MAURUL ȘI-A FĂCUT DATORIA. MAURUL TREBUIE SĂ INTRE ÎN OPOZIȚIE
Chiar dacă președintelui Nicușor Dan îi lipsesc tăria de caracter și onestitatea necesare pentru a recunoaște meritele lui Ilie Bolojan și ale echipei sale în evitarea retrogradării la categoria junk de către agențiile Fitch și Moody’s, toată lumea care nu este plătită să-i „repereze onoarea” șefului statului știe că doar tenacitatea guvernului, demis de PSD în tandem cu AUR și cu complicitatea președintelui, a salvat România de la retrogradare. Cum știe și că onestitatea, pentru Nicușor Dan, nu a fost altceva decât un slogan de campanie.
Chiar și în absența recunoașterii prezidențiale, maurul – adică Ilie Bolojan – și-a făcut datoria, în ciuda jocului politic mizerabil care l-a forțat să guverneze cu mâinile legate, la discreția unui parlament dominat de partidele anti-reformiste, care au compromis practic PNRR, și sabotat de o justiție politizată – dar mult apreciată de președinte – care i-a suspendat hotărârile de guvern și deciziile forurilor partidului pe care îl conduce.
Deși nu o spun, putem suspecta că liderii PSD și AUR, în inconștiența lor, și-ar fi dorit ca agențiile de rating să retrogradeze România pentru a-l compromite definitiv pe Ilie Bolojan și a demara un proces de ruptură de UE. Cum acest lucru nu s-a întâmplat, nu le-a rămas acum decât să saboteze aderarea la euro.
Dar până atunci oricum mai este cale lungă, iar România are acum de rezolvat probleme fundamentale, pe care politicienii le-au creat de-a lungul anilor. Acestea nu pot fi rezolvate de un guvern demis, deci maurul trebuie să plece, dar nu pentru a abandona reformele, ci pentru a construi o forță politică capabilă să le gândească și să le realizeze, ceea ce nu poate face atâta vreme cât este la guvernare și cât nu există o majoritate reformistă solidă în parlament. Maurul, așadar, trebuie să intre în opoziție și să-i lase pe președinte și pe colaboratorii săi politici să-și asume răspunderea guvernării și a evitării retrogradării la viitoarea evaluare a agențiilor de rating. Pentru că, de acum înainte, deficitul nu mai poate fi redus decât fie prin reformarea sectorului public și reducerea cheltuielilor statului, fie prin noi măriri de taxe și impozite.
Nu mai este un secret pentru nimeni că PSD și AUR nu doresc să-și asume responsabilitatea guvernării în aceste condiții, motiv pentru care președintele Nicușor Dan agită din nou (tâmp) fantasma unui guvern tehnocrat, care să scape AUR și PSD de orice răspundere, lăsându-le libertatea de a sabota reformele în Parlament.
Aceasta nu este o soluție, pentru că 1. reformele necesare sunt de natură structurală și trebuie asumate politic și 2. PSD nu va vota decât un guvern pe care îl poate controla și care îi asigură accesul la resurse.
De aceea, condițiile formulate de Ilie Bolojan pentru susținerea unui guvern tehnocrat au o puternică tentă ironică: cine își imaginează că PSD va accepta un program de guvernare care „păstrează linia de a controla cheltuielile statului, de a reduce deficitele,” recunoaște că în multe instituții de stat personalul este supradimensionat și că multe companii de stat „sunt administrate într-o formă mediocră” deși „primesc subvenții importante de la stat” cum sunt în primul rând fiefurile PSD de la metrou și CFR.
Având în vedere tot ce a susținut și votat PSD în existența sa, nu ne putem aștepta ca, fie și în al 12-lea ceas, acest partid clientelar prin excelență să voteze un guvern care ar respecta criteriile formulate de Ilie Bolojan.
Pe de altă parte, a trecut vremea lozincilor, iar argumentul hei-rupist că avem nevoie de largi coaliții care să asigure stabilitatea a fost infirmat de realitate: România a avut până la începutul acestui an un guvern susținut de o coaliție care adoptase un program reformist. Acest guvern a fost demolat de PSD și AUR tocmai în momentul în care se punea problema demarării reformelor sectorului de stat.
PSD și AUR nu s-au schimbat, astfel încât este total nerealist să-ți imaginezi că vor vota un guvern cu adevărat reformist, condus de un tehnocrat autentic, nu marionetă a PSD, și alcătuit, cum cere Ilie Bolojan, din miniștri fără legături subterane cu PSD. Nicidecum, iar PNL și USR trebuie să facă un pas în spate și să-i lase pe amicii președintelui Dan să voteze un executiv care să preia ștafeta de la guvernul demis, pe care nu îl lasă să guverneze nici măcar în limitele prerogativelor sale constituționale. Toată mascarada aceasta nerușinată trebuie să se închei. Să nu ne lamentăm apocaliptic: constrânși de imperativele piețelor financiare și ale UE, nici măcar psd-iștii nu își vor mai putea face de cap, cum au făcut în timpul guvernării dezastruoase Ciucă-Ciolacu. Iar PNL și USR vor putea să se organizeze și să salveze țara cu adevărat de la consecințele cupidității, cinismului și iresponsabilității Sistemului care a adus-o pe buza prăpastiei.
Aceasta ar fi doar o primă etapă însă pentru că lucrurile sunt mult mai complicate. România nu are nevoie doar de măsuri administrative și financiare, menite să reducă cheltuielile statului și să amelioreze funcționarea companiilor de stat, ci de un set de reforme profunde. Ea trebuie reconstruită, nu doar cârpită.
Două evoluții recente au demonstrat cât de profund a mers răul generat de Sistem de-a lungul anilor: atacul asupra ambulanței suspectate că „fură copii” ca urmare a unei campanii mincinoase – și criminale – pe Tik Tok și criza energetică, care ne lasă la discreția naturii.
Primul caz ilustrează strălucit consecințele analfabetismului funcțional manipulat de forțele politice cinice din spatele conturilor TikTok, iar al doilea arată lumii întregi care sunt consecințele mafiotizării sistemului energetic. Or, analfabetismul funcțional este o consecință directă a contraselecției din sfera politică și administrativă, dictată de interesele oamenilor din Sistem, și nu va fi rezolvat decât în câteva generații și doar dacă reușim să eliminăm PSD și AUR de la guvernare, iar manipularea prin TikTok necesită o reformă instituțională profundă care să cuprindă și serviciile, ceea ce nu pare să fie obiectivul președintelui Nicușor Dan.
În ceea ce privește mafia din sectorul energetic, probabil că eradicarea ei, esențială pentru dezvoltarea unui sistem viabil, va fi blocată cu toate forțele de politicienii vechii clase politice și de servicii. De aceea misiunea unui viitor parlament și a unui viitor guvern reformist este extrem de dificilă și necesită mult curaj și voință politică. Dar pe cât de vitală este pentru Sistem menținerea unui sistem energetic aservit „băieților” cu epoleți, mai mult sau mai puțin deștepți, pe atât este de esențială destructurarea mafiei din energie și din alte domenii pentru scoaterea României din marasmul în care au dus-o psd-iștii și, o bună bucată de vreme, înșiși pnl-iștii.
O astfel de misiune reformatoare nu poate fi înfăptuită de nicio coaliție de partide din actualul parlament, care este dominat de PSD, AUR și sateliții lor. Se impune resetarea spațiului politic prin noi alegeri, dar nici alegerile nu vor rezolva nimic dacă nu se creează o forță politică autentic reformistă. Aceasta este acum misiunea lui Ilie Bolojan și a partidelor care i s-au alăturat.
Se pune desigur întrebarea dacă Ilie Bolojan este un reformist convins, cu viziune, sau doar un administrator onest și capabil.
Partidul său, PNL, este plin de politicieni de școală veche, care au participat la dezastrul actual, iar USR, deși nu a fost compromis și a avansat miniștri curajoși și capabili, mai are nevoie de multă experiență și substanță pentru a convinge, mai ales în contextul linșajului mediatic la care este supus. Deschiderea către societatea civilă merge încet, iar societatea civilă este ea însăși slabă.
Un lucru este însă sigur: Ilie Bolojan cunoaște și înțelege magnitudinea dezastrului. Nu ne rămâne deci decât să sperăm că, așa cum Volodimir Zelenski, un actor de comedie devenit un președinte improbabil pe mâna unor mafioți, s-a ridicat la înălțimea imperativului istoric în momentul invaziei ruse refuzând să-și părăsească țara și ținându-i în șah pe ruși timp de aproape cinci ani, la fel va putea și Ilie Bolojan să-și asume, împreună cu o echipă la care mai are mult de lucrat și de adăugat, o misiune mai amplă și mai importantă decât și-a imaginat vreodată.
Istoria te poate face erou fără voie. Depinde cum te hotărăști să-i răspunzi.
