborare. Avem nevoie de această colaborare în domeniul armat. Nu trebuie uitat că NATO depinde în mare parte de Statele Unite, iar noi trebuie să ne bazăm pe Europa, în primul rând.
Nu ne mai permitem naivitatea de a crede că pacea în lume se menține doar prin exercițiu diplomatic fără să se bazeze pe o reală putere economică, pe capacitatea de a fi autonomi în toate sectoarele și mai ales pe o putere militară reală.
Este absolut necesar ca Uniunea Europeană și România să acționeze rapid pentru protejarea noastră, a libertății noastre și a viitorului copiilor noștri.
