Astăzi, sunt onorat să mă aflu la Poznań pentru a primi titlul de Doctor Honoris Causa al Universității Adam Mickiewicz. Ne aflăm într-un moment critic pentru democrația liberală și este vital să nu ne pierdem speranța. Sunt încântat să public discursul meu, care explică de ce democrația liberală – și exemplul Poloniei – este atât de importantă pentru mine.
Sunt onorat să mă aflu astăzi în Poznań și să primesc titlul de Doctor Honoris Causa de la Universitatea Adam Mickiewicz. Primirea acestui titlu în Polonia are o semnificație specială pentru mine, deoarece această țară a jucat un rol important în configurarea vieții și a opiniilor mele.
Am vizitat Polonia, pentru prima dată, în iulie 1989. Pe vremea aceea eram director adjunct al Departamentului de Stat al SUA. Am fost în Polonia ca parte a echipei Secretarului de Stat James Baker, care s-a întâlnit la Varșovia și Gdańsk cu președintele George H. W. Bush. Alegerile ce au urmat „Mesei rotunde” tocmai avuseseră loc în luna precedentă și era clar că Polonia, alături de Ungaria, făceau o tranziție accelerată către democrație.
În acea călătorie, îmi amintesc că mi-am pierdut bagajele după ce am ratat o notificare și a trebuit să-mi cumpăr un costum nou. M-a costat doar 30 de dolari pentru că zlotul avea o valoare mică la acea vreme. Mașina noastră de la Departamentul de Stat era un Volvo de ultimă generație, iar șoferul nostru polonez s-a uitat la ea cu jind și ne-a spus că speră că își va putea permite o astfel de mașină într-o zi.
Evenimentele desfășurate în următorii doi ani au fost cele mai semnificative din viața mea. Polonia și-a continuat tranziția către democrația liberală, Zidul Berlinului a căzut, Pactul de la Varșovia s-a prăbușit, iar la sfârșitul anului 1991 fosta Uniune Sovietică s-a dizolvat. A fost cea mai rapidă și largă expansiune a libertății umane din secolul XX și, poate, din toate timpurile. Lumea s-a îndreptat într-o direcție democratică de la începutul anilor 1970, ceea ce mentorul meu Samuel Huntington a numit „al treilea val de democratizare”, iar prăbușirea comunismului a marcat apogeul valului.
În 2004, am participat la o întrunire la Vatican la scurt timp după intrarea Poloniei în Uniunea Europeană și am stat la masă cu un ministru polonez care a luptat cu rezistența poloneză și un ministru german care a servit în Wehrmacht. Acea întâlnire mi s-a părut a simboliza realizarea unei „Europe întregi și libere”.
Lucrurile sunt diferite astăzi. Costumele costă mai mult de 30 de dolari în Polonia, iar polonezii pot cumpăra nu doar Volvo, ci orice altă mașină. Venitul pe cap de locuitor în Polonia l-a depășit pe cel al multor state membre ale UE, iar țara a devenit lider în stabilirea agendei Uniunii Europene pe teme precum Ucraina.
În ciuda acestor transformări miraculoase atât ale politicii, cât și ale economiei, nu suntem astăzi într-o situație fericită. Al treilea val de democratizare a început să se inverseze prin 2008 și a dat înapoi de atunci.
Avem un individ care a avut o reacție foarte diferită la evenimentele din 1989-1991 – numele lui era Vladimir Putin. El nu a sărbătorit prăbușirea URSS, mai degrabă, a simțit că a fost una dintre cele mai mari tragedii ale secolului XX. De atunci, el tot încearcă să răstoarne acest deznodământ.
Astăzi, multe țări din Europa au partide populist-naționaliste a căror putere și popularitate este în creștere. Mulți dintre susținătorii lor cred că principala îngrijorare nu sunt dictaturile, cum ar fi cele din Rusia sau China, ci Uniunea Europeană însăși.
Multe dintre aceste grupuri sunt, în mod de neimaginat, simpatizante cu Moscova și se opun asistenței militare și economice acordate Ucrainei în încercarea de a rezista agresiunii rusești.
Din păcate, Statele Unite se numără printre acele țări care sunt afectate de acest populism. Avem un președinte care pare să admire lideri puternici precum Putin și Xi Jinping, și care are puțin respect pentru aliații democratici ai Americii. Într-adevăr, el intenționează să ducă un război comercial împotriva acestor aliați, pe care îi acuză că au „jefuit” Statele Unite timp de decenii.
Ordinea mondială în care intrăm nu va fi structurată de principiile liberale care au ancorat-o începând cu 1945. Actuala conducere de la Washington pare hotărâtă să resusciteze o lume a marilor puteri și imperii din secolul al XIX-lea, în care țările mici trebuie să se supună dominației vecinilor mai mari. Aceasta nu este o formulă pentru stabilitate globală, deoarece aceste mari puteri vor avea ambiții mari și contradictorii. Nici nu va fi o lume prosperă, dacă fiecare țară crede că trebuie să-și satisfacă propriile nevoi în interiorul propriilor granițe.
Ca american, mă doare să vă spun aici și altor europeni că lumea care a existat înainte de 2016 nu se va mai întoarce. O Americă care l-ar putea alege pe Donald Trump este o țară foarte diferită de cea în care credeam că trăiesc în 1989. Deocamdată, povara conducerii liberal-democratice a lumii va trebui să cadă pe umerii altor țări.
Cu toate acestea, este esențial ca aceia dintre noi care cred în valoarea fundamentală a democrației liberale să nu își piardă speranța. În urmă cu un an și jumătate, Polonia a arătat că alunecarea către un guvern autoritar nu este inevitabilă și că indivizii au capacitatea de a face alte alegeri. Această capacitate de a face alegeri politice este un dar inestimabil, unul care trebuie cultivat și dezvoltat de fiecare cetățean.
Mi-am petrecut o bună parte din viață studiind instituțiile democratice și lucrând cu organizații precum National Endowment for Democracy pentru a ajuta la construirea unor democrații puternice în întreaga lume. Astăzi, cred că cea mai importantă muncă pe care o pot face este în interiorul Statelor Unite, care sunt în pericolul de a aluneca într-un regim autoritar. Rămâne de o importanță vitală ca aceia dintre noi care continuă să creadă în idealul democrației liberale să continue să lucreze împreună dincolo de granițele naționale. Trebuie să rezistăm autoritarismului în creștere în țările noastre și să le reamintim concetățenilor noștri ce mize sunt în joc.
O generație întreagă a crescut în țara voastră și în a mea, fără a avea o experiență directă cu dictatura și, prin urmare, nu apreciază adânc valoarea vieții într-o societate liberă. Depinde de noi, cei care avem această experiență, să le reamintim tinerilor experiența noastră și motivele pentru care credem că democrația liberală este cea mai bună modalitate disponibilă de a organiza politicul.
Vă mulțumesc mult pentru atenție și pentru onoarea pe care mi-ați oferit-o.
Nota redacției – Speech-ul de primire a titlului de DHC al profesorului Francis Fukuyama a fost publicat pe site-ul Persuasion și este publicat cu acordul autorului.
