La mitingul în care N. Ciucă a primit sprijinul PNL pentru candidatura la prezidențiale, șefii partidului s-au întrecut în încurajări deșănțate. Campioni au ieșit ardelenii. Bode a părut că visează cu ochii deschiși, căci a anunțat victoria peneliștilor. Rareș Bogdan a părut să confunde sala de reuniune cu o mercerie, căci a promis că le va trimite pesediștilor, cu care PNL e aliat la guvernare, o duzină de batiste, ca să-și șteargă lacrimile înfrângerii. Medalia de aur i-a revenit lui Emil Boc, care l-a comparat pe candidatul validat în unanimitate cu un pompier, care pândește alarmele, ca să se apuce de treabă.
Parbrizul unanimității a fost, totuși, zgâriat de un refuz și de un discurs. Într-adevăr, un alt ardelean – Ilie Bolojan – a respins oferta de a se înfățișa ca prim-ministru potențial al prezidențiabilului alintat de inamici cu porecla „Vulpea desertului”. Liderul bihorean nici măcar n-a urcat pe scenă pentru a spune două-trei vorbe despre general. Tăcerea lui spune, desigur, multe.
A ajuns, în schimb, la microfon Valeriu Stoica, fost lider al partidului. Acesta a anunțat sfârșitul „etapei Iohannis” și le-a cerut colegilor săi de partid să aibă „curajul și înțelepciunea să intre într-o nouă etapă a istoriei sale, odată cu cele două campanii electorale din această toamnă”. Stoica s-a grăbit să spună că asta ar presupune votul unanim al peneliștilor pentru Ciucă.
Valeriu Stoica se contrazice. Nu ar fi prima dată. Acum, însă, e ceva strident. Într-adevăr, nu poți cere PNL să intre într-o „nouă etapă” și, simultan, să ceri votul pentru Ciucă. Fiindcă acesta e cel mai pur produs Iohannis. Nu-i singurul.
Și Marcel Ciolacu e o creație a președintelui: l-ar fi putut respinge, cum a respins-o pe Sevil Shaideh, din rațiuni care țin de securitatea națională. Și reînvierea lui Geoană e tot o invenție a șefului statului, ce-i drept, cu colaborarea strânsă a unei pesediste de vază.
Căci el, președintele, împreună cu inegalabila Viorica Dăncilă l-au propus pe fostul lider al PSD ca adjunct al secretarului general al NATO. În treacăt fie vorba, când ai trei candidați prezidențiali născuți din capul lui Iohannis e cam greu să spui că s-ar fi încheiat vreo etapă.
Ciucă e, între odraslele politice ale actualului locatar de la Cotroceni, cea mai autentică expresie a iohanismului politic.
Să ne amintim că el a devenit personaj politic atunci când, în ultimele zile ale anului 2018, Iohannis i-a prelungit mandatul de șef al marelui Stat Major, într-o confruntare cu Viorica Dăncilă și cu ministrul Apărării Gabriel Leș. Același Ciucă a devenit ministru în guvernul format de Ludovic Orban după destituirea prin moțiune de cenzură a contracandidatei lui Iohannis la prezidențialele din 2019. Și tot Ciucă a preluat șefia guvernului, apoi pe cea a Senatului pentru a da viață „rotativei guvernamentale”, miezul celui de-al doilea mandat al lui Iohannis. Ciucă e doar fața cazonă a șefului statului.
Iată de ce, spre deosebire de Valeriu Stoica, eu cred că un vot pentru Ciucă – la fel ca și opțiunea pentru Geoană sau Ciolacu – reprezintă un vot pentru continuarea „etapei Iohannis”. E, de altfel, elocvent faptul că, la doar două zile după ce fostul președinte PNL anunța finalul unei epoci, Klaus Iohannis a lăsat să se scurgă în presă informația că el însuși va candida la Senat.
Epoca Iohannis se poate încheia doar dacă altcineva decât progeniturile sale ajunge la Cotroceni.
