fbpx

Ce urmează între Israel și Iran

Newsletter

Înscrie-te la Newsletter-ul nostru si te ținem la curent cu tot ce mai apare.

*Odată înscris, primești din partea noastră cartea „Cine a făcut România. Răscrucile noastre”.

Titlul este un clickbait obscen. Evident că nu știe nimeni ce urmează între Israel și Iran. Nici măcar Israelul și Iranul.

Dar avem ceva mai multă claritate după ultimul schimb de lovituri, oricum mai multă decât am avut în ultimii aproape 20 de ani, timp în care cele două puteri dominante din Orientul Mijlociu și-au dat târcoale, ba militar, ba diplomatic, direct sau prin terți.

Lăsând la o parte considerentele de politică internă ale Israelului, unde lucrurile sunt mai complicate ca oricând, e clar că pentru Tel Aviv (sau Ierusalim, dacă preferați) situația a depășit linia roșie.

Evenimentele din 7 octombrie 2023 au grăbit mult depășirea acestei linii, care oricum se apropia vizibil. Această linie este dată pur și simplu de aglomerarea de praf de pușcă – și la propriu, și la figurat – în Libanul de sud, zona unde Hezbollah devenise și guvern, și administrație, și armată, și securitate internă, și minister al educației, și agenție de servicii sociale.

Israelul este o forță militară și de securitate, dar până la urmă este un stat mic, de câteva milioane de oameni și o putere economică – totuși – limitată. Este înconjurat la propriu de aproape 200 de milioane de arabi care ar șterge de pe fața pământului acest stat la proxima oportunitate. 

Dacă alte state vecine au considerente mai ample privind existența lor pe hartă, Hezbollah nu are niciun fel de sofisticare la acest capitol, chiar dacă sub multe aspecte ar putea fi un stat în actualul sud al Libanului. Iar aglomerarea de rachete pe care Hezbollah le-a tot primit de la Iran în ultimii 20 de ani pur și simplu s-a apropiat de limita a ceea ce poate Israelul contracara din punct de vedere pur militar. 

Mai simplu spus, Hezbollah atinsese dimensiunile de la care amenința însăși existența Israelului. Iar Israelul este în acest moment cu spatele la zid și cu doar două opțiuni: să lupte sau să dispară împreună cu aproape 10 milioane de evrei.

Sigur, spuse în orice altă capitală, aceste cuvinte pot suna foarte pompos. Pentru israelieni, însă, este un spectru cu care trăiesc încă de la întemeierea statului Israel. Iar dacă prin alte părți ale lumii Holocaustul devine o pagină de istorie îndepărtată, ceva ce li s-a întâmplat altora, evreii nu au cum să uite. Și intenționează – cu toate puterile lor – să nu li se mai întâmple niciodată. Nu sunt multe țări în lumea asta largă care să trăiască cu această perspectivă. 

De partea cealaltă, Iranul s-a plasat singur în fruntea celor care vor să șteargă Israelul de pe hartă. Să și vrea acum, nu mai au cui da această coroniță de campioni. Retorica iraniană, mai ales din ultimii 25 de ani, îi plasează în mentalul colectiv din Orientul Mijlociu în postura de ultim bastion de apărare împotriva sionismului.

După mai bine de jumătate de secol de eșecuri – unele foarte rușinoase – în a distruge Israelul și pe evrei, arabii au început să vadă cumva o nouă speranță în Iran. Precedenții purtători de drapel – Egiptul, Siria sau Iordania – și-au temperat avântul, prinși în complexitatea relațiilor internaționale. Iordania chiar a contribuit la doborârea unor rachete iraniene care se îndreptau spre Israel. 

Iranul, deci, cu statutul său de paria în arena internațională, este cel care mai înflăcărează imaginația lumii musulmane. O poziție pe care și-a dorit-o și care acum a devenit propria capcană.

Demolarea sistematică și metodică a arhitecturii Hezbollah de către Israel în ultima lună a forțat Iranul să aibă o reacție semnificativă. Rachetele lansate de Iran în replică nu au mai fost doar un gest de fațadă. Nu își permiteau față de toți adulatorii din Orientul Mijlociu să nu aibă o ripostă militară serioasă. Respectul se câștigă greu și se pierde repede.

Ambele state par să fi trecut linia roșie după care nu există întoarcere: Israelul nu își permite să dispară de pe hartă, Iranul nu își permite să dispară din mentalul colectiv.

Statele Unite, care chiar au făcut eforturi serioase de pe margine pentru calmarea spiritelor, au fost silite să acționeze în final așa cum era clar că o vor face – au doborât o parte din rachetele iraniene, așezându-se irevocabil în tabăra israeliană.

Acum, o lume întreagă așteaptă o ripostă serioasă din partea Israelului – unii cu reală îngrijorare, fiindcă înțeleg bine unde duce spirala violenței, alții o așteaptă ca pe o continuare a unui film de succes de la Hollywood, fiindcă le-a plăcut ideea cu pagerele explozive.

Ceea ce mă face să îmi aduc aminte de o conversație de acum câțiva ani cu un israelian despre care nu cred că era cu totul străin de Mossad. L-am întrebat când va ataca aviația israeliană în Iran dacă Teheranul reușește totuși să obțină arma nucleară. Răspunsul pe care l-am primit cred că încapsulează cel mai bine spiritul combativ al Israelului și risipa de imaginație și inteligență care stau în spatele acestui spirit:

„Cu două zile ÎNAINTE să o pună în funcțiune.”

 

Sursa foto: EPA

Nu fi pufi

Dă un share

SCRIE ȘI TU


Poți contribui și tu la Comunitatea Liberală 1848 completând formularul de mai jos.

 

    This will close in 0 seconds

    Hai în Comunitatea Liberală 1848!

    Fii parte din Comunitate! Ajută-ne să ajungem la mai mulți români. Toate donațiile tale vor fi folosite pentru a produce conținut liberal și pentru publicitate. Te simți liberal, crezi în libertate, în democrație, în capitalism, în inițiativă? Locul tău este aici.

    -
    00:00
    00:00
    Update Required Flash plugin
    -
    00:00
    00:00