Dezvăluirile Serviciului de Securitate al Ucrainei (SBU) despre o celulă a serviciilor de informații militare maghiare ce operează în regiunea ucraineană Transcarpatia împotriva Ucrainei ridică semne de întrebare serioase cu privire la poziția Ungariei în cadrul alianțelor politice și militare occidentale.
Pe 9 mai anul acesta, SBU a dezvăluit că această celulă, formată din doi informatori ucraineni și condusă de un ofițer de informații militare maghiar, a primit misiunea de a colecta date despre securitatea militară a regiunii Transcarpatia, inclusiv identificarea vulnerabilităților din apărarea terestră și aeriană. Celula a fost instruită și să evalueze scenariile în care locuitorii Transcarpatiei s-ar putea comporta în cazul în care trupele maghiare ar intra în zonă fie ca forță de menținere a păcii, fie ca forță NATO.
Celulei i s-au pus și alte întrebări – ce echipament militar sau arme erau disponibile pe piața neagră din Transcarpatia sau care era situația populației maghiare din regiune. Transcarpatia se învecinează cu Ungaria și găzduiește aproximativ 100.000 de etnici maghiari, aproximativ 10% din populația regiunii.
Ea a devenit activă în septembrie 2024, însă principalul său informator a fost recrutat de serviciile de informații militare maghiare încă din 2021. Activitățile și calendarul celulei sugerează că acțiunile anti-ucrainene ale Ungariei au fost direct legate de războiul Rusiei împotriva Ucrainei și că Ungaria se pregătește să-și extindă influența politică în Transcarpatia.
Visele unei „Ungarii Mari”
Din punct de vedere istoric, Transcarpatia a făcut parte din Imperiul Austro-Ungar și, după Primul Război Mondial, a fost transferată Cehoslovaciei. În martie 1939, după dezmembrarea Cehoslovaciei de către naziști, Ungaria, condusă atunci de Miklós Horthy și aliată cu Germania nazistă, – a anexat Transcarpatia cu aprobarea tacită a lui Hitler. După căderea celui de-al Treilea Reich, regiunea a devenit parte a Ucrainei sovietice în 1945.
Naționaliștii maghiari, inclusiv prim-ministrul Ungariei, Viktor Orbán, consideră pierderea Transcarpatiei și a altor teritorii confiscate după Primul Război Mondial ca fiind o nedreptate istorică. Transcarpatia ocupă un loc însemnat în hărți și retorica care promovează ideea de „Ungaria Mare”.
Perspectiva lui Orbán asupra Transcarpatiei ca regiune istorică maghiară se aliniază pe deplin cu cea a președintelui rus Vladimir Putin, care vede Ucraina ca pe un stat artificial, susținând că regiunile sale vestice aparțin de drept Poloniei, Ungariei și României.
În 2008, Putin i-ar fi propus premierului polonez Donald Tusk, în timpul vizitei sale la Moscova, ideea de a împărți Ucraina între Polonia și Rusia. În 2014, după anexarea Crimeei de către Rusia, proeminentul parlamentar rus Vladimir Jirinovski a trimis scrisori ministerelor de Externe din Ungaria, Polonia și România, sugerând împărțirea Ucrainei și distribuirea teritoriilor sale între Rusia și cele trei țări.
Recrutarea unui informator ucrainean de către serviciile de informații militare maghiare în 2021 a avut loc în contextul pregătirilor active ale Rusiei pentru războiul împotriva Ucrainei – un război pe care mulți lideri occidentali au presat Rusia să nu îl lanseze.
La 1 februarie 2022, cu doar trei săptămâni înainte de invazia Rusiei, Orbán a vizitat Moscova și s-a întâlnit cu Putin. Conținutul exact al discuției lor rămâne un mister, dar se pare că s-a concentrat pe securitatea europeană și presiunea crescândă a Rusiei asupra Ucrainei.
Cu două zile înainte de invazia rusă, Ministerul Apărării al Ungariei a anunțat desfășurarea unui număr nespecificat de trupe la granița cu Ucraina. Oficial, desfășurarea a fost descrisă ca o măsură preventivă pentru a întări securitatea frontierelor, a preveni intrarea unor grupări armate și a gestiona un potențial aflux de refugiați.
Având în vedere dezvăluirile SBU despre activitățile maligne ale Ungariei, justificarea oficială a acestei mișcări de trupe pare acum discutabilă.
„Pacificatorii” lui Orbán
Poate e exagerată ideea că armata maghiară intenționa să invadeze Transcarpatia în februarie 2022 – armata Ungariei nu se ridică la nivelul forțelor ucrainene călite în luptă. Cu toate acestea, obiectivul probabil al lui Orbán ar fi putut fi să umple un potențial gol de securitate în regiune cu poliția maghiară și „pacificatorii” dacă „operațiunea militară specială” a Rusiei ar fi reușit să prăbușească statul ucrainean în câteva zile sau săptămâni.
În timp ce Orbán nu ar fi riscat să repete anexarea directă a Transcarpatiei de către Horthy în urma invaziei naziste a Cehoslovaciei, ideea a fost similară: să aștepte prăbușirea Ucrainei, apoi să se mute în Transcarpatia pentru a-și asigura influența politică maghiară.
Rămâne neclar de ce serviciile de informații militare maghiare au ales să-și activeze celula în septembrie 2024, dar mișcarea a fost probabil legată de dinamica efortului de război al Rusiei.
Pe de o parte, datele privind apărarea terestră și aeriană ucraineană în Transcarpatia nu ar fi de prea mare folos armatei maghiare, care nu are capacitatea de a înfrunta Ucraina din punct de vedere militar. Singurul actor care ar putea beneficia de astfel de informații este Rusia.
Pe de altă parte, operațiunea maghiară ar fi putut fi influențată de așteptările că alegerile prezidențiale din SUA din 2024 ar putea declanșa o criză internă în Statele Unite, creând o oportunitate strategică ca Rusia să-și avanseze obiectivele în Ucraina. Într-un astfel de scenariu, trupele maghiare care se dau drept „pacificatori” ar putea intra în Transcarpatia sub pretextul „stabilizării regiunii”.
Până atunci, președintele francez Emmanuel Macron a lansat deja propunerea de a trimite forțe europene de menținere a păcii în Ucraina dacă Rusia face progrese în regiunile sale centrale. În acest context, inițiativa de „menținere a păcii” a lui Orbán ar putea părea chiar legitimă pentru mulți observatori naivi.
Oricare ar fi tactica Ungariei, Ucraina are acum dovezi concrete că acțiunile anti-ucrainene ale lui Orbán se extind mult dincolo de simpla blocare a sprijinului militar și financiar al UE sau obstrucționarea drumului Ucrainei spre integrarea în UE.
Amploarea și natura operațiunilor de informații ale Ungariei fac din ce în ce mai plauzibil faptul că Orbán a conspirat direct cu Putin în războiul Rusiei împotriva Ucrainei – și, în sens mai larg, împotriva Europei. O anchetă cuprinzătoare, condusă de UE sau NATO, asupra acestei potențiale coliziuni este justificată și, mai ales, urgentă.
sursa foto: fomoso.org
