În urmă cu câteva zile, am primit rugămintea de a comenta, pentru TVR Moldova, o serie de mesaje, livrate tot mai agresiv și pe diverse canale de partidele pro-ruse din Moldova.
Mesajele sunt deja arhicunoscute celor care urmăresc măcar puțin dezbaterile politice, atât de la noi, cât și din străinătate: Uniunea Europeană și Occidentul în general sunt împotriva creștinismului, ba chiar sunt de-a dreptul sataniste; vor să ne impună „agenda LGBT”, să distrugă familia și normalitatea, să nu mai spunem „mamă” și „tată”, ci părinte 1 și părinte 2, să nu mai avem identitate națională și tradiții. Bașca, vor să ne transforme în câmp de luptă, cum au făcut în Ucraina, pentru bani și putere.
În zona de analiză media și combatere a dezinformării se vorbește de ceva timp de această linie de propagandă anti-europeană și anti-occidentală, pe care Rusia e mai mult decât bucuroasă să o îmbrățișeze. Chiar recent, Putin a semnat un decret care facilitează imigrația cetățenilor occidentali care ar fi exasperați de societățile în care trăiesc și se visează într-o lume cu adevărate valori sociale și spirituale, o adevărată întoarcere la inocență.
Sigur, totul este butaforie. O familie din Canada, mutată în Rusia să scape de „propaganda LGBTQ”, a ajuns să regrete decizia destul de rapid; după ce a atras atenția presei, clipul în care își manifestau dezamăgirea și nemulțumirile a fost șters, iar ei și-au cerut scuze pentru exagerări. Între timp se întâlniseră cu ceva oficiali ruși, dar sigur e doar o coincidență.
În altă situație, un rapper danez a ajuns să lupte în Donbas, unde s-a plâns că restul soldaților îl credeau spion și l-au forțat să bea vodcă. A dat în judecată Ministerul Apărării din Rusia, susținând că n-a înțeles ce scria în contract; a avut succes în primă instanță, dar povestea nu este încheiată.
Există și occidentali care au reușit să emigreze în Rusia, însă viața nu e nici pe departe un paradis. Toate statisticile spun același lucru – nivelul de viață este mai redus decât în vest (doar Moscova și încă două – trei regiuni trăind bine), inegalitățile sunt majore, drepturile sunt puternic limitate, iar violența este omniprezentă, atât din partea statului cât și în general.
Situația este cu atât mai ridicolă dacă observăm că propaganda pune familia în centrul „valorilor”, dar Rusia are probleme majore cu violența domestică – una dintre estimări susține că o femeie ar muri la fiecare 40 de minute din această cauză; cu toate astea, violența domestică a fost decriminalizată încă din 2017.
Ar fi totuși o supra simplificare să rezumăm acest tip de propagandă la interesele Rusiei lui Putin, aflat în plin avânt imperialist. În realitate, vedem astfel de narațiuni din surse distincte, în majoritatea țărilor Europene și în SUA.
Merită precizat că propaganda pro-rusă nu este neapărat conectată în mod direct la Kremlin, ci este suficient ca anumite interese să se alinieze. În România, Diana Șoșoacă și George Simion fac deseori un serviciu intereselor rusești prin discursul lor, fără să avem dovezi că ar fi plătiți sau recompensați în vreun fel, în mare parte pentru că acest discurs este cerut de publicul lor.
În Ungaria, Viktor Orbán este mai degrabă interesat de propriul scaun și beneficiile care decurg din poziția sa, decât să-i meargă bine lui Putin. Aceeași observație se poate face în SUA, unde Trump a fost mai mereu admirativ față de liderul de la Kremlin, dar în același timp este cunoscut ca o persoană care se pune pe sine pe primul loc.
Ce au în comun toate aceste personaje nu este vreun set de valori reale, nici disprețul față de Occident în genere, ci opoziția față de occidentul liberal, față de organizarea bazată pe drepturi civile, stat de drept și echitate[1]. Toți cei menționați, dar și alții, de la Xi Jinping la liderul din Iran – Ali Khamenei, văd liberalismul ca o amenințare directă la adresa puterii lor individuale și a viziunii lor despre lume.
În cazul dictaturilor, precum Rusia, China sau Iran, este evidentă dorința lor de a reașeza ordinea mondială astfel încât să controleze regiuni mai mari și resurse mai multe. Contrar propagandei, apropierea Ucrainei de Uniunea Europeană a dus la invazia rusească, nu apropierea de NATO, pentru că o țară de dimensiunea Ucrainei pe o traiectorie liberală ar fi un dezastru pentru Putin. Similar, agitația partidelor pro-ruse din Moldova este cauzată de referendumul privind aderarea la UE mai mult decât de alegerile prezidențiale.
În occident, mișcarea conservatoare actuală și-a asumat această luptă împotriva liberalismului. Motivul ține de transformarea conservatorismului, care nu mai este centrat pe păstrarea unor instituții și tradiții, respectiv pe frânarea excesului de zel progresist, ci este postmodernist, reacționar și, dacă ne uităm la studii, mai predispus la autoritarism – 48% dintre Republicani (față de doar 29% dintre Democrați) consideră că e nevoie de un lider care e dispus să încalce reguli ca să pună lucrurile în ordine (sursa).
Ce vedem în noul conservatorism este o politică resentimentară, îmbrățișată de grupuri care au fost privilegiate istoric, dominând spațiul public și politic. Orice echilibrare este deci resimțită ca o pierdere. Când femeile au primit drept de vot, mulți au resimțit că votul bărbaților se diluează. Acum femeile vor și funcții, deci sunt mai puține locuri pentru bărbați.
Libertatea de conștiință înseamnă că oamenii pot avea orice religie sau niciuna, iar unii încep să aibă întrebări despre câți bani se cheltuie pe catedrale sau câți preoți sunt necesari la o tăiere de panglică. Apar atunci victimizări din comunitatea creștină, care brusc e nevoită să accepte că există musulmani, evrei sau doamne – ferește atei și că aceștia vor și ei acces la spațiul public.
Heterosexualii nu aveau prea multe dileme până recent; în România era chiar ilegal să fii gay până în 2001, dar liberalismul spune că toți suntem egali în drepturi. În schimb conservatorii (postmoderniști) au pus la cale un referendum, copiat de la frații lor de peste ocean, în care să le interzică niște drepturi pe care oricum nu le aveau, tot ca să-și păstreze dominația asupra spațiului public și politic.
Ideea de întoarcere la vremurile bune, când „toată lumea își cunoștea locul” [2] este exprimată direct în SUA prin MAGA – Make America Great Again, adică revenirea la o perioadă măreață. Singura problemă e că nu e deloc clar care ar fi acea perioadă. Întrebați de jurnaliști la ce perioadă se raportează, participanții la evenimentele MAGA n-au reușit să convingă: cineva propune 1913, dar atunci femeile nu aveau drept de vot, iar populația de culoare era segregată; două femei spun că e vorba de perioada după fondarea SUA, dar atunci sclavia era legală.
Imaginea începe să se clarifice, alianța dintre conservatorii americani, maghiari, și români cu rușii, iranienii sau chiar talibanii, începe să capete sens. Toți vor o lume pe care să o poată controla, ei și grupul din care fac parte, o lume în care ceilalți au fix atât spațiu cât le permite liderul puternic binecuvântat de divinitate și cei aleși să conducă. Dar pentru asta, liberalismul trebuie să moară. Sper să fim suficienți cei care îl vor apăra.
[1] A nu se înțelege că toate acestea sunt perfect implementate în statele occidentale, ci doar că acestea sunt valori reale, pe care le rafinăm continuu și ne străduim să le respectăm.
[2] Citat dintr-o postare aleatoare pe Facebook care promova „vremurile bune”.
