Mai întâi, au trebuit să se retragă Firea de la PSD și Burduja de la PNL, întrucât – ziceau șefii lor – prima nu obține toate voturile peneliștilor, iar al doilea – nu-i în stare să le adune pe cele ale pesediștilor. Așa a ajuns să fie numit candidat la Primăria Capitalei doctorul Cîrstoiu.
După o vreme, el era cel care trebuia să se retragă. Fiindcă nu strângea voturi nici de la pesediști, nici de la peneliști, ajungând să ocupe abia locul al treilea în clasament, în condițiile în care, în competiția la care urma să participe, nu există decât medalie de aur, nu și de argint sau de bronz.
După ce a fost dezavuat Cîrstoiu, „retrașii” Firea și Burduja au intrat în arenă. Sondajele îi plasează pe al doilea și, respectiv, pe al patrulea loc. Acum ar trebui să se retragă Piedone, pentru ca votul stângii să fie strâns de candidata pesedistă. Așa cere candidata pesedistă.
Pe scurt, filosofia PSD-PNL ar putea fi rezumată astfel: nu putem reuși decât prin abandonul celorlalți.
Această filosofie vădește tentația anti-democratică a celor două partide guvernamentale. Nu-i de mirare ca un fost militar precum Ciucă și un politician care și-a început cariera publică alături de singurul român condamnat pentru terorism să îmbrățișeze asemenea puncte de vedere. Ce e șocant e că un partid care e membru al familiei populare europene și un alt partid din familia socialistă tolerează un asemenea derapaj.
Derapaj care prezidează, de altfel, multe alte gesturi ale coaliției. Căci ce altceva e, de pildă, promovarea unui clientelism care propulsează în demnități publice aproape exclusiv absolvenți ai Colegiului Național de Apărare, transformând democrația noastră într-un regim semi-cazon? Ce altceva e campania deșănțată pentru a promova candidatura lui Klaus Iohannis la demnități internaționale sau europene pentru care nu-l califică nimic în afară de propria aroganță? Ce altceva e cumpărarea presei cu bani publici?
De fapt, coaliția PSD și PNL mizează nu doar pe retragerea unor candidați, ci și pe abandonul societății în fața imposturii, pe decepția care-i ține pe cetățeni acasă, scârbiți de analfabeți și de corupți. Rolul opoziției devine, în acest context, mai important decât într-o democrație viabilă. Fiindcă ea are nu doar datoria de a suscita interesul pentru participarea la vot, ci și obligația de a arăta cum anume va depăși impasul creat de PNL și PSD. Altfel, ea nu va convinge.
Alegerile din acest an au o miză asemănătoare cu ce a fost alternanța democratică din 1996. Din păcate, Opoziția unită a întârziat desemnarea unui lider care să încarneze dorința de a lua puterea și de a o exercita altfel decât Ciucă, Ciolacu și artizanul lor de la Cotroceni. Faptul că ea nu are încă un prezidențiabil desemnat o văduvește de multe din energiile care pot convinge publicul că are o alternativă, nu doar candidați.
Sursa foto – pagina de Facebook a PSD
