Ultimele alegeri parlamentare din Polonia, chiar dacă vor duce la o schimbare de guvern, nu pot rezolva problema blocajului societal în care țara a fost aruncată după revenirea PiS (Prawo i Sprawiedliwość – Lege și Justiție), aflată la guvernare din 2015. Țară rămâne fracturată, chiar dacă extrema dreaptă nu a reușit să obțină ponderea pe care sondajele de opinie o anticipau: prăpastia dintre estul conservator și vestul liberal, între lumea rurală și cea urbană, între suveraniști și pro-europeni a rămas. Și, fără o majoritate constituțională de trei cincimi, nicio majoritate guvernamentală nu va putea trece de veto-ul prezidențial. Iar Andrzej Duda nu va ezita să blocheze toate reformele care ar putea schimba legislația iliberală și antieuropeană adoptată în ultimii opt ani. Pentru că președintele polonez are posibilitatea de a influența direct procesul legislativ având inițiativă legislativă, dar mai ales folosind dreptul de veto prin care poate opri un proiect de lege. Anularea vetoului prezidențial asupra unei legii poate fi realizată doar cu o majoritate de trei cincimi de voturi în prezența a cel puțin jumătate din numărul de membri ai Sejm-ului, ori așa ceva nu va fi posibil.
Pe de altă parte, referendumul pe care PiS la programat simultan cu alegerile parlamentare din 15 octombrie 2023 pentru a-și îmbunătăți șansele de a se clasa pe primul loc a eșuat. Deși prezența la vot la alegerile parlamentare a fost bună, atingând aproape la 74%, pentru referendum nu s-a reușit o mobilizare dincolo de baza PiS și Confederația (Konfederacja). Așa cum s-a întâmplat și la alegerile parlamentare din Ungaria din 3 aprilie 2022, când de asemenea FIDESZ a organizat un referendum, nu a contat atât de mult validarea referendumului, ci mai ales efectul clivant al întrebărilor asupra alegerilor parlamentare. În Ungaria, efectul referendumului a fost mai puternic decât în Polonia, poate și pentru că Viktor Orbán se afla la putere deja de douăsprezece ani și reușise să distrugă întreg eșafodajul democrație liberale, oferind o majoritate parlamentară absolută. Dar, chiar dacă nu a avut același efect, și în Polonia a conservat influența PiS. Pe de altă parte, dincolo de validare, referendumul contribuie la divizarea profundă a societății pe termen lung. Așa cum s-a întâmplat și la noi, unde referendumul organizat simultan cu primul tur al alegerilor prezidențiale din 22 noiembrie 2009 a contribuit nu doar la realegerea lui Traian Băsescu, ci mai ales la crearea condițiilor pentru emergența unor atitudini extremiste și a noi partide de extremă dreapta, care vor avea un rol important în criza politică din vara anului 2012 și a căror efecte sunt vizibile și astăzi. Iar referendumul din 25 mai 2019, organizat simultan cu alegerile europene, a funcționat atunci ca un levier pentru creșterea prezenței la vot, dar a antrenat, în siajul referendumului pentru familie din 6 și 7 octombrie 2108, emergența AUR.
Cele patru întrebări propuse pentru referendumul polonez din 25 octombrie, au fost una mai populistă decât alta (1. Sprijiniți vânzarea activelor statului către entități străine, ceea ce duce la pierderea controlului polonezilor asupra sectoarelor strategice ale economiei? 2. Susțineți o creștere a vârstei de pensionare, inclusiv restabilirea creșterii vârstei de pensionare la 67 de ani pentru bărbați și femei? 3. Sunteți pentru înlăturarea barierei de la granița dintre Republica Polonia și Republica Belarus? și 4. Sprijiniți admiterea a mii de imigranți ilegali din Orientul Mijlociu și Africa, în conformitate cu mecanismul de relocare forțată impus de birocrația europeană?) au contribuit la menținerea PiS pe primul loc dar nu a dus, așa cum anticipau sondajele, la clasarea pe al treilea loc a extremiștilor de Confederația.
Folosirea temei imigrației și a mitului Marii înlocuiri pentru a polariza alegerile din Polonia, a menținut, mai ales în contextul scandalului vizelor pentru migrați – PIS ar fi facilitat sute de mii de cereri de viză din Asia și Africa. – la consolidarea tendinței spre extremism. „Nu vrem evrei, homosexuali, liberalizarea avortului, taxe sau Uniune europeană” a fost linia pe care Sławomir Mentzen, un tik-tok-er libertarian, care a devenit liderul platformei de extremă dreapta, Confederația, a imprimat-o acestei organizații eterogene care reunește naționaliști, fundamentaliști religioși și libertarieni. Chiar dacă rezultatul final nu a fost la fel de important ca cel anticipat, aceste teme rămân în dezbaterea publică.
Probabil că la limitarea votului pentru dreapta ultra conservatoare și extrema dreaptă, -mai ales că o bună parte din electorat a rămas indecis până în ziua votului – a contribuit și demisa șefilor armatei de pe 12 octombrie. În condițiile geopolitice complicate, cu un război care capătă un contur din ce în ce mai mondial odată cu deschiderea unui nou front în Gaza, o parte a electretului a votat și dintr-o perspectivă internațională. Mai ales în condițiile în care, din disperare, PiS n-a ezitat să instrumenteze criza ucraineană.
Dacă tendința relevată de exit-poll va fi confirmată de numărătoarea voturilor – la ora la care finalizez acest articol n-au fost validate decât jumătate din cele peste 31000 (mai precis 31497) de secții de vot și cifrele sunt mai mari pentru PiS și mai mici pentru Platforma Civică decât în exit-poll-ul revizuit publicat pe 16 octombrie dimineața – o nouă formulă de guvernare în Polonia va izola pe Viktor Orbán și ar putea influența și negocierile pentru formarea guvernului în Slovacia. Dar o nouă guvernare nu va presupune revenirea imediată la buna funcționare a statului de drept și cu atât mai puțin la o legislație privind drepturile omului compatibilă cu valorile europene. Reziliența societății civile liberale poloneze, care a făcut posibilă menținerea unei democrații relative în Polonia, este însă probabil cel mai important simbol al acestor alegeri complicate.
___
Imagine realizată prin intermediul unei platforme ce utilizează inteligența artificială.
