În urmă cu 145 de ani, într-o Românie euforică, proaspăt recunoscută ca stat independent, cu aspirații occidentale și aflată în plin proces de modernizare, lua naștere o instituție fundamentală, menită să ofere încredere în viitorul poporului român. Liderii vremii, în frunte cu domnitorul Carol I, au înțeles că țării îi lipsea un pilon financiar central, indispensabil pentru stabilitatea monetară. Fără stabilitate monetară, nu putem vorbi despre o economie funcțională.
Astfel, la 17 aprilie 1880, în Monitorul Oficial era publicată legea privind „înființarea unei bănci de scompt și circulațiune”, promulgată de Carol I. Așa a luat naștere Banca Națională a României, a 16-a bancă centrală din lume în ordinea înființării, dintre cele aproape 200 existente astăzi. BNR era o societate cu capital românesc, în care statul deținea o treime din acțiuni, iar persoane private dețineau restul.
În vara aceluiași an, Ion I. Câmpineanu, ministru de finanțe și una dintre cele mai respectate figuri ale epocii, a devenit primul guvernator al Băncii. Iar cel considerat fondatorul BNR, Eugeniu Carada, a acceptat, în 1882, funcția de director.
Marile începuturi sunt adesea modeste. Chiar și o instituție cu greutatea unei națiuni în spate a fost în căutarea unui loc în care să prindă rădăcini. În lipsa unui sediu propriu, BNR și-a început activitatea în clădirea fostului Senat din București. Dar prestigiul se construiește și fizic. Banca a achiziționat terenul Hanului Șerban Vodă din strada Lipscani, iar acolo, arhitecții francezi Cassien Bernard și Albert Galleron au proiectat și construit impunătorul Palat al Băncii Naționale, finalizat în 1890. Această bijuterie arhitecturală reflecta poziția centrală a noii instituții în statul român modern.
Astăzi, la 145 de ani distanță, trecută prin două războaie mondiale, un jaf rusesc, dictatură (și jaf) comunist, revoluție, ani dificili de tranziție, crize economice și multe alte încercări, BNR rămâne, poate mai mult decât orice altă instituție românească, un simbol al continuității, al profesionalismului și al stabilității.
Povestea Băncii Naționale a României, cei 145 de ani în slujba românilor, este vastă și nu poate fi rezumată în câteva paragrafe. Este strâns legată de istoria și construcția statului român modern, un stat care, indiferent cât de fragil, asediat sau contestat a fost de-a lungul timpului, a avut în această bancă o ancoră de echilibru, rațiune și credibilitate. Iar asta nu se va schimba niciodată.
La mulți ani, BNR!
