Legea Anastasia a fost introdusă cu surle și trâmbițe de PSD și cu promisiunea unei schimbări radicale în aplicarea pedepselor pentru șoferii care conduc fără permis sau sub influența alcoolului ori a substanțelor psihoactive. Această lege era menită să pună capăt unei practici de indulgență față de infracțiunile produse în trafic și să asigure că infractorii vor suporta consecințele faptelor lor.
În teorie, Legea Anastasia impune închisoare cu executare, nu cu suspendarea pedepsei, pentru cei care încalcă aceste norme de siguranță rutieră și produc accidente, punând în pericol viața altor participanți la trafic, pietoni sau șoferi. Numele legii este al unei fetițe care a fost ucisă în 2022 de un șofer care băuse.
În practică însă, vedem că atitudinea statului, prin instituțiile sale, depinde mai mult de cine este autorul faptei decât de fapta în sine. Implementarea legii depinde adesea de poziția socială și de conexiunile politice ale celui acuzat.
Cazul lui Mario Iorgulescu este un exemplu elocvent al modului în care spiritul Legii Anastasia a fost viciat și legea aplicată selectiv.
Mario Iorgulescu, fiul influentului președinte al Ligii Profesioniste de Fotbal, Angelo Iorgulescu, a fost implicat într-un accident mortal în 2019. Sub influența alcoolului și drogurilor, el a provocat moartea unui tânăr. Inițial, Iorgulescu a fost condamnat la 13 ani și 8 luni de închisoare, o decizie care părea să reflecte o atitudine severă a justiției, în ton cu abordarea promisă de Legea Anastasia.
Cu toate acestea, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în casație formulat de Mario Iorgulescu și a anulat astfel decizia inițială. Procesul se va rejudeca din faza de apel, iar Iorgulescu, care a fugit imediat după accident, se află încă în Italia, evitând justiția românească. Bizar că sistemul de justiție pare să nu fi luat în considerare faptul că, ani de zile, s-a sustras Justiției.
Această decizie nu este doar o insultă pentru familia victimei, ci și pentru toți cetățenii români care își doresc un sistem de justiție echitabil și predictibil. Dacă legea existentă înainte de Legea Anastasia ar fi fost aplicată corect de la bun început, Iorgulescu ar fi fost deja în închisoare, iar familia victimei ar fi avut parte de un anumit grad de justiție. Sistemul judiciar românesc pare să se degradeze pe măsură ce trece timpul, rezultat direct al modificărilor aduse de PSD legilor justiție, susținute și de pasivitatea miniștrilor PNL, Predoiu și Gheorghiu, care au perpetuat starea de fapt și au menținut modificările nocive.
Cetățenii de rând se confruntă cu pedepse aspre și rapide, spre deosebire de cei cu legături în cercurile înalte, care beneficiază de recursuri și de amânări interminabile. Aceasta nu este doar o problemă juridică, ci și una morală, care subminează încrederea publicului în sistemul de justiție și în statul de drept.
Exemplul lui Mario Iorgulescu nu este unic. Există numeroase cazuri în care indivizi influenți, prinși încălcând legea în mod flagrant, au reușit să evite consecințele legale datorită poziției lor sociale și a conexiunilor politice. Această dublă măsură subminează principiul egalității în fața legii, fundamental într-o democrație.
Când indivizii știu că pot scăpa de consecințele legale datorită influenței lor, sunt încurajați să își continue comportamentul iresponsabil și periculos, disprețuitor la adresa altora. Acest lucru nu doar că pune în pericol vieți, dar și erodează încrederea publicului în justiție și în stat.
Este clar că pentru a preveni astfel de situații în viitor, este necesară o reformă profundă a sistemului judiciar pe care USR a susținut-o de la înființare.
Este nevoie de mecanisme mai puternice de asigurare a independenței judecătorilor și procurorilor, astfel încât aceștia să nu fie supuși presiunilor politice și niciun individ să nu poată scăpa de consecințele legale datorită poziției sale sociale sau a conexiunilor politice.
Pentru ca justiția să fie cu adevărat justă, trebuie să ne asigurăm că legea se aplică în mod egal tuturor cetățenilor. Numai atunci vom putea spune că trăim într-un stat de drept autentic, unde nimeni nu este mai presus de lege.
