Departamentul de Securitate Internă (DHS) al SUA, în consultare cu Departamentul de Stat, a anunţat pe 2 mai a.c., cu două zile înainte de alegerile prezidenţiale, că revocă acordul anterior, de includere a României în Programul Visa Waiver. La începutul anului 2025, pe 9 ianuarie, fusese anunţată invitarea României în acest program, iar Ciolacu îşi aroga victoria, căci, în sfârşit, românii vor călători fără viză în SUA.
Acest anunţ-şoc al DHS din 2 mai a fost speculat electoral imediat şi este speculat în continuare. Astfel, postul de televiziune RTV a difuzat, în aceeaşi zi, în interval de maximă audienţă, ştirea că România a fost scoasă din acest program şi că mai mulţi lideri români au interdicţie de a intra în SUA, sugerând că este o pedeapsă pentru organizarea alegerilor din noiembrie dar şi pentru intenţia de a fura voturile, pe 4 mai. Invitatul special, Victor Ponta, nu a vrut să intre prea mult în jocul Andreei Creţulescu, a lui Silviu Mănăstire, Victor Ciutacu sau Niels Schneker, dar a lăsat de înţeles că va repara el acea decizie, dacă va fi ales preşedinte. CNA a sancţionat drastic această manipulare, prin Decizia nr. 347 din 04.05.2025, obligând RTV să difuzeze, în ziua de 7 mai 2025, timp de 3 ore, sonor și vizual, între orele 18.00-21.00, numai textul deciziei de sancționare.
În aceeaşi ordine de idei, candidatul George Simion, a invocat într-un interviu dat televiziunii Digi24 şi a reluat, în alt interviu, acordat unui influencer american, Jack Posobiec, faptul că autorităţile americane au pedepsit România că nu mai este o democraţie şi promite ca el va rezolva problema, dacă va fi ales preşedinte. Vorba lui Daniel Funeriu: „Ştie el un băiat la Washington”. Idea este dusă mai departe de Anca Alexandrescu, de la Realitatea Plus.
Pe de altă parte, G4Media sugerează că scoaterea României din Visa Waiver se datorează lobby-ului negativ făcut de George Simion. Ministerul nostru de Externe reclamă faptul că este „o decizie politică care este la latitudinea autorităților americane și reflectă prioritățile administrației”. Se vede clar că problema Visa Waiver este speculată politic şi că devine o armă de dezinformare, deci necesită o analiză obiectivă.
Ce este Visa Waiver?
Programul Visa Waiver, gestionat de Departamentul de Securitate Internă, în consultare cu Departamentul de Stat, permite nişte facilităţi turistice şi economice bilaterale, călătorii de până la 90 de zile pe baza unui acord dar şi a unor criterii tehnice, prin estimarea riscurilor de migraţie ilegală, terorism sau crimă organizată. România se chinuie, de cel puţin un deceniu, să obţină acel statut şi a reuşit ca în 2024 să îndeplinească cel mai dur criteriu, rata de refuz a vizelor să fie sub 3%. Însă, decizia finală a venit pe 09 ianuarie 2025, cu mai puţin de două săptămâni până la învestirea noului preşedinte, Donald J. Trump. Dar Visa Waiver nu este imuabilă. De menţionat că revizuirea criteriilor tehnice se face periodic, pe site-ul DHS fiind postată informaţia că există 2 state, Argentina şi Uruguay, ce obţinuseră intrarea în Visa Waiver la finalul anilor 1990, dar li s-a retras acel statut, după 5-6 ani. În cazul României, re-evaluarea tehnică a avut loc în perioada 25 martie – 02 mai 2025 iar decizia din 09 ianuarie nu a apucat să mai fie implementată.
Prin Visa Waiver se trece la un program simplificat, numit ESTA- Electronic System for Travel Authorization, de fapt o autorizare de călătorie de 2 ani, după ce ai plătit o taxă de 21 de dolari. Totuşi, „grănicerul” american are ultimul cuvânt, poate să refuze intrarea în ţară, pe baza informaţiilor pe care le are.
Este revocarea statutului Visa Waiver o decizie politică sau una tehnică?
Fără a avea un comunicat oficial, altul decât cel emis de DHS în 2 mai, putem spune că toate interpretările de mai sus sunt pure speculaţii. Aşa cum sugerează MAE, decizia este politică şi este dreptul autorităţilor americane să-şi re-evalueze priorităţile. Se pun cap la cap două informaţii: discursul lui J.D. Vance din februarie şi cu decizia DHS şi de aici începe speculaţia.
Dar, făcând o estimare pe baza informaţiilor publice putem descoperi cel puţin două greşeli diplomatice, ce ne aparţin.
Prima, este acea a semnării acordului în ultimele 10 zile ale mandatului lui Biden. Se ştia că deciziile majore, în perioada noiembrie 2024- 20 ianuarie 2025, erau luate prin consultarea echipelor de tranziţie. Este greu de înţeles de ce nu s-a apelat la implicarea echipei de tranziţie a lui Trump, în luarea deciziei.
A doua greşeală este legată de procesul prin care s-a manipulat obţinerea ratei de refuz de 3%. Astfel, Guvernul Ciolacu a făcut o campanie de marketing agresivă şi a rambursat plata vizelor pentru funcţionarii unor ministere, tocmai pentru a scădea rata de refuz. Adică a încurajat mărirea numărului de aplicanţi eligibili, cu decontare de la stat. Oare care ar fi rata de refuz astăzi, după ce nu mai funcţionează „puşculiţa Ciolacu”?
Concluzia mea este că au fost atât motive politice dar şi estimări tehnice pentru revocarea Visa Waiver pentru români şi că nu au legătură directă cu intervenţia pentru un candidat sau altul. După declaraţia tranşantă a lui J.D. Vance de la Munchen, vi se pare că i-ar fi fost ruşine să spună lucrurilor pe nume? Doar Victor Ponta sau George Simion folosesc această interpretare, pentru a obţine capital electoral. Altfel, pare un lucru ruşinos ca tocmai curentul „suveranist” să se plângă la Înalta Poartă şi să obţină un firman.
Problema accesului la Administraţia Trump şi a Parteneriatului Strategic România-SUA este una reală, diplomaţia română şi-a pus toate ouăle în „traista” democraţilor. În final, aş vrea să rememorez modul în care România a reuşit să intre în graţiile Administraţiei George W. Bush, în 2001, după finala catastrofală dintre Ion Iliescu – Corneliu Vadim Tudor, din anul 2000. La Washington se organizau deja conferinţe cu subiectul „Romania-a failed state?” iar aderarea la NATO era doar o himeră. În acel context, Ion Iliescu a forţat o vizită „pe uşa din dos” a Congresului american, în februarie 2001, fiind invitat, cu greu, la evenimentul public colateral, „National Prayer Breakfast”. Întâlnirile erau generate pe bază de telefoane personale ale ambasadorului Geoană. Dar a venit 911 şi atunci România s-a poziţionat corect, fapt ce a permis o dezvoltare normală a Parteneriatului strategic şi aderarea la NATO.
De data aceasta, sper că nu mai mergem pe politică externă bazată pe noroc sau pe lobby-uri plătite sub sloganul „Cunosc un băiat la Casa Albă”. Voi urmări cu atenţie şi îngrijorare dacă cineva va plăti 500.000$ pentru clubul Executive Branch lui Donald Trump jr. ca să obţină o şapcă cu inscripţia MAGA, cu care să se legitimeze la Bucureşti.