Canonizarea unor personalități cunoscute, între altele, pentru adeziunea lor entuziastă și neabjurată voluntar la legionarism este neliniștitoare, spre a mă exprima eufemistic. Nu intru în detaliile tehnice ale subiectului, nu sunt specialist.
Dar, din cât am citit, niciunul dintre cei trei preoți cu trecut activ legionar canonizați acum de BOR nu și-a exprimat public regretul pentru opțiunea de tinerețe. Că au suferit în temnițele comuniste este cert.
Dar sfințenia, îmi pare mie, implică și căință. Regretul pentru a fi militat într-o mișcare totalitară bazată pe o ideologie a urii pentru întregi categorii umane. Cam asta cred că vrea să spună dictonul „Orice sfânt are un trecut, orice păcătos are un viitor”.
Chestiunea se complică dacă ne gândim la extremismul AUR și la revenirea temelor legionare, cuziste și antonesciene din trecut. Ideologia de tip Rost este un fel de echivalent românesc la reabilitarea lui Horthy în Ungaria lui Viktor Orban.
Manipularea miturilor salvaționiste se contopește izolaționismul occidentofob și cu colaboraționismul putinofil. Revenirea șovinismului, a rasismului și a antisemitismului în Europa, Statele Unite și în alte locuri este un motiv de alarmă.
Neo-tradiționaliștii cu nostalgii verzi și obsesii suveraniste își vor fi extins recent lista de lecturi favorite în direcția celor admirați de „marele intelectual” J. D. Vance, vocal homofob, radical anti-avort și pregătit să abandoneze Ucraina.
„Conservatorismul național” este orbanism a l’americaine. În România a fost proclamat de exponenții „colectivismului național” și ai „statului etnocratic pur”.
Se pare că unii încearcă să-i facă respirație artificială, încurajați de simpatiile „intelectuale” ale lui Vance. Acesta din urmă este în fond un ignorant oportunist. Dar cei care îi salută afinitățile din zonele „dark right” ar face bine să se informeze înainte de a aplauda.
Antiliberalismul programatic face parte din recuzita ideologică a ceea ce Umberto Eco a identificat drept Ur-Fascism, fascism primordial.
Liberalismului i se reproșează un fel de cult maniacal al progresului Îi vedem vedem resuscitați în aceasta nouă fază a „revoltei împotriva lumii moderne” pe Carl Schmitt, Evola, Ivan Ilin, Guenon, Nae Ionescu.
Sunt ideile extremei drepte interbelice: autoritarism, colectivism, naționalism, cultul liderului, al rădăcinilor, al istoriei. Eventual, al „purității rasiale”. Modernitatea liberală este pusă la stâlpul infamiei că lipsită de vocația competiției. Revin obsesiile fascistoide despre virilitate, sănătatea corpului social, atacurile vitriolice împotriva „degenerării”.
Aceste rânduri mă reprezintă doar pe mine, deși sunt convins că sunt departe de a fi singurul care gândește astfel. Sunt un intelectual laic de orientare liberală. Am un respect profund pentru sentimentele, căutările și reflecțiile religioase.
Nu cred că a existat o intenție de „reabilitare a legionarismului”. Dar faptele sunt fapte, nu pot fi șterse din memoria individuală și colectivă. Negarea lor duce la perpetuarea traumelor. Aș menționa că fratele tatălui meu împreună cu soția și doi copii au murit arși de vii la Odesa în octombrie 1941. Unica lor „vină”? Erau evrei.
PS Unul dintre cei canonizați a fost un adversar virulent al Bisericii Greco-Catolice. Am scris prefața unei cărți de doamna Miorița Baciu Got despre părintele ei, martirul neștiut Viorel Baciu.
Poza articolului a fost realizat prin intermediul inteligenței artificiale.
