Indiferent dacă aș trăi în SUA sau în Europa, aș fi o adeptă a liberalismului clasic, nu a variantei stângiste americane. M-aș întreba deci care din cei doi candidați este un liberal autentic și poate garanta continuarea unei ordini internaționale care să privilegieze libertatea și democrația liberală. Răspunsul nu ar fi chiar atât de ușor de dat cum pare la prima vedere.
Donald Trump este într-adevăr un candidat agresiv, cu porniri autoritare și dispreț față de democrație, cu tot ce implică ea, de la libertatea de expresie la statul de drept. Comportamentul său în instanță, sau după pierderea alegerilor din 2020, inclusiv pe 6 ianuarie, 2021, ar convinge orice liberal autentic că Donald Trump este un pericol pentru democrația liberală. Prietenia sa cu Putin și apetitul pentru colaborarea cu dictatori ca liderul nord-corean Kim Jong Un s-ar adăuga motivelor pentru care nu aș putea vota pentru Donald Trump.
Dar de ce aș vota cu Kamala Harris, care aparține aripii de stânga a Partidului Democrat, nicidecum celei moderate, reprezentate de Joe Biden? Nu pot trece ușor cu vederea excesele stângii americane, de la mișcarea „defund the police”, care a dus la creșterea criminalității, la opoziția stângiștilor față de ajutorarea Ucrainei, la militantismul pro-Hamas și anti-Israel, ca să nu mai vorbim de excesele woke și cancel culture din universitățile americane, unde s-a ajuns la aberația etichetării matematicii ca știință rasistă, impusă de albi, sau la desființara culturii clasice pe motiv că în antichitate se practica sclavia. Nu aș putea avea încredere în Kamala Harris că se va opune acestor excese, iar expertiza sa în politica internațională îmi pare neconvingătoare.
Și totuși, nu aș avea altă opțiune decât Kamala Harris, în speranța că un eșec al lui Trump ar forța Partidul Republican să se reinventeze pe coordonatele liberalismului clasic. Speranța moare ultima – în Europa, la fel ca în America.
