Transparența averilor angajaților la stat și a aleșilor nu este o opțiune într-o societate corectă. Ea trebuie să existe fără doar și poate, precum și instituții care să aibă grijă de ea cum e Agenția Națională de Integritate, pe scurt ANI.
De aceea am și înghițit în sec de vreo două ori, m-am înarmat cu pix și hârtie și m-am dus cuminte la ANI ca să văd cine m-a reclamat și mai ales de ce.
Prima oară am fost reclamată la ANI la începutul lui 2021. În decembrie 2020, abia intrasem în mandat de consilier local și la stat în general. Soarta face ca fix în ziua în care am reușit cu 2 consilieri din 21 în ședința de Consiliu Local Focșani să obținem o poziție de viceprimar după o ședință de multe, multe ore, să se publice în Monitorul Oficial și numirea mea ca secretar de stat la MIPE. Fapt care chiar nu ținea de mine și de care nu am avut habar până a doua zi. Nu era tocmai locul în mijlocul scandalului de câteva ore, să dau refresh la MO. Intenția reclamantului a fost desigur să fie anulată numirea de viceprimar. Al doilea ”capăt de acuzare” era că sunt acționară într-o firmă care era o întreprindere de economie socială. Mulți văd, puțini cunosc.
Problema este însă modul de funcționare kafkian al acestei instituții în esență necesară pentru democrația din România, și anume:
– Primești hârtia acasă.
– Dai telefon și întrebi cine și de ce ți-a făcut sesizare la ANI.
– Nu ți se oferă nicio informație prin telefon deși poți să te autoidentifici mai ceva ca în fața lui Georgel de la BCR.
– Ți se spune totuși că poți să te duci la ei și să consulți dosarul.
– Te programezi.
– Te duci acolo, la poartă ți se opresc toate aparatele: telefon, laptop, tot. Ai voie să intri cu mâinile în buzunare.
– Intri, te întâlnești cu ofițerul. Ți se dă un pix și o hârtie dacă ceri.
– Poți să îți iei notițe de mână, chiar să copiezi tot dar nuuuu, nu ai voie să faci un scan.
– Afli totuși cine și de ce te-a reclamat, ceea ce e mare lucru.
Nu am avut nicio problemă, colegul din Consiliul Local Focșani care mi-a făcut sesizare atunci doar a băgat o fisă, dar stresul a durat câteva luni. Când ești pufan în administrația publică și ai o neîncredere cronică în autorități, te cam strânge haina în spate.
Mai trec vreo doi ani, altă sesizare. Nu mai eram secretar de stat, mă dăduse deja Cîțu afară, mă întorsesem în privat. Știam ce am de făcut, mi-am luat pixul, hârtia și umbrela și m-am dus cuminte la ANI.
De data asta, un ofițer mai tânăr, mai deschis la cunoaștere. Îmi iau notițele, mă reclamare o directoare din minister pe care nici măcar nu o avusesem în subordine, dar asta e viața. ”Capătul de acuzare”, aceeași întreprindere socială, că eram administrator în momentul numirii la minister și nu trebuia, deși legea îți lasă o perioadă limitată de timp să-ți pui incompatibilitățile în ordine după numire, ceea ce s-a și întâmplat. Și bineînțeles, acțiunile.
Omul, deschis la nou, mă întreabă ce e aia întreprindere de economie socială, îi țin un curs practic de două ore, omul ia chiar și niște notițe, îi povestesc că scopul întreprinderii este menținerea unor locuri de muncă pentru oameni mai puțin norocoși cum era domnul acela care stătea și colecta leul la toaletele din spate de la Arca din Vama Veche (bikerii știu despre ce vorbesc) și nu profitul.
Ofițerul mă întreabă senin de ce m-a reclamat doamna, eu ridic din umeri pentru că chiar nu știam și îl întreb senină dacă nu au și ei o filă de memorie instituțională, o dată luată o decizie pe un caz cum ar fi acțiunile mele la firma din Vama Veche, îl analizezi din nou de o sută de ori? Omul zice, da, așa este, de câte ori primesc sesizare chiar pe același caz, pe ei îi obligă legea să o analizeze din nou și din nou, pe banii noștri practic. Munca în van. Dar e ok.
Ce vreau să spun. Democrația noastră șubredă are nevoie de aceste instituții: declarațiile de avere și interese, ANI…
Sunt instrumente care ajută societatea să se vindece, să devină funcțională și, cine știe, poate cândva să găzduiască bunăstare și echitate pentru toți cetățenii țării. Nu ne putem permite să dăm înapoi. Aceasta e doar prima treaptă.
