Noua strategie de apărare și securitate a stârnit interesul mai multor experți din zona academică și a societății civile. Documentul pus în dezbatere publică de Cotroceni ignoră „elefantul din cameră”, anume interferența unor actori statali în alegerile prezidențiale pe o platformă controlată de guvernul chinez. Draftul de Strategie nu recunoaște Republica Populară Chineză ca o putere emergentă și o amenințare pentru UE și NATO, în dezacord cu pozițiile aliaților noștri. Mai jos am selectat câteva fragmente relevante ale unor experți pe teme de relații internaționale.
„Actori influenți interni se folosesc din ce în ce mai des de umbrela chineză pentru promovarea unor poziții antioccidentale (Oana Popescu Zamfir, director Global Focus)
„Nu este evaluată explicit amenințarea reprezentată de China ca actor de influență și vector al operațiunilor informaționale, deși cel mai mare atac hibrid contra României (TikTok) s-a produs pe o platformă chineză, iar în ultima vreme actori influenți interni (foști premieri, politicieni de top) se folosesc din ce în ce mai des de umbrela chineză pentru promovarea unor poziții antinaționale și antioccidentale. Lipsa acestei evaluări ignoră pozițiile oficiale ale UE, SUA și altor aliați, care definesc China drept competitor sau rival strategic.”
Republica Populară Chineză este finanțatorul principal al mașinăriei de război a Federației Ruse în Ucraina (Antonia Pup – interviu în Libertatea cu jurnalista Sidonia Bogdan. Antonia Pup este asistent universitar la Universitatea Georgetown din Washington DC, specializată pe rivalitatea USA-China).
”Lipsește un singur aspect care, după părerea mea, merita a fi atribuit explicit: faptul că Republica Populară Chineză este finanțatorul principal al mașinăriei de război a Federației Ruse în Ucraina. Noi deja am girat această poziție la nivelul NATO, cu ocazia publicării declarației Summitului de la Washington din 2024.
O girăm și la nivelul UE, pentru că girăm cele mai recente pachete de sancțiuni ale Uniunii Europene care impactează și entități chinezești pentru sprijinirea Federației Ruse și a războiului său ilegal de agresiune. Potrivit estimării publicației The Telegraph, operatori economici din RPC au furnizat firmelor sancționate din Federația Rusă materiale cu dublă utilizare în valoare de 59,2 milioane de dolari de la începerea războiului din Ucraina.
După cum am arătat și în acest articol publicat pentru National Interest, RPC nu poate fi lăsată să finanțeze această mașinărie de război care distruge economia Ucrainei pentru ca ulterior să fie cea care profită de pe urma procesului de reconstrucție, transformând reconstrucția Ucrainei într-un hub al inițiativei Belt and Road. Avem nevoie de o poziție transatlantică unitară pentru a nu permite ca acest lucru să se întâmple, iar pentru asta inclusiv România trebuie să dea dovadă de claritate strategică.
În varianta propusă a strategiei naționale de apărare, ne este sugerat, discret, că practicile Republicii Populare Chineze sunt recunoscute de către România și reprezintă motive de îngrijorare. Totuși, RPC nu este menționată explicit, ceea ce indică o reținere din partea Administrației Prezidențiale și a elitelor din spectrul securității naționale. A durat foarte mult până să avem chiar Federația Rusă menționată explicit drept mare amenințare în strategia națională de apărare, ceea ce mă face să cred că vor mai trece ani buni până să vedem clarificată relația București-Beijing în interiorul strategiei naționale de apărare.
Nu cred că vom abandona ambiguitatea strategică față de Beijing prea curând, însă consider că a nominaliza practicile RPC în regiune și alinierea RPC-Federația Rusă în Ucraina drept „provocări emergente” ar fi o formulă suficient de conservatoare pentru a nu escalada inutil în relația bilaterală cu Beijingul și suficient de percutantă pentru a le arăta celor care vor să ne amenințe valorile și securitatea că nu ne este teamă să le condamnăm public practicile.”
Cel mai mare atac hibrid asupra României a avut loc pe platforma chineză TikTok (Corneliu Bjola, profesor de diplomație digitală (Oxford) – interviu în Cotidianul cu jurnalistul S. Zachmann)
„Să plecăm de la rolul unei strategii de securitate: maparea amenințărilor, identificarea soluțiilor și semnalizarea geopolitică. Din păcate, strategia actuală e deficitară la toate aceste capitole. Diagnosticul e parțial și fără miez, soluțiile sunt absente sau formă fără fond, iar semnalizarea – confuză”, consideră Corneliu Bjola. Să le luăm pe rând.
Diagnosticul. „O strategie serioasă trebuie să țină cont de contextul geopolitic în schimbare. Asta înseamnă nu doar Rusia, ci și China și repoziționările Statelor Unite față de Europa. Documentul actual spune câte ceva despre Rusia – ceva mai mult decât strategia lui Iohannis, dar nu cu mult.
Despre China, nimic. Despre SUA și Europa, absolut nimic.
E ca și cum autorii ar fi decis să ignore complet cele două axe care influențează securitatea României. De ce e important să ai un diagnostic bun? Pentru că o strategie e, în fond, un instrument de mobilizare: trebuie să alinieze resursele statului și instituțiile pentru a pune în practică o viziune coerentă.
Dacă ignori două dosare majore – China și relația transatlantică –, tot efortul devine un exercițiu de retorică. Și atunci, da, riști să repeți greșelile făcute cu Rusia: să te trezești expus, vulnerabil, luat din nou prin surprindere, dar de fapt de propria ignoranță. Să nu uităm: cel mai mare atac hibrid asupra României a avut loc pe platforma chineză TikTok, iar China cultivă deja canale vizibile de influență (prin trei foști prim-miniștri) în spațiul românesc.
Un diagnostic incomplet duce inevitabil la soluții inexistente – iar aici lipsește complet o viziune privind cooperarea cu democrațiile din Asia–Pacific”
