Georgia este în plină criză politică. Criza a fost declanșată de guvernul condus de partidul Visul Georgian, controlat de liderul său, oligarhul Bidzina Ivanișvili, prin repunerea pe agenda parlamentului a unui proiect de lege privind “agenții străini”. Legea ar obliga ONG-urile și mass-media care primesc mai mult de 20% din finanțare din străinătate să se înregistreze ca „organizații care promovează interesele unei puteri străine”, fiind apoi supuse unui regim restrictiv. Un proiect de lege similar a fost propus de aceeași majoritate și apoi retras acum un an, după proteste masive și critici din partea partenerii occidentali ai Georgiei.
Redepunerea aceleași legi a dus la noi valuri de proteste în Tbilisi și în alte orașe ale țării. Georgienii pro-occidentali, mulți dintre ei foarte tineri și îngrijorați de perspectiva pierderii accesului la Europa, continuă să iasă în stradă în ciuda violenței forțelor de ordine.
Criticile cancelariilor occidentale au fost clare precum și cererile de a retrage această lege, care ar afecta grav libertatea de exprimare și relațiile Georgiei cu partenerii săi occidentali. Parlamentul European a condamnat ferm reintroducerea legii, cerând ca negocierile de aderare a Georgiei la UE să nu fiedeschise până când legea nu va fi abrogată. De asemenea, a fost pusă în discuție respectarea de către Georgia a condițiilor privind liberalizarea vizelor cu UE, de care această țară beneficiază din 2017.
Renunțarea la valorile democratice liberale
În ciuda retoricii guvernului georgian că legea preia legislația din SUA și din UE, originea ei este clar rusească, iar scopul ei evident este eliminarea vocilor libere din societatea civilă georgiană. Legea privind „agenții străini” din Rusia a fost folosită după adoptarea ei în 2012 pentru a hărțui și a elimina organizațiile societății civile care exprimau opinii critice sau incomode pentru putere. De altfel, și anul trecut și acum georgienii o numesc „legea rusă”. O lege similară a fost adoptată recent în Kârgâzstan, ducând la retragerea din țară a multor finanțatori occidentali, și proiecte similare sunt propuse în Republika Srpska a pro-rusului Milorad Dodik și în Abhazia, regiunea separatistă a Georgiei controlată de Rusia.
Reacționând la proteste, guvernul a organizat pe 29 aprilie propriul miting de susținere, aducându-și în capitală susținătorii, incluzând mulți angajați din sistemul public, obligați să participe cu riscul pierderii slujbelor. Bidzina Ivanișvili, un personaj în general foarte retras, s-a lansat cu această ocazie într-o tiradă plină de mesaje conspiraționiste și amenințări de represiune, transmițând clar că nu mai are de gând să tolereze criticile, nici din interiorul țării, nici din afară. A reiterat unele din mesajele de propagandă ale partidului său de după 2022 privind un „partid global al războiului”, cu referire la SUA și UE, care ar lucra ca să împingă Georgia în război prin deschiderea unui „al doilea front” cu Rusia, a demonizat și amenințat cu pedepse opoziția, ONG-urile și criticii interni, pe care i-a descris ca persoane fără rădăcini care lucrează pentru interesele străine ale „partidului global al războiului”/Occidentului. Prin urmare, pentru Ivanișvili nu Rusia, care continuă să ocupe 20% din teritoriul georgian, este inamicul, ci Occidentul.
Ivanișvili a făcut în discursul său și o referire la Viktor Ianukovici (în sensul că Georgia de azi nu ar fi Ucraina lui Ianukovici), fostul lider ucrainean care, la presiunea Rusiei, a renunțat în ultimul moment să semneze acordul de asociere cu UE pe care țara sa îl negociase, decizie care a dus la protestele Euromaidanului, încercarea lui Ianukovici și a Rusiei de a le înăbuși în sânge,urmată de fuga sa și pierderea puterii. Cu toate acestea, precum acesta, Ivanișvili a promovat apropierea de Uniunea Europeană, sprijinită de majoritatea populației, și apoi a schimbat direcția. Într-o altă paralelă cu Ucraina lui Ianukovici, și în Tbilisi vedem în zilele acestea grupuri de bărbați în civil (titușki în Ucraina Euromaidanului) care îi atacă pe protestatarii proeminenți, așteptându-i pe unii în fața caselor lor. Alții dau în mod organizat telefoane de amenințare anonime participanților la proteste.
De ce și de ce acum?
Repunerea pe agenda a unei legi nedemocratice îngrijorează partenerii occidentali ai Georgiei pentru că semnalizează și o intenție clară a guvernului de a sabota integrarea europeană a țării. Războiul de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei a deschis o fereastră de oportunitatea istorică pentru Georgia, un stat care a bătut la porțile Occidentului după revoluția rozelor din 2003 condusă de Miheil Saakașvili.
Acest parcurs spre integrarea euro-atlantică a fost menținut și de guvernele partidului Visul Georgian care au venit la putere după 2012. În 2017, guvernul lor a modificat chiar constituția, făcând integrarea în UE și NATO o obligație constituțională. Mulți ani Georgia a performat, fiind până nu demult cea mai avansată țară privind reformele din cele șase cuprinse în politica Parteneriatului Estic al UE.
După februarie 2022, în contextul războiului de agresiune al Rusiei, UE a luat decizia geopolitică istorică de a nu lăsa țări precum Ucraina, Republica Moldova și Georgia pradă unei Rusii în plin delir imperialist, deschizându-le o perspectivă de aderare la Uniune, până atunci inexistentă. În ciuda unor evoluții îngrijorătoare în Georgia, în decembrie 2023, Consiliul European a acordat Georgiei statul de stat candidat la UE, plecând de la premisa că Georgia va îndeplini o serie de condiții, incluzând demonstrarea unui angajament clar față de valorile UE și continuarea unei serii de reforme. Decizia politică a fost luată în bună măsură datorită voinței georgienilor care și-au apărat în stradă alegerea pro-europeană, aderarea la UE fiind susținută de 80% din populație.
Ori, în aceste condiții, de ce alege Ivanișvili și al său guvern să blocheze acest parcurs în loc de a beneficia de pe urma succesului de etapă și a construi pe acesta, inclusiv în ceea ce privește aducerea de beneficii suplimentare cetățenilor georgieni?
Unele motive sunt mai clare, altele mai greu de distins.
În primul rând, deși criza actuală a venit brusc, schimbarea de orientare a liderilor georgieni nu este de dată recentă. Acapararea statului, atacurile tot mai dure la adresa opoziției și a societății civile, retorica iliberală și anti-occidentală deveniseră tot mai prezente în Georgia Visului Georgian. Printre acestea se numără adoptarea sau propunerea altor idei pe model rusesc, precum instrumentalizarea problematicilor LGBTQ și de gen, inclusiv prin propuneri de legi constituționale privind „protecția valorilor familiei” și „propaganda LGBT”. Dacă la nivel european Visul Georgian a fost afiliat Partidului Socialiștilor Europeni (PES), în iunie 2023, cu întârziere, georgienii au fost dați afară din PES din cauza virajului lor către dreapta naționalistă și iliberală. La nivel internațional, premierii Visului Georgian au ales să dezvolte relații apropiate cu premierul ungar Viktor Orban, cu China lui Xi Jinping și alți prieteni ai Rusiei. Cu toate acestea, date fiind așteptările populației privind integrarea europeană, la nivel retoric liderii georgieni au menținut ca obiectiv orientarea euro-atlantică. Asta deși relațiile cu Bruxelles-ul se tot răceau. Una din cele 12 condiții puse Georgiei pentru a primi statutul de stat candidat la UE a fost să se deoligarhizeze, un mesaj cu o țintă clară, în ciuda retoricii guvernului georgian care s-a făcut că nu înțelege.
E clar că printre motivele acestui pas hotărât de distanțare de Occident se numără cele electorale. Visul Georgian s-a erodat și a pierdut din susținere, iar alegerile parlamentare vor avea loc în toamna acestui an. Astfel, din motive electorale, Visul Georgian vrea să polarizeze societatea. Cu un discurs naționalist, conservator, care instrumentalizează frica multor georgieni de un alt război dar și de minoritățile sexuale, Ivanișvili și ai săi vor să mobilizeze electoratul majoritar rural, conservator și sărac al partidului. De altfel, într-un moment de o ciudată sinceritate, liderul georgian a spus că a ales cu atenție momentul pentru promovarea legilor privind “agenții străini” și “propaganda LGBT”, pentru ca Occidentul/ONG-urile/opoziția să își consume în stradă energiile politice acum, și nu în alegerile din toamnă.
Alte motive ar fi legate de vecinul de la nord al Georgiei. Se pare că Ivanișvili crede că Rusia va câștiga războiul și astfel alege să se plaseze în orbita acesteia. Ironic, face asta într-un moment în care vecinul de la sud, Armenia, se distanțează de Rusia și se apropie de Occident. Miliardarul Ivanișvili și-a făcut averea considerabilă, estimată la aproximativ o treime din PIB-ul Georgiei, în Rusia turbulenților ani 1990. Deși la intrarea în politică în 2011 a declarat că va vinde toate afacerile pe care le deține în Rusia, diverse investigații au dezvăluit că interesele sale de afaceri și ale apropiaților săi rămân cel puțin în parte legate de Rusia. Dincolo de interese, oligarhul georgian pare că împărtășește cu Vladimir Putin obsesia că Occidentul, în special SUA, se află în spatele tuturor organizațiilor occidentale sau locale și în spatele protestelor pe care nu le tolerează. Dacă din afinitate ideologică, interese personale sau ca urmare a unei presiuni ruse, factorul rusesc rămâne unul cheie pentru a încerca să înțelegem deciziile liderului georgian.
Privind înainte
Dacă în 2023 guvernanții georgieni au dat înapoi în fața opoziției din țară și din afară, de această dată par deciși să meargă până la capăt și să adopte legea privind „agenții străini” și cele privind îngrădirea drepturilor minorităților sexuale. Președinta Georgiei, Salome Zurabișvili, aflată în conflict deschis cu guvernul și foarte critică privind aceste inițiative, a anunțat că va respinge legea, dar, dată fiind majoritatea parlamentară a Visului Georgian, aceasta nu va provoca probabil decât o scurtă amânare a adoptării ei.
Deși la nivel retoric Ivanișvili a insistat că Georgia va deveni membră a UE până în 2030, discursul său a anunțat un viraj clar în politica externă a țării. Măsurile recente vor duce inevitabil la răcirea și mai tare a relațiilor UE-Georgia și la îndepărtarea perspectivei europene.
Actuala criză georgiană prezintă o logică a autoritarismului pe care am văzut-o și în alte cazuri. Aflați pe un trend descendent, lideri sensibili la critici și disperați să păstreze puterea se dezlănțuie împotriva celor pe care nu îi controlează, folosind instrumentele autoritarismului. În acest caz, instrumentele legilor privind „agenții străini” și „propaganda LGBT”, implementate cu succes în Rusia lui Putin, sunt cele mai vizibile. Confruntați cu opoziție, urmează agresarea fizică a protestatarilor și arestările. Deși situată pe o parte mai norocoasă a Mării Negre decât Georgia, aceste chestiuni nu sunt desigur străine României. Și în România diverse forțe politice au încercat să instrumentalizeze politic problematica minorităților sexuale. Tot în România recentă omul politic forte al acelor ani vedea asasini străini pe urmele lui și comploturi dirijate de Soros și agenturile străine (occidentale, desigur). Iar 10 august 2018 a fost posibil tot în România europeană.
Vedem în Georgia și fragilitatea instituțiilor, capturate de partidul de guvernământ, cu angajați forțați să participe la manifestații de sprijin a guvernului. Din nou, nu lucruri de nemaiauzit în România sau în vecinătatea ei.
Criza georgiană ne arată din nou și limitele atracției modelului european. Uniunea Europeană rămâne atractivă pentru mulți dintrevecinii săi dar nu neapărat pentru liderii care se tem că regulile europene îi vor face să își piardă controlul asupra resurselor și puterii. Vedem asta în Balcanii de Vest, unde multe din țările care beneficiază de o perspectivă europeană de peste 20 de ani subperformează, o vedem în Estul Europei.
Georgienii care protestează pentru viitorul democratic al țării lor beneficiază de simpatia Occidentului și merită să fie sprijiniți. Dar viitorul Georgiei se va decide în Georgia. Cu o opoziție foarte divizată, slăbită și permanent demonizată în media controlată de regim, Visul Georgian va intra în alegeri probabil de pe prima poziție. Apoi, presiunea internațională își poate avea limitele ei. Într-un context internațional foarte dificil, considerentele geopolitice, dorința de a nu „pierde Georgia” cu totul, ar putea deveni mai importante decât cele legate de valori. Pe asta se va baza probabil și Ivanișvili în încercarea de a face regimul său tot mai autocratic acceptabil pentru cancelariile occidentale. Existența unor lideri iliberali în interiorul UE, precum cel maghiar, care ar putea la nevoie să împiedice luarea unor măsuri împotriva sa, îi oferă fără îndoială alte motive de încredere.
În acest context, Georgia întră într-o con de umbră și viitorul ei devine mai incert. Rămâne de văzut dacă georgienii vor continua să lupte pentru democrația și viitorul lor european sau vor accepta întoarcerea în orbita Moscovei, cu urmări clare în ce privește existența democratică a țării lor.
Sursa foto: France 24
