Primul numit a fost Leonard Orban. De fapt, cel dintâi nume trimis la Bruxelles în toamna lui 2006 a fost cel al lui Varujan Vosganian. Era perioada când C.P. Tăriceanu se războia cu T. Băsescu: premierul l-a desemnat pe amicul său de partid, dar candidatura acestuia a fost refuzată de J.M. Barroso, amic cu președintele.
Leonard Orban a fost „uns” de șeful statului, care încerca atunci o apropiere de fratele acestuia, mult mai cunoscutul Ludovic, adversarul lui Tăriceanu în PNL. Portofoliul obținut de primul comisar român – multilingvismul – era modest, fiind improvizat cu doi ani înainte de încheierea primului mandat al lui Barroso.
În 2009, când începea un nou mandat complet al Comisiei, sub președinția aceluiași Barroso, tot Băsescu a ales candidatul: Dacian Cioloș. Pesediștii, care se pregăteau să iasă din guvernul Boc, au tras sfori la Bruxelles pentru altcineva – Adrian Severin visa să ocupe el fotoliul de comisar. Propunerea făcută de Băsescu a primit un sprijin important de la grupul politic al PPE.
Dacă L. Orban se afiliase la familia ALDE, Cioloș s-a lipit de populari. Susținerea din partea lui Nicolas Sarkozy și a Angelei Merkel, cei doi lideri incontestabili ai PPE, l-a ajutat pe Băsescu să obțină portofoliul Agriculturii. E cel mai important pe care l-a avut un comisar român până acum. Cum eram deputat european în acel moment, am aflat nu doar de manevrele pesediștilor, ci și de cine figura pe lista de rezervă, în caz că Barroso nu accepta solicitarea de la București pentru Agricultură.
Cinci ani mai târziu, lucrurile au fost radical diferite. Traian Băsescu era la finalul celui de-al doilea mandat și chiar dacă a încercat să tragă și el niște sfori, decizia privind comisarul a fost luată de Victor Ponta. Care a propus-o pe prietena apropiată a Dacianei Sârbu, Corina Crețu. Care voia portofoliul ajutorului umanitar, fiindcă lucrase în PE în acest domeniu și se pricepea la el. A primit, însă, altceva – dezvoltarea regională. Au pândit un eventual eșec al desemnării ei de către Jean-Claude Juncker trei pesediști: Geoană și Corlățean se auto-propuseseră pentru portofoliul Extinderii, iar Rovana Plumb era interesată să preia Mediul.
Numele Rovanei Plumb a fost, până la urmă, trimis în 2019, de către fosta ei colegă de bancă din PE – Viorica Dăncilă, ajunsă la șefia guvernului. Comisia juridică a PE i-a respins candidatura, fiindcă nu a fost în stare să justifice venituri, inclusiv unele pe care le ascunsese ani la rând în declarațiile de avere.
Dăncilă a încercat să ofere o alternativă – pe Dan Nica –, ba chiar și o supleantă, total necunoscută publicului și acuzată, de altfel, de plagiat. Până la urmă, decizia i-a revenit lui Klaus Iohannis, care a profitat de răsturnarea pesedistei Dăncilă de la guvern.
Argumentând precum Băsescu în 2007 după eșecul candidaturii trimise de guvern – „nu mai trebuie să eșuăm” –, șeful statului a procedat cam ca Ponta în 2014, adică a desemnat-o pe soția unui apropiat de-al său, Crin Antonescu, și anume Adina Vălean. Portofoliul primit de aceasta – Transporturile – contrazicea activitatea ei din PE, unde se ocupase de Mediu. În cei cinci ani de mandat, Vălean a reușit ceva extraordinar, și anume să fie mai discretă chiar decât Klaus Iohannis. Sunt convins că 98% din români habar n-au cine a ocupat, între 2019 și 2024, fotoliul din Colegiul comisarilor din partea României.
Ce va fi acum? Multe țări și-au desemnat deja candidații. La noi, e ceață. O vreme s-a vorbit despre intenția lui Iohannis de a ocupa o asemenea poziție. După eșecul de la NATO și de la Consiliul European, ar fi un premiu de consolare. Premierul Ciolacu a respins varianta, sugerând că el va desemna un candidat pentru „un portofoliu economic”.
E vorba, de fapt, despre poziția ocupată acum de Paolo Gentiloni, comisar pentru „afaceri economice și financiare”. Două nume pesediste circulă: cel al lui Mihai Tudose, fost premier și actual lider al delegației pesediste din PE și cel al lui Victor Negrescu, deputat european și consilier onorific al lui Ciolacu, mult mai versat decât Tudose în afaceri europene.
Mai umblă și alte zvonuri, inclusiv că Luminița Odobescu, Vasile Dîncu, proaspăt ales în PE, sau chiar Mircea Geoană – da, el, candidatul la președinție! – ar putea fi luați în calcul dacă României i s-ar acorda portofoliul Extinderii și Vecinătății. Dar – ca și-n cazul altor zvonuri – nu e clar dacă acestea traduc ambiții ale celor numiți, discret lansate chiar de către ei în presă, ori e vorba doar despre fantezii ale unor gazetari toropiți de căldură.
