Wall Street Journal a publicat fragmente din ceea ce se dorește a fi planul de pace pentru Ucraina al lui Trump. Și, cum suspectam, nu arată deloc credibil.
Pe scurt, liniile principale sunt următoarele:
1. linia de contact (mai mare de 1200 de kilometri) îngheață așa cum este acum, iar Ucraina acceptă controlul de facto al Rusiei pe 20% din propriul teritoriu (atât partea cucerită înainte de 2022, cât și cea de după)
2. Ucraina acceptă un moratoriu de 20 de ani cu privire la intrarea în NATO (cu alte cuvinte, acceptă o neutralitate de facto)
3. Ucraina continuă să primească ajutor militar masiv de la SUA, dar acesta va fi plătit de europeni
4. Nu vor exista trupe americane care să apere linia de contact ruso-ucraineană
5. Occidentul începe reconstrucția Ucrainei.
Două lucruri mari nu spune planul (adică sumarul publicat de WSJ):
a) dacă Ucraina va primi o altă formă de garanție de securitate și
b) dacă Rusia va beneficia de o ridicare, fie și parțială, a sancțiunilor economice.
Fără litera b), nu văd de ce Rusia ar accepta un asemenea plan, pentru că nu primește mai nimic din ce nu are deja și doar oboseala și greutățile economice pe care le întâmpină nu par suficiente pentru a-l opri pe Putin din încercarea de a-și atinge obiectivele militare.
Fără litera a), planul pare neatractiv pentru Ucraina, care este convinsă (și are toate motivele să fie) că fără o garanție de securitate va fi din nou atacată de Rusia cu prima ocazie cu care aceasta își reface suficient forțele. Dar să admitem varianta cinică (pe care nimeni nu o va spune pe față), că Ucraina nu prea va avea de ales și poate i se va îndesa pe gât această variantă.
Chiar și așa, se ridică două alte două mari probleme: prima – de ce ar veni cineva să investească/reconstruiască în Ucraina, fără să aibă garanția investiției lor? Cine va avea încredere să investească în Ucraina, când amenințarea Rusiei va fi reală, iar Ucraina va fi tot singură în fața Rusiei? Iar fără reconstrucție, ce viitor are Ucraina? De ce s-ar întoarce refugiații ucraineni în Ucraina?
A doua problemă este: ce anume ar descuraja Rusia să atace din nou Ucraina? (sigur nu eventualul tratat, pe care Rusia nu dă oricum doi bani). Știm bine că obiectivul fundamental al Rusiei nu este atât anexarea integrală a Ucrainei, cât lăsarea Ucrainei fără suveranitate. Rusia poate lăsa Ucraina să existe ca stat, câtă vreme Ucraina acceptă să fie satelitul Rusiei. Dacă nu acceptă, Rusia va încerca să distrugă statul ucrainean, inclusiv prin anexare. Și revenim la întrebarea: de ce anume s-ar simți Rusia descurajată, dacă Ucraina nu va beneficia de o garanție de securitate?
Adevărul gol-goluț e că lui Trump nu-i pasă nici cât negru sub unghie de Ucraina. Și nici de ”arhitectura de securitate europeană”. Dacă va putea să arunce Europa sub autobuz, o va face fără niciun stres. Și Putin știe asta foarte bine. Știe că Trump nu are leverage, tocmai pentru că nu-i pasă în mod fundamental nici de Ucraina, nici de Europa, deci, ”when push comes to shove”, SUA condusă de Trump nu vor face ceva în fața unui nou atac rusesc.
Iar dacă Ucraina pică, Moldova (de care Trump probabil nici n-a auzit) pică și ea.
