Deși sunt destule indicii privind fraudarea directă și indirectă a alegerilor din 9 iunie, victoria PSD, secondat de PNL, este indubitabilă. Harta înroșită atestă debutul unei etape de rău augur pentru viitorul României, în care sectorul privat și statul de drept vor fi masacrate pentru a finanța imensul deficit acumulat în anul electoral și a asigura impunitatea corupților în special și a tuturor penalilor, în general, cum ne-a amintit ÎCCJ anulându-i condamnarea lui Mario Iorgulescu.
Totodată, măsurile luate chiar zilele acestea de falsul liberal de la Finanțe, Marcel Boloș, demonstrează că această etapă de rău augur a început deja. În loc să facă reforme, PSD, susținut de PNL, îi vor împovăra pe antreprenori și pe angajați cu noi taxe și măsuri fiscale menite să umple vistieria tot mai săracă a statului.
Problema mai gravă este că, după două mandate dominate autoritar de PSD, cu complicitatea președintelui Iohannis, ale căror efecte se simt deja în buzunarul cetățeanului, opoziția democratică, în loc să crească, a fost aproape decimată. Mesajul liberal pe care l-a promovat nu a ajuns la cetățenii sătui de PSD, care nu au fost convinși că au o alternativă. Cum am mai scris de atâtea ori, televiziunile mercenare și AEP controlată de cei mai mizerabili psd-iști, în frunte cu Toni Greblă, poartă o responsabilitate majoră pentru vicierea votului, dar fapt este că singura formațiune care promova liberalismul clasic, adică democrația bazată pe reguli, libertățile economice și civice și statul de drept, a pierdut teren și nu a reușit să se impună ca alternativă viabilă la sistemul de tip mafiot, ale cărui tentacule cuprind acum aproape tot teritoriul.
Ce șanse mai are deci liberalismul în actualul context politic din România? Doar nu vom crede că PNL, devenit un penibil accesoriu al PSD, care se roagă de Ciolacu să mai amâne puțin alegerile prezidențiale ca să-și poată aduna alegătorii la urne, are vreo legătură cu liberalismul.
Mai uitați-vă odată la miniștrii Boloș, Burduja, Gorghiu și Turcan, sau la strategul PNL, Lucian Bode, și încercați să găsiți o urmă de liberalism autentic în acțiunile lor.
În ceea ce-l privește pe liderul partidului, „ostașul” Nicolae Ciucă, acesta se profilează ca exponent al valorilor conservatoare – familie, biserică, armată – respectabile și legitime, dar fără legătură directă cu liberalismul, de care Ciucă nu are habar.
În tot cazul, dacă știe ceva despre doctrina liberală, a uitat să o spună și electoratului. Nici o reformă liberală nu va veni deci de la acest partid aservit PSD.
Singura șansă a unei Românii liberale, deci prospere și libere, rămâne relansarea formațiunii politice care crede în liberalism și poate să învețe să-l și comunice. Mai este USR această formațiune sau se pregătește să se lanseze cu capul înainte în neantul căutării unei noi identități? După eșecul din 9 iunie, liberalismul pare să fi fost abandonat în vâltoarea noii competiții electorale interne, furioase și resentimentare, iar răspunsurile unor candidați sugerează că reformele liberale nu sunt o prioritate pentru ei/ea.
Fără îndoială, orice înfrângere oferă și șansa unei renașteri, a unei relansări de succes. Dar nu este suficient să ataci fosta conducere, uneori din motive personale, pentru a te legitima ca o alternativă viabilă pentru țară, nu numai pentru partid; cum nu este suficient să afirmi că ești „de dreapta” și anti-PSD, fără să definești ce fel de Dreaptă reprezinți de fapt. Iar dacă mai începi să și cochetezi cu PNL, cum am auzit duminică la PrimaTV, fără să știi, de fapt, ce ai putea discuta cu ei, chiar ne întrebăm cum stăm cu convingerile liberale la vârf.
Totodată, liberalismul a fost întotdeauna asociat cu meritocrația și cu competența; deci este aproape halucinant când „the star candidate” la șefia USR crede că poți candida la președinția României și fără să ai competențe în domeniile specifice funcției prezidențiale, ca politica externă și securitatea națională. Cum va fi ea comandantul suprem al armatei, ce va spune la reuniunile NATO și ale Consiliului European? Și, mai ales, cum va controla serviciile? Mai degrabă, serviciile, competente și perverse, ar controla personajul. Același personaj nu știe ce să răspundă când un jurnalist prieten o întreabă dacă susține cota unică sau impozitarea progresivă, și cere forțat ironic „altă întrebare”, căci despre politica fiscală „vorbim altădată”. Nici nu merită să mai comentezi (in)competența unui asemenea personaj în privința economiei, doar să-i amintești ce i-a scris pe pereți candidatului Bill Clinton consilierul său de campanie Jim Carville: „It’s the economy, stupid!”.
Dar la economie se pricep puțini în politică, iar cei care au cu adevărat o viziune liberală nu îndrăznesc să o afirme și nici să le amintească ecologiștilor că nicio problemă de protecție a mediului nu poate fi rezolvată fără să asiguri mai întâi funcționalitatea unei economii de piață reale. Există, din păcate, o anume timiditate a liberalilor autentici încă din 1990, din cauza ofensivei politico-mediatice masive organizate împotriva lor de sistemul mafiot de inspirație rusească și de exponenții stângismului importat din Occident. Marea provocare a USR va fi să învingă aceste rețineri și să convingă că liberalismul nu este rușinos, ci mai mult decât respectabil, și că este singurul care asigură sănătatea economiei, prosperitatea cetățenilor, funcționarea serviciilor publice și libertățile civice, inclusiv ale minorităților de tot felul. PNL sigur nu va face acest lucru niciodată. Dar nici nu este evident că toți candidații din actuala competiție internă pentru conducerea partidului înțeleg acest lucru.
Riscul evitării unei clarificări doctrinare este revenirea la situația din 2016, când USR, proaspăt intrat în Parlament, nu putea, sau nu voia, să prezinte un program politic și economic coerent, limitându-se la afirmarea susținerii anti-corupției, la modul general. Succesul său din 2019 și 2020 s-a datorat tocmai promovării, sub altă conducere, a unor acțiuni concrete pentru susținerea statului de drept și reformarea clasei politice, de tipul campaniei „Fără penali în funcții publice”, care însă nu a fost urmată de inițiative asemănătoare.
Sigur că partidul trebuie să se deschidă mai mult către societate, dar este imperativ să o facă în numele unei doctrine și unui plan concret – nu general – bazat pe aceasta, și care trebuie puse la punct înainte de a face oferta către cetățeni sau potențiali aliați.
Acestea fiind zise, deși problemele sunt numeroase și reticențele pronunțate față de asumarea tranșantă a liberalismului, liberali capabili, fie și centriști moderați, ca Dominic Fritz, sunt destui în USR. În paranteză fie spus, cred că marea șansă pierdută a USR în această competiție este că Dominic Fritz nu poate candida din motive legate de cetățenie combinate cu o lege stupidă care echivalează funcția de președinte al partidului cu cea de funcționar public, deci implicit impune deținerea cetățeniei române. Noroc că legislația UE permite oricărui cetățean al Uniunii să candideze oriunde în alegerile locale, altminteri timișorenii se trezeau cu Robu pentru eternitate. Iată deci unde pot duce reglementările restrictive anti-liberale.
Indiferent cum se va termina aventura actualei competiții interne din USR, privind dincolo de agitația echipelor de zgomot, șansa liberalismului stă în succesul și soliditatea „partidei liberale” și într-o victorie a competenței și profesionalismului, nu în triumful ignoranței locvace și al lipsei de substanță infatuate obsedate de chestiuni minore și speriată de cele majore – ca economia, anticorupția, statul de drept sau securitatea națională în condițiile războiului la graniță.
Deși aflat acum într-un con de umbră, liberalismul nu va sucomba: are o tradiție prea veche și de succes, iar politica, la fel ca natura, detestă vidul. Deci să nu-l prohodim. Dacă scena politică românească se va dezechilibra în continuare, cu o putere rapace și amorală de esență stângistă, secondată de suveraniștii emanați din laboratoarele serviciilor și ale psd-iștilor de școală veche, și o opoziție fragmentată în căutarea identității, costul economic impus populației pentru întreținerea sistemului mafiot va fi prohibitiv.
Atunci liberalii autentici, oriunde s-ar afla, vor mai avea o șansă să se unească și să se afirme – pentru că, parafrazându-l pe Malraux, România prosperă a viitorului va fi liberală sau nu va fi deloc.
