M-am tot gândit în aceste zile la ce-ar fi spus Tony Judt, unul dintre cei fini interpreți ai meandrelor spiritului politic francez în secolul XX. În cartea sa „Povara responsabilității”, istoricul anglo-american s-a ocupat de trei personalități emblematice: Raymond Aron, Leon Blum, Albert Camus. Toți trei, antifasciști. Toți trei, anti-totalitari. Toți trei, devotați libertății.
După șapte ani de președinție, cu convulsii, furii și revolte sociale, să obții rezultatul de azi, locul doi în alegerile parlamentare, este, cred eu, un succes. Șapte ani la putere erodează orice edificiu. Spun, așadar, succes. Nu unul spectaculos, nu unul grandios, dar cine oare aștepta așa ceva? Dacă NFP nu-l includea pe apucatul Mélenchon, Centrul ar fi fost pe locul 1. În fine, putem discuta.
Oricum, îmi pare clar că Franța nu are chef de extremisme. Franța respinge pétainismul „cu chip uman”. Franța nu vrea un soft Jacques Doriot. Franța nu este șovină. Franța nu vrea discriminări, excluziuni, persecuții.
Franța iubește carnavalul schimbării, dar acum așteaptă mega-showul Jocurilor Olimpice. Care vor fi inaugurate în prezența Președintelui celei de-a Cincea Republici.
Intelectual, Macron e personalist. Ideologic, e liberal. Epistemic, e cartezian, aronian și popperian. Psihologic, e gaullist. Mélenchon vrea a Șasea Republică – Republica Populară Franceză. Sunt convins că nu o va avea. Este unul dintre meritele lui Emmanuel Macron.
Primul Front Popular a guvernat într-o republică parlamentară, în condițiile în care Europa democraților era contestată de Stalin, Hitler, Mussolini, Codreanu.
Fascismul francez nu devenise încă un fenomen de masă. Era prezent pe străzi și în mințile unor intelectuali în căutare de senzații tari.
Noul Front Popular s-a născut, practic peste noapte, într-o republică prezidențială. Trei teme generează tensiuni în interiorul acestei alianțe de conjunctură: relația Franței cu UE și NATO (fractura dintre eurosceptici și euro-atlantisti); respingerea versus minimalizarea putinismului; respingerea versus banalizarea antisemitismului.
Nu-mi amintesc cine era președinte în 1936.
Știm cu toții și vom ști în continuare cine este președinte în 2024. Diferența dintre personaje principale și secundare.
