Dacă vrem să înțelegem cu adevărat semnificația deciziei CCR de luni, care poate duce la încheierea înainte de vreme a mandatului de primar al lui Dominic Fritz, trebuie să renunțăm la perspectiva juridică și să ne concentrăm pe aspectele politice, care o definesc.
Această nu înseamnă că nu am avea dubii asupra corectitudinii deciziei celor cinci membri ai Curții care au declarat constituțional „amendamentul Fritz”, nu numai pentru că au fost numiți de PSD, partid care a declarat război total USR, ci și pentru că antecedentele lor profesionale îi plasează în tabăra ostilă anticorupției. În privința reprezentantului UDMR, Csaba Asztalos, ne amintim că a fost numit în fruntea CNCD în timpul guvernului Năstase și că, în această calitate, a adoptat numeroase decizii discutabile. În plus, linșajul mediatic și presiunile exercitate asupra președintei CCR, Simina Tănăsescu, soldate cu renunțarea statului de raportor în acest dosar, întăresc dubiile cu privire la constituționalitatea deciziei CCR din 17 august, mai ales că doamna Tănăsescu nu a susținut decizia finală a majorității colegilor săi. Isteria creată în jurul neinspiratei întâlniri cu premierul Ilie Bolojan sugerează mai degrabă inabilități de comunicare și lipsa unor reguli clare care să gestioneze raporturile dintre instituții, căci, dacă ar fi fost o întâlnire „de taină”, cu scopuri ascunse, ea nu s-ar fi desfășurat în văzut lumii, la Senat, ci în locurile în care se întâlnesc psd-iștii și alți mafioți cu magistrații lor.
Chiar dacă am admite, nefiind juriști, că există și o explicație juridică sofisticată care ar motiva pretenția PSD – și a celor cinci judecători CCR – că amendamentul Fritz nu retroactivează. tot nu vom atinge esența problemei. Mai degrabă, se va întări percepția multor cetățeni că justiția și dreptatea sunt două lucruri diferite, ceea ce nu este de natură să sporească încrederea în instituțiile statului. Potrivit unui vechi principiu încă actual în democrațiile cu vechime, oamenii au nevoie să vadă că actul de justiție se înfăptuiește, adică procedurile judiciare trebuie să ducă la o decizie considerată corectă de public. Nu este cazul „amendamentului Fritz”, care anulează – totuși retroactiv – o concesie juridică privind continuarea mandatului după decizile nefavorabilă emise de ANI și de instanță.
Principala vulnerabilitate a „amendamentului Fritz” nu este însă că vine din partea PSD, partid care a declarat deschis război USR și s-a aliat cu AUR împotriva reformiștilor din guvernul Bolojan, ci pentru că acest amendament nu era obligatoriu: concesia juridică putea să rămână valabilă, nu exista niciun imperativ juridic pentru ca ea să fie anulată. Renunțarea la această concesie este deci un act de voință politică, motivat politic și impus de o majoritate politică ce domină astăzi Parlamentul: PSD-AUR. El este deci echivalent cu un atac politic – mârșav – de pe poziții de forță, la adresa unui adversar politic, și anulează votul cetățenilor, care l-a legitimat pe Dominic Fritz. Că așa stau lucrurile și că PSD și AUR sunt în plină ofensivă împotriva reformiștilor o demonstrează și decizia Comisiei pentru constituționalitate din Senat, care tocmai a aprobat, cu voturile PSD și AUR, declanșarea unei anchete parlamentare privind circumstanțele întâlnirii dintre premierul Ilie Bolojan și președinta CCR, Simina Tănăsescu.
Atacul împotriva lui Dominic Fritz este, de altfel, al doilea atac de amploare al PSD împotriva partidelor care fac parte din guvernul Bolojan, susțin reformele – pe care Parlamentul și supușii Liei Savonea din instanțe le anulează – și au declarat public că nu vor mai guverna cu PSD. Ne amintim de lunga vară fierbinte a anulărilor dubioase a hotărârilor forurilor statutare ale PNL de către magistrați fără autoritate profesională, numiți nu prin concurs, ci prin delegare, pe posturi la care nu erau îndreptățiți – cum este președintele Tribunalului București.
Tot acest putregai din justiție, despre care scriem degeaba de luni de zile, a devenit acum instrument de acțiune politică, pe fundalul prăbușirii democrației liberale în România, prin subminarea statului de drept și anularea democrației bazate pe reguli. Majoritatea magistraților s-a predat cu arme și bagaje taberei Savonea și acționează în același spirit în care acționează și magistrații lui Vladimir Putin în Rusia. Nu ne referim doar la recenta decizie de interzicere a unicului partid din Rusia care se opune războiului, Partidul Liberal, ci ne amintim de soarta militantului anti-corupție Alexei Navalnâi, care a fost hărțuit în justiție ani de zile și în final otrăvit în penitenciar. Nu am ajuns încă în acest stadiu criminal, dar acesta este spiritul în care acționează oastea Liei Savonea, PSD și AUR, și, de altfel, întregul Sistem. Fără cooperarea totală a instanțelor, PSD și AUR nu ar înregistra atâtea succese în campania lor de sabotare a anticorupției și a democrației liberale. Nici nu mai vorbim de faptul că PSD domină instituțiile și companiile de stat, după cum a demonstrat cu liste concrete vice-premierul Oana Gheorghiu. Dar dacă extinderea pecinginei psd-iste în instituții și companii de stat se datorează complicității partenerilor lor politici de-a lungul anilor, inclusiv a PNL până în 2025, cooperării cu serviciile și amoralismului unui important segment al electoratului, care votează PSD, acapararea justiției de către Sistem s-a făcut cu sprijinul neprecupețit al președintelui Nicușor Dan, care a numit fără să crâcnească procurorii-șefi propuși de clanul Olguților, în disprețul protestelor societății civile, și a avut ulterior tupeul să se declare mulțumit de activitatea acestora. Nici măcar desființarea în instanță al dosarului întocmit de DIICOT împotriva lui Viorel Pașca nu l-a pus pe gânduri pe șeful statului, ceea ce deja spune multe despre calitatea fibrei sale morale.
Așadar, putem afirma că lovitura de maestru a Sistemului la adresa democrației și statului de drept nu constă în primul rând în succesul acțiunilor de sabotare a partidelor ce se opun Sistemului, ci în plasarea personajului nefast Nicușor Dan în fruntea statului, prin mobilizarea electoratului anti-sistem. Cu alte cuvinte, Sistemul a furnizat el însuși electoratului pro-european frânghia și săpunul cu ajutorul cărora va fi executată democrația liberală de tip european. Nu a existat niciun moment în care, după ce a câștigat alegerile, Nicușor Dan să se poziționeze împotriva sistemului mafiot, să susțină regulile și practicile democrației sau să apere anticorupția. Nu a fost niciodată „echidistant”, cum a pretins, ci complice al partidelor anti-reformiste, PSD și AUR, împotriva lui Ilie Bolojan. El însuși a contat pe dezintegrarea PNL pentru a încerca să impună un guvern de strânsură subordonat intereselor PSD, prin desemnarea lui Adrian Veștea pentru poziția de premier. Despre tolerarea derapajelor din justiție și numirile controversate, executate docil, am vorbit deja. Totodată, a refuzat să numească noi șefi la servicii și a tergiversat raportul privind anularea alegerilor din 2024, iar acum aruncă pe piață o poveste de adormit copiii: Administrația prezidențială pregăteșe un raport privind nu doar alegerile din 2024, ci și ultimele două decenii de acțiuni hibride ale Rusiei împotriva României! Dar de ce numai ultimele două decenii? De ce nu să nu ajungem și la Regulamentele organice sau chiar la Petru I? Durează mai mult și lumea uită ce s-a întâmplat, cum a uitat și ce s-a întâmplat în decembrie 1989 sau la mineriadele din 1990. Astfel, Nicușor Dan și cei care îl controlează câștigă timp și pot inventa și alte fumigene până când presa se va sătura de întrebările incomode la care nu primește – și nu va primi – răspuns.
Vom vedea așadar dacă Nicușor Dan va retrimite la Parlament legea integrității cu „amendamentul Fritz” sau va invoca interesul major al obținerii fondurilor din PNRR pentru a o promulga, așa strâmbă cum este, cu măsurile revoltătoare care protejează baronimea și nomenclatura, scăpate de obligația de a-și face publice declarațiile de avere. În paranteză fie spus, era de aștepat ca „amendamentul Mirabela Grădinaru” să fie respins, de vreme ce CCR se pronunțase anterior asupra chestiunii, deci putem suspecta un teatru ieftin care să-l victimizeze pe Nicușor Dan.
Esențial este însă ce se va întâmpla în partidul lui Dominic Fritz. Până acum, liderii USR care s-au pronunțat public asupra deciziei CCR au susținut că partidul rămâne solidar cu liderul său și ferm pe poziția de respingere a unei colaborări cu PSD. Ei au intuit corect miza PSD de a declanșa o degringoladă în USR și a impune o conducere mai favorabilă colaborării într-o nouă coaliție de guvernare. Din această perspectivă, cedarea USR în fața presiunilor PSD ar fi sinucigașă. Circulă însă în mass media și pe rețele și teoria potrivit căreia Dominic Fritz va fi înlocuit la congresul din toamnă al USR. S-ar lupta pentru succesiune Diana Buzoianu și Radu Miruță. Nu știm dacă este adevărat, dar dacă totuși este, atunci USR are toate șansele să se scindeze și, treptat, să dispară. Dacă însă usr-iștii vor înțelege ce au înțeles majoritatea pnl-iștilor, și anume că orice colaborare cu PSD îi va slăbi iremediabil, până la anulare, și doar consecvența pe linia reformistă și anti-PSD le garantează viitorul, atunci mai avem o șansă la următoarele alegeri. Dacă nu, nu – și Sistemul, cu marioneta sa bisericoasă, va fi câștigat încă o bătălie.
