Articole - Comunitatea Liberala

Visa Waiver: sine ira et studio

de Marian Zulean 12/05/2025

scris de Marian Zulean

Departamentul de Securitate Internă (DHS) al SUA, în consultare cu Departamentul de Stat, a anunţat pe 2 mai a.c., cu două zile înainte de alegerile prezidenţiale, că revocă acordul anterior, de includere a României în Programul Visa Waiver. La începutul anului 2025, pe 9 ianuarie, fusese anunţată invitarea României în acest program, iar Ciolacu îşi aroga victoria, căci, în sfârşit, românii vor călători fără viză în SUA.

Acest anunţ-şoc al DHS din 2 mai a fost speculat electoral imediat şi este speculat în continuare. Astfel, postul de televiziune RTV a difuzat, în aceeaşi zi, în interval de maximă audienţă, ştirea că România a fost scoasă din acest program şi că mai mulţi lideri români au interdicţie de a intra în SUA, sugerând că este o pedeapsă pentru organizarea alegerilor din noiembrie dar şi pentru intenţia de a fura voturile, pe 4 mai. Invitatul special, Victor Ponta, nu a vrut să intre prea mult în jocul Andreei Creţulescu, a lui Silviu Mănăstire, Victor Ciutacu sau Niels Schneker, dar a lăsat de înţeles că va repara el acea decizie, dacă va fi ales preşedinte. CNA a sancţionat drastic această manipulare, prin Decizia nr. 347 din 04.05.2025, obligând RTV să difuzeze, în ziua de 7 mai 2025, timp de 3 ore, sonor și vizual, între orele 18.00-21.00, numai textul deciziei de sancționare.

În aceeaşi ordine de idei, candidatul George Simion, a invocat într-un interviu dat televiziunii Digi24 şi a reluat, în alt interviu, acordat unui influencer american, Jack Posobiec, faptul că autorităţile americane au pedepsit România că nu mai este o democraţie şi promite ca el va rezolva problema, dacă va fi ales preşedinte. Vorba lui Daniel Funeriu: „Ştie el un băiat la Washington”. Idea este dusă mai departe de Anca Alexandrescu, de la Realitatea Plus.

Pe de altă parte, G4Media sugerează că scoaterea României din Visa Waiver se datorează lobby-ului negativ făcut de George Simion. Ministerul nostru de Externe reclamă faptul că este „o decizie politică care este la latitudinea autorităților americane și reflectă prioritățile administrației”. Se vede clar că problema Visa Waiver este speculată politic şi că devine o armă de dezinformare, deci necesită o analiză obiectivă.

Ce este Visa Waiver?

Programul Visa Waiver, gestionat de Departamentul de Securitate Internă, în consultare cu Departamentul de Stat, permite nişte facilităţi turistice şi economice bilaterale, călătorii de până la 90 de zile pe baza unui acord dar şi a unor criterii tehnice, prin estimarea riscurilor de migraţie ilegală, terorism sau crimă organizată. România se chinuie, de cel puţin un deceniu, să obţină acel statut şi a reuşit ca în 2024 să îndeplinească cel mai dur criteriu, rata de refuz a vizelor să fie sub 3%. Însă, decizia finală a venit pe 09 ianuarie 2025, cu mai puţin de două săptămâni până la învestirea noului preşedinte, Donald J. Trump. Dar Visa Waiver nu este imuabilă. De menţionat că revizuirea criteriilor tehnice se face periodic, pe site-ul DHS fiind postată informaţia că există 2 state, Argentina şi Uruguay, ce obţinuseră intrarea în Visa Waiver la finalul anilor 1990, dar li s-a retras acel statut, după 5-6 ani. În cazul României, re-evaluarea tehnică a avut loc în perioada 25 martie – 02 mai 2025 iar decizia din 09 ianuarie nu a apucat să mai fie implementată.

Prin Visa Waiver se trece la un program simplificat, numit ESTA- Electronic System for Travel Authorization, de fapt o autorizare de călătorie de 2 ani, după ce ai plătit o taxă de 21 de dolari. Totuşi, „grănicerul” american are ultimul cuvânt, poate să refuze intrarea în ţară, pe baza informaţiilor pe care le are.

Este revocarea statutului Visa Waiver o decizie politică sau una tehnică?

Fără a avea un comunicat oficial, altul decât cel emis de DHS în 2 mai, putem spune că toate interpretările de mai sus sunt pure speculaţii. Aşa cum sugerează MAE, decizia este politică şi este dreptul autorităţilor americane să-şi re-evalueze priorităţile. Se pun cap la cap două informaţii: discursul lui J.D. Vance din februarie şi cu decizia DHS şi de aici începe speculaţia.

Dar, făcând o estimare pe baza informaţiilor publice putem descoperi cel puţin două greşeli diplomatice, ce ne aparţin.

Prima, este acea a semnării acordului în ultimele 10 zile ale mandatului lui Biden. Se ştia că deciziile majore, în perioada noiembrie 2024- 20 ianuarie 2025, erau luate prin consultarea echipelor de tranziţie. Este greu de înţeles de ce nu s-a apelat la implicarea echipei de tranziţie a lui Trump, în luarea deciziei.

A doua greşeală este legată de procesul prin care s-a manipulat obţinerea ratei de refuz de 3%. Astfel, Guvernul Ciolacu a făcut o campanie de marketing agresivă şi a rambursat plata vizelor pentru funcţionarii unor ministere, tocmai pentru a scădea rata de refuz. Adică a încurajat mărirea numărului de aplicanţi eligibili, cu decontare de la stat. Oare care ar fi rata de refuz astăzi, după ce nu mai funcţionează „puşculiţa Ciolacu”?

Concluzia mea este că au fost atât motive politice dar şi estimări tehnice pentru revocarea Visa Waiver pentru români şi că nu au legătură directă cu intervenţia pentru un candidat sau altul. După declaraţia tranşantă a lui J.D. Vance de la Munchen, vi se pare că i-ar fi fost ruşine să spună lucrurilor pe nume? Doar Victor Ponta sau George Simion folosesc această interpretare, pentru a obţine capital electoral. Altfel, pare un lucru ruşinos ca tocmai curentul „suveranist” să se plângă la Înalta Poartă şi să obţină un firman.

Problema accesului la Administraţia Trump şi a Parteneriatului Strategic România-SUA este una reală, diplomaţia română şi-a pus toate ouăle în „traista” democraţilor. În final, aş vrea să rememorez modul în care România a reuşit să intre în graţiile Administraţiei George W. Bush, în 2001, după finala catastrofală dintre Ion Iliescu – Corneliu Vadim Tudor, din anul 2000. La Washington se organizau deja conferinţe cu subiectul „Romania-a failed state?” iar aderarea la NATO era doar o himeră. În acel context, Ion Iliescu a forţat o vizită „pe uşa din dos” a Congresului american, în februarie 2001, fiind invitat, cu greu, la evenimentul public colateral, „National Prayer Breakfast”. Întâlnirile erau generate pe bază de telefoane personale ale ambasadorului Geoană. Dar a venit 911 şi atunci România s-a poziţionat corect, fapt ce a permis o dezvoltare normală a Parteneriatului strategic şi aderarea la NATO.

De data aceasta, sper că nu mai mergem pe politică externă bazată pe noroc sau pe lobby-uri plătite sub sloganul „Cunosc un băiat la Casa Albă”. Voi urmări cu atenţie şi îngrijorare dacă cineva va plăti 500.000$ pentru clubul Executive Branch lui Donald Trump jr. ca să obţină o şapcă cu inscripţia MAGA, cu care să se legitimeze la Bucureşti.

12/05/2025 0 comentariu

E prima dată când alegem între Est și Vest

de Cristian Preda 12/05/2025

scris de Cristian Preda

Nu, Ion Iliescu nu a fost susținut de Gorbaciov, când candida în mai 1990 la președinție. Unii au crezut că ar fi fost așa, fiindcă un mit, pus în circulație înainte de căderea lui Ceaușescu, îi înfățișa pe cei doi ca foști colegi de facultate. O minciună. Era, în schimb adevărat că Iliescu provenea din nomenclatură, iar adversarii săi din mai 1990 – din exil. Iar 86% din votanții de acum 35 de ani l-au preferat pe fostul activist zâmbăreț celor doi candidați – Ion Rațiu și Radu Cîmpeanu, care „nu mâncaseră salam cu soia cu noi”.

Iliescu n-a fost sprijinit nici de Boris Elțîn, în cursele din 1992 și 1996. Ar fi fost, de altfel, aberant, fiindcă Rusia era atunci în picaj, iar un mesaj pozitiv trimis președintelui român de la Moscova ar fi stârnit râsul, nu votul. E drept că, la începutul lui 2000, un scandal enorm a dat la iveală că, între 1990 și 1996, Iliescu păstrase „un fir roșu” de telefon – așa se comunica atunci și așa se mai comunică și acum 😊 – cu Kremlinul. La vot, în toamna lui 2000, când Putin era deja președinte, nu „firul roșu” a decis învingătorul, ci consecințele sociale ale guvernării reformiste a lui Emil Constantinescu.

Într-adevăr, începusem deja negocierile de aderare, iar miza prezidențialelor s-a mutat cu totul în Occident. Când Băsescu l-a înfrânt pe Năstase, refrenul cu cel mai mult succes a fost „dacă iese Bombo / Ne mutăm în Congo”, o rimă care trimitea la subdezvoltare, nu la dependență față de fostul Tătuc. Apoi, competiția prezidențială din 2009 i-a așezat față-n față pe un fost ambasador la Washington și pe un președinte care descrisese SUA în cuvinte nu plastice, ci vulgare : America era licuriciul cel mare, de preferat licuriciului mititel, reprezentat de Europa.

Din 2014, când a început agresiunea Rusiei în Ucraina, umbra fostului Imperiu a început să îngrijoreze, dar nici V. Ponta, nici V. Dăncilă, în confruntările cu „neamțul” Klaus Iohannis nu încarnau Estul, sau Moscova, sau putinismul. Ei au fost înfrânți, fiindcă păreau el – trișor, iar ea – incompetentă. Rusia nu mai era partener strategic al UE sau al NATO, dar nu intervenea în alegerile din Europa de Est, mulțumindu-se s-o facă în țări din Africa sau în Marea Britanie, când s-a pus la vot Brexit.

În toamna lui 2024, Rusia a avut, în cursa pentru Cotroceni, cel puțin un candidat care îi admiră sincer conducătorul: Călin Georgescu. Acesta l-a descris pe Putin ca pe modelul său încă din 2014 și a primit sprijinul explicit al Kremlinului când au fost anulate alegerile sau când a fost descalificat din a doua cursă pentru Cotroceni. Sprijinul pentru candidatul poreclit Zerolei s-a mutat la G. Simion: Alexandr Dughin, ideologul lui Putin, purtătorul de cuvânt al președintelui rus și purtătoarea de cuvânt a MAE de la Moscova l-au asumat în mod explicit pe șeful AUR ca voce a Rusiei. E pentru prima dată când alegătorii români sunt confruntați cu o asemenea situație.

Ce complică lucrurile este trumpismul. Până la scrutinul din această primăvară, Statele Unite – sub democrați sau sub republicani – au susținut tabăra pro-europeană și pro-NATO din România. Acum, această susținere s-a evaporat. Nici vechii prieteni ai SUA, nici Simion nu au primit vreo binecuvântare de la Washington. Remarcile critice ale lui J.D. Vance și preluarea pe X a unor lamentații suveraniste de către Elon Musk nu au fost confirmate sau infirmate prin poziții formale ale administrației republicane.

E de înțeles. Lui Trump îi pasă probabil de România mai puțin decât îi pasă unei pipițe care se îmbracă de la Zara de soarta textilistelor din Bangladesh care fabrică bluzițele ei preferate. De fapt, filosofia MAGA față de Estul european a luat forma unei indiferențe cinice și vexate: Trump, Vance și Rubio ar fi mulțumiți să vadă în jilțul de la Cotroceni un imitator entuziast al MAGA, gata să aplaude orice hotărăște Casa Albă. Pur și simplu fiindcă le plac servitutea voluntară și agresivitatea, nu curajul demn și moderația. Administrația republicană ar putea spune, apoi, lumii întregi că românii – ei și nimeni altcineva! – au legitimat, la urne, un om al Kremlinului, validând astfel și punctul de vedere trumpist, potrivit căruia Putin nu e un agresor care trebuie să dea socoteală pentru crime de război, ci artizanul unei păci pe care doar președintele american n-o vede ca pe o capitulare.

Așa că, de fapt, e prima dată când votăm între Est și Vest. Estul e Putin, iar Vestul suntem chiar noi, așa cum am arătat din 2007 încoace. Cu bune și cu rele. Dar nu cu fundul în două luntri, nu alegând o marionetă care ar putea ajuta Rusia să destabilizeze nu doar România, ci și Ucraina și Moldova, de pe un flanc pe care armata rusă nu-l poate accesa. Deocamdată.

12/05/2025 0 comentariu

Nu rata

Cum vede presa internațională confruntarea Simion – Dan

de Redacția 09/05/2025

scris de Redacția

#Economist După primul tur al alegerilor, atenția mediei internaționale s-a îndreptat asupra celor doi competitori, mai ales că finala prezidențială s-a decis la o diferență mică de voturi în orele târzii ale dimineții. The Economist îl numește pe George Simion „un extremist pro-MAGA”, în timp ce Nicușor Dan e asociat cu „lupta anti-corupție și competența”. The Economist amintește câteva dintre pozițiile lui George Simion, aversiunea față de politicile de mediu ale UE, față de drepturile LGBT, faptul că este interzis în Moldova și Ucraina și relația strânsă cu fostul candidat Călin Georgescu. În discuția cu The Economist, George Simion a declarat că pozițiile sale pro-rusești sunt „doar o dezinformare” și că va lucra îndeaproape cu Giorgia Meloni. Ce nu menționează The Economist este că AUR s-a opus și în Parlamentul European și în Parlamentul românesc de fiecare dată când s-au discutat măsuri de sprijin pentru Ucraina sau legi de securitate și apărare pentru a răspunde provocărilor de la graniță.///

#Politico Publicația dedică două articole alegerilor din România, cu titlul „Află cine e George Simion, extremistul de dreapta care a cîștigat alegerile și… e interzis în Ucraina”. Articolul ne spune că pozițiile AUR se suprapun cu ideologia MAGA, de la conservatorismul social la oprirea ajutorului militar pentru Ucraina. În dialogul cu jurnalistul Politico, liderul AUR ne spune că vom asista „la o simionizare a României”, copiind o expresie de la extrema-dreapta italiană. A doua analiză Politico încearcă să explice, prin vocea profesoarei Oanei Suciu de la Univ. București, succesul rețetei lui George Simion: campanie în comunitățile sărace din România, vizite repetate în diaspora, soluții miraculoase la problemele socio-economice și impactul TikTok. În cifre seci, George Simion are 1,4 mil. următori pe Tiktok și 30 mil. de aprecieri a video-clipurilor pe platforma chinezească. Un expat citat în Politico afirmă fără ezitare – „Simion e un produs TikTok și fără el nu ar fi existat”. Pare că problema acestei țări e că e extrem de divizată, jumătate stă pe Facebook și cealaltă jumătate, pe TikTok, și nu vorbesc una cu cealaltă.///

#Guardian Și ziarul britanic the Guardian subliniază rolul campaniei lui George Simion pe social media, spunând că postarile sale îmbină „retorica naționalistă declamată cu multă emoție și discursuri directe către cameră”, amintind că AUR s-a lansat ca mișcare politică antivaccinistă. Din liniile de politică externă ale lui George Simion, the Guardian vorbește despre delirul revizionist, prin care liderul AUR a cerut teritorii de la R. Moldova și Ucraina, alianțe la nivel european „în spiritul MAGA” și încetarea sprijinului pentru Ucraina. În ceea privește relația cu Rusia, the Guardian îl vede „mai moderat” decât Călin Georgescu, însă citează și planurile lui George Simion că „poate organiza o majoritate care îl va avea pe Georgescu prim-ministru și apoi să declanșăm alegeri anticipate sau un referendum”. După demisia premierului, the Guardian plasează România, în cazul unei ipotetice victorii a lui Simion, pe traseul Ungariei și Slovaciei, departe de direcția euro-atlantică.///

#France24 Și francezii au urmărit cu sufletul la gură primul tur al alegerilor prezidențiale vorbind despre un „dublu vot împotriva sistemului”, dat fiind că primii doi clasați nu sunt din coaliția de guvernare. Marine le Pen a jubilat la vestea că George Simion a ieșit pe locul întâi, declarând că victoria sa e „un foarte simpatic bumerang” împotriva Comisiei Europene și a unei presupuse interferențe aUE în anularea alegerilor de anul trecut. Pe canalul video al aceluiași post, Sorin Ioniță de la EFOR anticipează, într-un scenariu de câștig pentru Simion, importarea războaielor culturale specifice obsesiilor MAGA. Mai mult, România s-au putea apropia de un model Orban din Ungaria, un regim iliberal, care a sărăcit populația vecină. Într-un alt interviu France24, Jacques Rupnik, politolog francez specializat în tema populismului, spune ceva ce merită un moment de reflecție: media tradițională joacă acum un rol secundar în campania din România și importanța rețelelor sociale, mai ales TikTok, e mult subestimată, posibil și cu interferențele unui actor statal străin.///

#DWMoldova Jurnalistul din R.Moldova Vitalie Călugăreanu ne oferă pe Facebook cifrele voturilor de la Chișinău: Nicușor Dan 52,63%, Crin Antonescu 21,36% și George Simion 12,27% dintre voturile exprimate, scriind în postare: „Nu-i mai numiți ruși pe basarabeni atunci când vreți să-i marginalizați în încercarea lor de a se integra în societatea românească! Sunt mai români decât românii și iubesc România mai mult decât o fac unii dintre cei care abia așteaptă să cânte „Katiușa” în Piața Universității. Și așa a fost mereu, inclusiv în ’40, când știți voi ce s-a întâmplat. Treziți-vă și salvați-vă țara! Aveți de trezit 10 milioane de indivizi care ieri au preferat să stea prin baruri.” Apoi, în analiza pentru DW Moldova explică ce se întâmplă dacă George Simion ar conduce România? Răspunsul scurt vine direct din titlu: Putin vrea să înghită Moldova intrând prin România. Cu 12% voturi pentru George Simion în Republica Moldova, vedem și cât valorează mult clamatul „patriotism” al AUR: românii de peste Prut înțeleg cine e gata să îi facă pantofii lui V.Putin. ///

#KievIndependent Cum George Simion are interzis în Ucraina, presa din țara agresată de războiul lui Putin are doar informații seci despre candidatul AUR, asociat în toate pozele cu Călin Georgescu, autorul infamei remarci că „Ucraina e un stat ficțional”. Kiev Independent scrie următoarele: „Simion, căruia i s-a interzis intrarea în Ucraina în noiembrie 2024 din cauza activităților antiucrainene sistematice, conduce un partid care se opune trimiterii de arme în Ucraina și împotriva transferului sistemelor de apărare aeriană Romanian Patriot la Kiev.” Ukraina Pravda ne spune că un scenariu cu Simion președinte ar însemna înghețarea relațiilor cu Brussel și Uniunea Europeană, stoparea ajutorului pentru Ucraina și impulsionarea mișcărilor de extremă-dreapta din regiune. Pe de altă parte, aceeași redacție rămâne optimistă afirmând că „o mobilizare a electoratului lui Nicușor Dan” poate inversa trendul.///

#Dughin&CO La scurt timp după anunțul oficial al rezultatului alegerilor nu se putea ca Aleksander Dughin să nu dea un mesaj de susținere pentru George Simion, la fel cum a făcut și pentru Călin Georgescu anul trecut. În interviul transcris de DIGI24, omul lui Putin ne spune că „Oricum, victoria unui asemenea candidat ne întărește considerabil pozițiile. Deși el nu este deloc prorus, este un patriot român.” TASS, agenția oficială de presă a Federației Ruse dedică nu mai puțin de 10 articole alegerilor din România, însă toate sunt neutre în ediția internațională. Două dintre ele prezintă alegerile prezidențiale ca o confruntare între UE și direcția suveranistă, citând aiurelile unui politician rus, Leonid Slutsky, și o declarație a lui Marine Le Pen, supărată și ea pe UE pentru deturnarea imputată ei de trei milioane de euro din fondurile Parlamentul European. Ce uită să spună lacheii lui Putin este că românii preferă direcția Vest pentru alianțe politice și militare și că 72,5% dintre români consideră că aderarea la UE a fost benefică României. Concluzia lor e că nici Simion, nici Georgescu nu sunt „pro-ruși”. Totuși se deschide câte o sticlă de votcă la Kremlin de fiecare dată când unul dintre cei doi se apropie de Cotroceni. ///

#OrbanTransilvania Hotnews preia un reportaj despre o familie stabilită în Ungaria, în care ni se spune povestea unei familii stabilite la Budapesta. Mihai și Eva, părinții unor liceeni de 15 și 16 ani, relatează cum e la școală: „Dar unii profesori predau naționalism – li se vorbește la clasă despre «Transilvania, pământ unguresc», despre ura față de emigranți ori străini. N-avem Minister al Educației. Avem biserici care gestionează școlile”. Modelul orbanizării României e pe buzele multor lideri AUR, așadar naționalismul AUR se inspiră de la un regim corupt și iliberal care repune în discuție Tratatul de la Trianon. Cică membrii AUR sunt „patrioți”! ///

#GeorgescuAUR Într-un editorial tot pe Hotnews, Cătălin Tolontan comentează relația Georgescu-Simion-AUR și relatează că „Mai multe surse din interiorul AUR ne-au spus că George Simion a refuzat, vreme de un an, apropierea cu iraționalul și enigmaticul Călin Georgescu. Pur și simplu, nici Simion și nici alți lideri ai AUR „nu înțelegeam ce vorbește Georgescu”, cum ne-a mărturisit unul dintre oamenii vechi din partid, în aceste zile. Ei n-au vrut să facă pereche cu fanatismul egoist al lui Georgescu, cu atât mai puțin să depindă de acesta. Asta până la turul 1, când ”fenomenul Georgescu” l-a șocat până și pe Simion. Și n-a mai avut ce să facă.” Așadar, apropierea lor e o operațiune de marketing, cum s-ar spune azi, Călin Georgescu e doar o floricică atârnată la reverul campaniei lui George Simion.///

#Populism Pe siteul Populism Studies, sociologul Claudiu Tufiș explică factorii care au dus la rezultatele, „șocante” spune gazda discuției, alegerilor din primul tur al prezidențialelor: furia față de anularea alegerilor în 2024, dezamăgirea față de coaliția PSD-PNL, distribuția inechitabilă a creșterii economice din ultimii ani, gestiunea crizei Covid19, reacția la Războiul împotriva Ucrainei și absența unei alternative credibile din partea opoziției. Într-un scenariu cu George Simion la Cotroceni, Claudiu Tufiș spune că România va merge pe modelul Slovaciei și Serbiei, iar flancul estic al NATO va fi și mai mult destabilizat. Potrivit lui, candidatul George Simion e votat pe un val de reacție anti-sistem, nu din motive ideologice. Cu alte cuvinte, românii sunt interesați tot de un spital bun și o școală bună, nu de „dictatura woke” despre care predică Mihail Neamțu de la amvonul suveranist.///

09/05/2025 0 comentariu

Uncategorized

Jurnal din Ucraina: femei curajoase versus suveraniști

de Corina Atanasiu 09/05/2025

scris de Corina Atanasiu

Nu știu dacă se vede că am plâns în poza asta. Am plâns alături de femeile care trăiesc războiul în diverse roluri. Zi de zi. Și l-au trăit cumplit cât rușii le-au dărâmat casele, le-au rănit și le-au omorât apropiații, le-au torturat copiii. Nu știu de unde au mai găsit puterea să și zâmbească. Fiecare dintre ele este o poveste crâncenă. Acum, le e mai bine. Reconstruiesc. Își înoadă tare lacrimile în gât și își fac treaba.

Dar povestea mea este una optimistă, despre cum se poate reface viața și despre cum experiența cumplită a războiului regândește instituții și comunități.

Doamna micuță de lângă mine este primăriță în comuna Yahidne din oblastul Chernihiv, aflat la nord de Kiev, chiar pe granița cu Rusia și Belarus. Viața e grea acolo. Deși regiunea nu mai este sub ocupație rusă, este sub continua amenințare a bombelor și dronelor. Dar oamenii s-au obișnuit cu noua normalitate. Au început să coreleze alertele sonore ale diferitelor aplicații pe care le au instalate în telefoane. Fiecare înseamnă ceva, aproape, departe, dronă, bombă, soldați, tancuri iar oamenii se îngrijorează pe niveluri de gravitate fără să creeze panică. Reacționează ajustat și liniștit de la a-și pune o pilotă în cap în cadă până la a se adăposti în buncăre serioase.

Yahidne a fost una dintre primele comune care au fost ocupate de armata rusă. În 2022, în luna martie și începutul lunii aprilie, 300 de oameni din comună au fost înghesuiți în niște subsoluri insalubre ale școlii și grădiniței aflată sub același acoperiș. Printre aceștia, 50 de copii și sugari. 136 de oameni au fost ținuți în picioare și întuneric timp de 28 de zile în una dintre încăperi, lipiți unii de alții, fără să aibă suficient loc să se așeze. Din resturi de mobilă, jucării și hărți vechi au făcut spații pentru copii sau pentru bătrânii la pat. Încă din primele zile au început să moară cei bolnavi și care nu au avut acces la medicamente și tratamente. 11 oameni au murit și nici măcar nu au avut loc să cadă. Au murit lipiți de vecinii lor și ținuți în continuare în picioare de aceștia ore bune până se îndurau rușii să-i scoată. Primeau cam o sută de mililitri de fiertură pe zi de persoană pe care de multe ori o săreau ca să ”mănânce” bine mamele care alăptau și care nu-și mai puteau hrăni sugarii.

Primărița ne-a spus acolo una dintre cele mai teribile povești de dârzenie pe care le-am putut auzi: rușii i-au întrebat pe oamenii încarcerați cine conduce comuna și niciunul nu a dat numele primăriței sau a vreunui alt sătean din consiliul local. Niciunul, deși ar fi putut scăpa din coșmar. Apoi li s-a promis că dacă scriu imnul Ucrainei în limba rusă pe perete, îi scot de acolo. Nu a scris niciunul, niciun cuvânt în rusă. Doar în ucraineană. Spune povestea încet și poticnit de lacrimi, cu mare mândrie și drag de oamenii ei.

Într-o altă încăpere, doamna de mai jos, profesoara de engleză a notat didactic, cu grijă, numele morților și data când au murit, precum și calendarul, ca să nu piardă șirul zilelor.

Mă uit cu tristețe cum oamenii pe rețelele de socializare se întreabă senin ”Ei, și dacă vin rușii, ce o să se întâmple?”. Nu știu sigur. Dar știu că una dintre realitățile posibile poate fi cea ce mai sus. Și mai știu că nu ar fi doar o simplă schimbare administrativă a unui primar corupt cu șleahta de sugative.

Știu că multora le-a ajuns cuțitul la os. Nu mai vor să audă de autorități, instituții, politicieni. ”Toți sunt la fel”, nu-i așa? Mulți și-au luat lumea în cap. Au plecat în vest la muncă de unde își doresc ca țara lor să fie condusă de primul care lasă impresia de mână autoritară. Unul care să facă ”curățenie” astfel încât ei să se întoarcă într-o altă Românie în care nu există mizerie și sărăcie, în care casele sunt aproape pe gratis, creditele sunt fără dobânzi, fabricile și uzinele sunt ale poporului, ele le vor asigura tuturor locuri de muncă bine plătite, străinii nu vor mai călca pe pământ românesc, poporul va fi ”suveran”, fără să bage de seamă că prin această mână autoritară vin metehne rusești cu iz de regim comunist din care am ieșit acum 35 de ani.

Comuna a fost bombardată masiv, peste 50% din clădiri au fost dărâmate. Acum reconstruiesc casă după casă cu sprijin baltic și au făcut planurile pentru o nouă primărie care este mai mult decât o primărie. Oamenii au vrut altceva, un loc în care să fie împreună, să-și îngrijească rănile unii altora, să fie protejați. Și a ieșit un soi de hub comunitar care găzduiește primarul și consiliul local, administrația, deși totul este digitalizat acum, poți să te și căsătorești online, întâlnirile oamenilor din comună, medicul și psihologul. Spațiul va putea fi folosit și pentru evenimente speciale. Un spațiu deschis pentru oameni și cu oameni.

Afară, în curtea generoasă, a fost deja instalat un loc de joacă în care copii se învârt fără să mai bage în seamă ruinele fostei primării bombardate de ruși din care au mai rămas doar două trepte la intrare.

Oamenii și-au regândit imaginea lor de primărie, și-o reconstruiesc cum vor ei și nimeni nu le poate impune altfel. Pentru că ei știu mai bine acum de ce au nevoie.

Reconstrucția a început peste tot în localități în care rușii au demolat case și instituții, mai ales în localități mici, unde organizarea investițiilor este mai simplă din punct de vedere administrativ. Și asta, cu sprijinul unor state europene vecine Ucrainei printre care România nu este. Efortul de reconstrucție va fi unul de miliarde de euro din care beneficiare vor fi nu doar Ucraina în sine, ci și statele care pun umărul. România se află într-o poziție geografică extraordinară din perspectiva reconstrucției Ucrainei care îi permite să se miște rapid, să asigure oameni și infrastructură. Dar România nu este la masa reconstrucției. Iar la masa reconstrucției care se traduce în miliarde de euro în proiecte de investiții și care înseamnă business și locuri de muncă pentru companiile românești, trebuie să stai mai întâi cu toată responsabilitatea la masa apărării de agresiunea rusă.

Alegerea viitorului președinte din 18 mai este una esențială atât într-un scenariu de război dar și într-un scenariu de pace.

Avem nevoie de acel președinte care să ne așeze de partea bună a istoriei și care să protejeze românii de atrocitățile pe care rușii le utilizează ca strategii de război, cum sunt torturarea și omorârea civililor sau bombardarea intenționată a infrastructurii civile, fără să cruțe școli sau spitale. Acel președinte care înțelege cât de importantă este susținerea Ucrainei care apără acum Europa și valorile ei.

Și avem nevoie nu în ultimul rând de un președinte care gândește strategic pentru mediul de afaceri românesc, care înțelege importanța momentelor și vede ferestrele de oportunitate. Care poate strânge mâinile președinților relevanți în planul de reconstrucție al Ucrainei. Și asta, o va putea face în primul rând un președinte care poate trece granița. Ceea ce nu e cazul lui George Simion.

Ruinele primăriei vechi

Planul pentru o nouă primărie

09/05/2025 0 comentariu

Economie Intern

Guvernul negociază în secret taxele românilor de după alegeri

de Marius Vasiliu 09/05/2025

scris de Marius Vasiliu

Este incredibil tupeul cu care Marcel Boloș vorbește despre responsabilitate, despre respectarea angajamentelor europene, despre importanța fondurilor europene și a deficitului bugetar și despre protejarea intereselor financiare ale României.

Toate acestea în contextul renegocierilor PNRR pentru care a primit un mandat la secret în ședința de guvern de ieri.

Nu, Boloș nu a aterizat azi la guvernare.

În 2020 a ținut la secret prima variantă de PNRR, care s-a dovedit a fi doar o broșură electorală pentru campania electorală a PNL și a lui Iohannis.

A ținut tot la secret Memorandumul cu mandatul pentru modificările pentru prima renegociere a PNRR din 2023. Rezultatul, îl simțim cu toții – a fost depusă de atunci (cu 9 luni îtârziere) doar o cerere de plată, cea cu nr.3, din care o mare parte din sumă este suspendată, iar restul nu a fost încasat nici acum. Acum trebuia să vorbim despre pregătirea cererii de plată nr.6 și de 21 de miliarde de euro primite din PNRR. Realitatea înseamnă că se negociază depunerea Cererii 4!

În decembrie 2024, a ținut la secret nota cu situația bugetară în 2024 – USR a avut dreptate; am văzut acum câteva săptămâni și de ce: avem deficit real este de 9,3%, peste cel declarat de 8,65%, oricum enorm față de angajamentul luat tot în fața CE de 5%.

Tot pe nota asta secretă era prezentată și realitatea deficitului pentru 2025 – s-au angajat la CE pe 7,02%, dar avem pe primele 3 luni deficit mare decât primele 3 luni de anul trecut.

Ieri, renegocierea PNRR a fost tot la secret. Indiferență față de oameni, inconștiență în contextul electoral actual și dispreț față de lege: vă reamintesc că există un Regulament european care-l obligă la transparență și consultări publice pentru modificarea PNRR.

Tot ce e secret la Bolos ne costă bani mulți. Și tot el este cel care se vaită de afectarea credibilității României în procesul de negociere.

Da, domnule Boloș, sunt de acord cu ceea ce ați spus ieri despre nevoia de responsabilitate, despre respectarea angajamentelor europene, despre importanța deficitului bugetar și protejarea intereselor financiare ale României.

Însă toate acestea vi le cerem noi dumneavoastră! Iar asta înseamnă transparență totală întrucât acest guvern nu mai are căderea să ceară nimic din cele de mai sus, în primul rând pentru că rezultatul a tot ceea ce s-a făcut până acum, tot în mare secret, este dezastrul economic, dar și politic în care ne aflăm acum.

În al doilea rând, transparența și consultările sunt obligatorii, nu doar pentru că le cere Regulamentul European. Ci pentru că sunteți ministru într-un guvern interimar, care chiar dacă are dreptul formal de a purta aceste negocieri, nu are căderea morală să mai angajeze România nici măcar pentru o lună de acum încolo, ba mai mult și în secret. Cu atât mai mult cu cât în negociere este inclusă și creșterea de taxe – reforma fiscală din Cererea de plată nr.4.

Cerem așadar prim-ministrului interimar, domnul Predoiu, să facă public Memorandumul aprobat astăzi pentru mandatul de renegociere a PNRR și de asemenea să facă publică și reforma fiscală pe care o negociază cu CE și care va fi pusă în aplicare după alegeri (așa cum v-am anunțat de altfel încă din decembrie anul trecut – https://comunitatealiberala.ro/n-au-inteles-nimic-si-mai-dau-si-foc-la-tara/)

09/05/2025 0 comentariu

La zi

De ce putem spera că Nicușor Dan va câștiga

de Cristian Preda 09/05/2025

scris de Cristian Preda

Situația nu e deloc roz. Calificarea lui Simion în finala prezidențială a devalorizat leul. Singurii care s-au bucurat, în afară de simpatizanții săi, au fost Marine Le Pen, Matteo Salvini și Alexandr Dughin. Primii doi sunt politicieni care au criticat constant intrarea României în Europa și care se bucură acum văzând că există o șansă ca UE să fie gripată și printr-o contribuție românească. Al treilea e ideologul lui Putin, care se teme că șeful AUR ar putea fi asasinat (sic!) sau că judecătorii de la CCR ar anula iar scrutinul.

Sunt, însă, și motive de speranță.

Unul e legat de cultura politică recentă. Dacă între 1992 și 2004, rata de participare la finala prezidențială a scăzut în raport cu cea de la primul tur, în 2009, 2014 și 2019, numărul alegătorilor care au venit la al doilea tur a fost mereu mai mare. Într-adevăr, atunci când Băsescu l-a înfrânt pe Geoană, s-au pronunțat 10,48 de milioane de cetățeni față de 9,94 câți veniseră la primul tur (procentual însemnând un spor de 3,7% din ansamblul populației electorale). Cinci ani mai târziu, finala Johannis-Ponta a fost tranșată de 64% din corpul electoral, cu 11 procente mai mulți decât la turul întâi. Până și la finala cu un rezultat mai mult decât previzibil Johannis – Dăncilă, participanții au fost cu 672 de mii mai mulți (creștere de 3,6%). E adevărat că, din iunie încoace, la cele patru scrutine ținute, rata de prezență la urne s-a stabilizat la 52,4-53,1%. Finala va fi altceva.

Problema e, evident, cine vine în plus. Aici intervine al doilea motiv de speranță. Îl vădesc datele referitoare la scrutinul din 4 mai. Votul dat candidaților pro-europeni – da, îl includ aici și pe V. Ponta, care a rupt în două nu bazinul suveranist, ci pe cel guvernamental! – e de aproape 60 la sută. Iar în turul al doilea, când dezbaterea despre cartelul PSD-PNL nu mai are relevanță, fiindcă niciunul din aceste partide nu are finalist, clivajul care se va impune e pro- sau anti-european. Bruxelles sau Moscova. E o opoziție clară, pe care evident că Simion o contestă, dar pe care el și-a construit de fapt parcursul. Pe măsură ce ne apropiem de momentul votului, separarea va fi tot mai netă. Iar cei care se vor mobiliza mai mult sunt cei care se tem de decuplarea noastră de UE și NATO.

În fine, o rază de speranță s-a născut după demisia lui M. Ciolacu din fruntea guvernului. Asta a forțat discuția despre felul cum vede fiecare candidat executivul. Prudent, N. Dan a amânat discuția pentru 19 mai. În schimb, Simion s-a aruncat în bazinul reveriei, explicând că îl va impune pe Georgescu la Palatul Victoria chiar cu prețul organizării de alegeri anticipate sau că va organiza un referendum pentru a destitui judecătorii CCR și a organiza finala Georgescu – Lasconi. Așa ceva ar prelungi instabilitatea politică. Această poziție e eronată într-un dublu sens. Mai întâi, fiindcă ea induce panică și-n societatea politică, și-n mediul economic. În al doilea rând, fiindcă ea ignoră faptul că forțele anti-suveraniste din Parlament dețin fix două treimi din mandate. Ele sunt o stavilă puternică în calea unei acțiuni nesăbuite, dacă aventurierul susținut de Kremlin ar ajunge în fotoliul de la Cotroceni. Căci cele două treimi sunt suficiente pentru suspendarea din funcție. Se vede treaba că Simion nu e prea tare la matematică…

Vor fi mai mulți alegători la urne, majoritatea va căuta să confirme apartenența noastră la lumea occidentală și să evite prelungirea unei incertitudini care erodează economia.

09/05/2025 0 comentariu

Intern

Motivele pentru care Simion probabil va fi președinte

de Andrei Colțea 08/05/2025

scris de Andrei Colțea

Știu că nu asta vreți să citiți. Dar nu sunt aici să scriu ce vreți să citiți. Poate săptămâna viitoare o să enumăr motivele pentru care Nicușor poate fi președinte. Dar acum asta e situația, și nu o schimbăm cu indignări și văiete. O putem schimba doar cu înțelegerea și asumarea realității. O realitate de care suntem din ce în ce mai izolați — de algoritmele social media, dar mai ales de propria autosuficiență.

Vestea proastă e că Simion probabil va câștiga. De ce?

Pentru că controlează narativul pe social media. Preferând short-uri în locul dezbaterilor, el se adresează în schimb exact cui trebuie, în modul în care trebuie (durata de atenție a oamenilor a scăzut semnificativ în ultimele decenii, în principal din cauza supraexpunerii la stimuli și informații). De asemenea, dezbaterile se pliază pe modelul clasic de media, în care publicul este consumator pasiv. Pe social media, valoarea oricărui conținut practic se măsoară în interacțiune, și asta contează pentru că interacțiunea oferă iluzia influențării unui fenomen, a participării la dezbatere, iluzia că opinia cuiva contează. Ajunge doar să ne uităm la numărul de interacțiuni ale posturilor suveraniștilor. Folosind influenceri, softuri de monitorizare și incentivare, reclame individualizate etc., înseamnă că mijloacele de captare și reținere a atenției aflate la dispoziția celui care construiește o campanie de (dez)informare online sunt infinit mai sofisticate și mai eficiente decât dezbaterile. Nu știu cine se află în spatele campaniilor lui Simiorgescu & co., dar știu că, prin comparație, ce încearcă să facă ceilalți (inclusiv USR) pare nu doar amatorism, ci și naivitate, întrucât fie se focusează (uneori obsesiv) pe formarea și fidelizarea unei camere de rezonanță (bule) care se adresează exclusiv oamenilor cu aceleași percepții și nivel cognitiv, fără capacitate de „outreach” și expansiune transversală. Cu alte cuvinte, facem aceleași lucruri, ne felicităm între noi pentru cât de corecte sunt opiniile noastre și nu avem nici dorința, nici capacitatea de comunicare pentru a converti pe alții, în timp ce rusofilii organizează grupuri de Telegram, Signal și WhatsApp în care apostoli ai suveranismului și conspiraționismului sunt instruiți întru propovăduirea căii celei drepte (da, am găsit și din astea).
Pentru că știe să comunice electoral, spre deosebire de Nicușor Dan, care pare că nu înțelege instinctiv de ce nu e ok să spui că ceilalți candidați nu contează sau că nu te interesează rezerviștii. Cum așa, comunicarea electorală nu este despre a vorbi corect gramatical? NU. Comunicarea electorală nu este despre a arăta cât de deștepți suntem noi, mai ales în comparație cu un public mediocru, care ar trebui să ne soarbă vrăjit ideile și să și le însușească? NU. Comunicarea electorală nu este despre eleganță, bun-simț, artificii retorice, argumente sofisticate, postere deștepte cu radicali și probleme de matematică pe ele? NU. Comunicarea electorală nu este nici măcar despre a avea demonstrabil dreptate? NU. Păi despre ce e? E în primul rând despre empatie cu publicul, și nu poți să empatizezi cu nimeni când îl tratezi de sus. Prin empatie poți înțelege ce simt oamenii, le poți accesa emoțiile, dar nici asta nu e de ajuns: mai e nevoie să înțelegi cum să le orientezi în direcția dorită. Capitalul politic nu este exclusiv emoțional, ci și rațional, dar greutatea argumentelor nu e de tip științific, cum suntem tentați să credem, ci e o combinație între rațional și emoțional care în situații încărcate (anxietate colectivă) tinde spre cel din urmă aspect. Dar vai, asta nu e manipulare? Nu, e natura umană, pe care dacă alegem să o ignorăm, așa cum au făcut și comuniștii de exemplu cu utopia lor socio-economică pentru extratereștri, vom sfârși, ca și ei (comuniștii, nu extratereștrii), la groapa de gunoi a istoriei.
Pentru că avansul e prea mare pentru a fi recuperat făcând aceleași lucruri, de exemplu insistând exclusiv pe dihotomia suprasaturată (deci ineficientă, deoarece pro-europenii oricum îl votează pe Nicușor Dan, iar pe ceilalți e clar că nu îi interesează) Europa–Rusia. Electoratul lui Simion nu e fidelizat (credeți-mă, vorbesc cu ei aproape zilnic), ci e format în mare parte din oameni care nu votează un candidat, ci se răzbună pe sistem prin vot, ceea ce înseamnă și că insistând prin ORICE mijloace pe asocierea Simion–sistem (activarea fricii că candidatul-erou antisistem se va dovedi din nou a fi un om al sistemului, a dezamăgirii preventive), pe ideea că el i-ar reprezenta mai bine decât Simion pe acești oameni care AU CÂȘTIGAT turul 1 și demisia lui Ciolacu, Nicușor Dan poate câștiga. Fără recuperarea a măcar o parte din voturile care au mers la Simion și Ponta în primul tur, e imposibil. Și nu pierde nimic cu discursul anti-sistem, întrucât electoratul PNL oricum îl votează, iar cel PSD, nu.
Pentru că PSD e condus în prezent de oameni limitați care nu au altă cale spre succes decât politica. Am informații din surse sigure că primarilor PSD li s-a transmis (din nou) să nu își susțină propriul candidat. Citind și declarațiile elucubrante ale deputatului și fostului ministru de finanțe PSD Câciu, în mandatul căruia deficitul bugetar a luat-o la vale, care dă vina pe Nicușor Dan pentru prăbușirea cursului (!!!), văzând atitudinea lui Ciolacu chiar atunci când își dă demisia din fruntea guvernului, înțelegând printre rânduri discursul celorlalți lideri PSD, ne dăm seama (dacă mai era nevoie) că acești oameni ar da România și pe mâna Coreei de Nord, dacă asta le-ar asigura funcțiile și privilegiile. Vestea bună este că alianța PSD–AUR care urmează după victoria lui Simion susținută de ei, va însemna probabil sfârșitul pentru această caricatură politică populist-s(in)ecuristă, cel puțin în forma actuală. Sunt destui oameni valoroși în PSD care fie vor reforma partidul, fie acesta se va îneca în irelevanță politică, fiindcă electoratul nu mai e captiv în 2025 structurilor politice feudale, ci rețelelor de social media, unde PSD nu mai domină.
Pentru că ne plac „liderii adevărați”, iar Nicușor Dan „nu e dom’le lider, e slab, cum să se impună el în fața UE?”. În studiile culturale ale antropologului Geert Hofstede, România înregistrează un scor foarte mare (90) în dimensiunea numită „distanța față de putere”. Asta înseamnă că românii în general acceptă o ordine ierarhică dată ca fiind naturală, neavând nevoie de o justificare filosofică și reflectând inegalități inerente. Subordonații se simt confortabil într-un sistem centralizat, în care li se spune ce să facă, iar șeful ideal este autoritar dar înțelegător. Ideal, liderul trebuie să exprime fizic locul său în ierarhie. Pe cine credeți că avantajează acest aspect cultural? Pe un fost șef de galerie care s-a remarcat în activitatea politică doar prin live-uri din Parlament în care urla altora în față jigniri și pe alții îi trage de urechi la propriu, sau pe un fost olimpic la matematică care pare desprins dintr-un documentar despre victimele bullying-ului la maturitate? Nu spun că trebuie girate violența și grobianismul, există însă manifestări fizice intenționale, construite, ale leadershipului. Dacă românii te percep ca lider slab, trebuie să mai ridici vocea și să mai dai cu pumnul în masă, cu sau fără motiv.
Pentru că pe unii (prea mulți) „nu vă interesează” politica. Când o să vă intereseze o să fie prea târziu, și o să dați vina pe alții pentru că veți fi nevoiți să emigrați din țara condusă de Simion, Georgescu și Gavrilă. A nu lua nicio decizie e o decizie, iar în acest caz să nu votezi e o jumătate de vot pentru Simion. Acum știți!

Vestea bună e că orice dezastru are și aspecte pozitive. Poate că singurul antidot la suveranism este suveranismul însuși — a fi lăsat să demonstreze fără urmă de îndoială lipsa de soluții de orice fel, dincolo de exploatări de simbolisme și apăsarea de butoane identitare. Vindem tot, ținem banii în aur (nu în AUR), ne luăm un an sabatic și revenim să curățăm ruinele și să reconstruim. Ce frumos ar fi!

Demonstrați-mi că mă înșel! Vineri ies în stradă să sărbătoresc Ziua Europei… sper să nu fie ultima oară când o pot face.

08/05/2025 0 comentariu

La zi

Primari într-un tur: nu pot mobiliza voturi pentru că nici ei nu au

de Adrian Hatos 08/05/2025

scris de Adrian Hatos

Zilele astea am consumat ceva timp citind analize de tip reacție rapidă ale rezultatului turului 1 al alegerilor prezidențiale. Multe sunt chiar bune.

De exemplu, Alexandru Ghiță publica o investigație pe datele de la AEP la nivel de UAT în care arată că procentul votanților lui George Simion descrește aproape liniar cu creșterea populației localității. Cu alte cuvinte, localitățile mici sunt fiefuri ale lui George Simion.

Radu Oltean analizează sute de profiluri de propagandiști AUR și George Simion și constată o oarecare incongruență de status: sunt persoane din mica burghezie (privată sau plătită de la stat) din localități mai mici – genul întreprinzător privat local, contabil – dar care nu beneficiază de respectul (capital simbolic) care cred că li se cuvine, ceea ce ar putea explica nervozitatea.

Iar politica, inclusiv în PSD, PNL, UDMR sau UDMR, este un ascensor de mobilitate socială pentru mulți activiști, fenomenul explicând sporirea numărului de angajați la stat chiar în perioada în care se vorbea de reduceri. Adică agitatorii AUR nu greșesc.

Dar nu despre asta vreau să vă atrag atenția. Ci asupra victoriei zdrobitoare a lui George Simion în micile localități rurale în care, în toate, acum un an câștigau primăriile PNL și PSD en fanfare. Mai mult, în multe localități din sud Crin Antonescu nu a fost nici pe locul 2, fiind devansat de Victor Ponta.

Da, cu toate PNDL-urile, subvențiile agricole, întreținerea cu bani de la buget a aparatului local (echilibrare bugetară), diferențele de nivel de trai dar mai ales de oportunități între sat și oraș sunt foarte mari. Dar erau și la alegerile locale, și la cele parlamentare.

Este ridicol să presupunem că în aceste localități votul este strict individualizat, influențabil doar de Tiktok și de un sentiment personal de abandon șamd. Știm toți că în comunitățile mici decizia de vot este stabilită și prin rețele de obligații reciproce (de obicei rudenii, cumetrii) care au în centru lideri de opinie, precum primarul, preotul sau potentați locali. Despre asta tocmai a publicat o cercetare Radu Umbreș.

Și atunci, cum de nu au reușit primarii să îl scoată pe Crin Antonescu măcar pe locul 2 la nivel național dar pe primul loc în localitățile lor?

Problema este că în alegerile locale primarul se stabilește într-un singur tur, iar multe primării au fost câștigate cu mai puțin de 40%. Foarte probabil că multe primării ar fi fost pierdute în 2024 în alegeri în două tururi în fața unor coaliții locale de opoziție.

Iar faptul că acum în peste 80% din aceste localități numărul cel mai mare de voturi l-a primit candidatul AUR arată că mecanismul perfid de alegeri într-un singur tur a dus doar la perpetuarea în fruntea primăriilor a unor lideri locali a căror autoritate în fața comunității este foarte limitată. Pe scurt, majoritatea primarilor se bazează pe o clientelă de 30-40% și pe capacitatea lor de a-i îmbârliga pe ceilalți să nu vină cu un challenger serios.

Adăugați la asta non-combatul lor, justificat de dorința de a nu-și ostiliza locuitorii care oricum îi văd ca agenți ai puterii, și poate propaganda din partea unor alți lideri locali (preoti, patronul de cârciumă, arendașul, o parte a profesorimii etc) nemulțumiți cronic de faptul că accesul la putere și status pe plan local este blocat.

La fel cum coaliția PSD-PNL a încercat blocarea mecanismului democratic la nivel național (inclusiv parlamentar), provocând migrarea nemulțumiților din centru către extremele disponibile, și alegerea primarilor într-un tur pentru primari, o șmecherie de altfel, blochează circulația elitelor pe plan local și duce la acutizarea nemulțumirilor.

Democrația este și o tehnică de gestiune a intereselor opuse ce urmărește reducerea tensiunilor prin participarea tuturor la decizie. Când alterezi această soluție în interesul unora nu faci altceva decât să creezi premisa creșterii tensiunilor care fac poc în momente din acestea.

08/05/2025 0 comentariu

Intern

Îi întreb pe votanții lui George Simion: chiar vreți lichidarea democrației din România?

de Radu Vancu 07/05/2025

scris de Radu Vancu

1. Avem pentru prima dată calificați în finala prezidențială doi candidați dintre care nici unul nu reprezintă partidul de guvernare. Adunând împreună 62% din voturi. Ceea ce arată forța furiei publice față de guvernarea curentă.

2. E justificată această furie? Fără îndoială: fără să mai fie represiv precum regimul Dragnea (10 august 2018 e indicele capacității & voinței lui de represiune), regimul Iohannis a fost la fel de cinic, de sfidător, de nerușinat. Atât votanții lui Simion, cât și votanții lui Dan reacționează la acest regim pe care nu ezit să-l calific drept regimul nesimțirii absolute.

3. Merită salvat ceva din regimul acesta al nesimțirii? Răspunsul meu e nu: e un model de guvernare profund anti-democratic, în care politicul s-a izolat de electorat & a ignorat tot ce i s-a cerut prin vot sau prin vocea opiniei publice. Așa ceva nu trebuie să se repete.

4. Merită salvat ceva din România? Fără îndoială, da: trebuie salvată democrația însăși. Dimpreună cu tot contextul care o face posibilă: apartenența la UE (care ne asigură deopotrivă statul de drept & prosperitatea), apartenența la NATO (care ne furnizează securitatea). Fără democrație (cu tot contextul ei), România nu are viitor.

5. Aici intervine clivajul profund dintre votanții lui Simion & cei ai lui Dan: cel puțin o parte dintre primii permit furiei lor să ceară eliminarea democrației la pachet cu eliminarea regimului nesimțirii. Cel puțin o parte dintre votanții lui GS aprobă desființarea partidelor politice; susțin militarizarea punitivă a statului; cer naționalizare și confiscare de proprietăți; militează pentru reducerea drepturilor unor concetățeni pe care rasa, etnia, sexualitatea, limba îi plasează în afara majorității; propun o recuperare în pozitiv a legionarismului & ceaușismului; sunt favorabili unei atitudini ostile față de UE sau chiar ieșirii din UE; idem pentru NATO.

6. Cum spun, nu toți dintre votanții lui George Simion susțin toate punctele de mai sus – iar unii dintre ei sunt în dezacord cu o majoritate dintre aceste puncte, unii dintre ei poate chiar cu toate – și îl susțin pe GS exclusiv din dorința legitimă de a pedepsi regimul nesimțirii. Însă toate aceste puncte au fost enunțate de Călin Georgescu drept parte din programul lui politic și preluate, explicit sau tacit, de George Simion ca succesor al lui.

7. Așa încât chiar dacă sunt în dezacord cu unele dintre aceste puncte din programul lui Simion, votanții lui trebuie să admită că sunt responsabili pentru momentul în care el le va pune în practică. Vor deveni complicii lui când va începe să demoleze democrația din România – și, o dată cu asta, să lichideze orice șansă de a îmbunătăți România europeană pe care am construit-o până acum.

8. Prin urmare, aș zice că întrebarea esențială pe care trebuie să și-o pună votanții ambilor candidați e: ce merită salvat din România prezentă? Acea parte a votanților lui GS la care m-am referit mai sus tinde să răspundă: nimic. Totul trebuie dărâmat – pentru o construcție ulterioară din care democrația nu mai face parte. Votanții lui ND tind să răspundă: democrația. Ea trebuie salvată înainte de orice – fiindcă ea a fost profund avariată în regimul Iohannis (vezi prăbușirea României în indicii internaționali ai democrației). Și fiindcă fără ea, adică fără democrația europeană reală, nu e nici o șansă să ne reconstruim prosper & echitabil.

9. Asta îi întreb pe votanții lui George Simion: chiar vreți lichidarea democrației din România? Fiindcă asta înseamnă programul Georgescu-Simion, chiar dacă preferați acum să vă amăgiți că nu. Chiar vreți ostilitate față de Europa, pe modelul Orban-Fico? Vi se pare că a adus prosperitate & echitate țărilor lor? Fiindcă absolut totul arată că nu.

10. E furia voastră îndreptățită, dragi votanți ai lui George Simion? Fără îndoială că da. E cât se poate de legitimă, direct proporțională cu sfidarea acestui regim al nesimțirii. E legitimă lichidarea democrației românești în numele ei? Nu, absolut nu, în mod fundamental nu. Dimpotrivă: distrugând democrația definitivați opera de distrugere începută de Iohannis. Deveniți complicii lui. Vă așezați alături de el – și deveniți părtași la culpa lui.

11. Avem cu toții de ales între doi candidați la președinție care vin din afara puterii. Unul ca șef de partid de opoziție, celălalt ca independent. Amândoi au colaborat cu politicieni, nici unul nu e complet separat de politic – și e normal să fie așa, ba chiar dezirabil. Amândoi se declară religioși, amândoi provin din familii modeste. Amândoi au un set de valori derivabil din conservatorism: în varianta radicală la George Simion, în variantă conservator-liberală la Nicușor Dan.

12. Prin urmare, avem de ales între doi candidați dintre care nici unul nu reprezintă sistemul. Nici unul nu reprezintă ținta legitimă a furiei noastre. Capitalul legitim de furie s-a consumat în turul 1: atunci și-a avut obiectul. Acum nu-l mai are.

13. Cu atât mai puțin legitimă e distrugerea democrației printr-un vot care, teoretic, ar trebui s-o repare – și să pedepsească numai regimul nesimțirii care a avariat democrație.

14. Atât mai spun, în încheiere: distrugând prin vot democrația, vom distruge orice șansă a dreptății sociale. A echității. Și vom pierde absolut toți. La un nivel catastrofal – și, poate, ireparabil.

15. Meditați înainte să puneți ștampila pe candidat. Și puneți-o în așa fel încât să apere democrația. Orice vot împotriva democrației va distruge nu regimul nesimțirii – ci România însăși.

16. Turul 1 a fost turul votului distructiv. Al votului furiei & pedepsei. Să facem cu toții din turul 2 unul al votului constructiv. România noastră merită din plin asta.

07/05/2025 0 comentariu

Economie Intern

Ciolacu pleacă din guvern fără să aducă un cent din PNRR. Cursul euro explodează

de Vlad Ilina 07/05/2025

scris de Vlad Ilina

Schimbarea, în acest moment, a guvernului, vine cu un price tag de câteva zeci de miliarde de euro care ne vor lipsi din veniturile pentru investiții și care vor atârna nasol la deficitul bugetar.

Acel deficit pe care trebuie să-l reducem de la 9,3% la 7% și pentru care n-am luat nicio măsură concretă de a-l reduce până acum pentru că alegeri prezidențiale.

Singura variantă să-l ducem la 7% e să luăm în ultimele șase luni ale anului măsurile dure pe care trebuia să le fi luat deja de la începutul anului. Deci un fel de măsuri de reducere a cheltuielilor pe steroizi.

Odată cu demisia din funcția de premier, Marcel Ciolacu va reuși performanța de a nu fi adus niciun eurocent din PNRR câștigat pe munca guvernului său. Pe jaloane făcute, evaluate și aprobate de Comisia Europeană în timpul mandatului său.

Vorbim aici de bani care să fi intrat în țară. Real cash. Avem o Cerere de Plată, numărul 3, aprobată parțial, adică înjumătățită, dar banii, restul de 1,3 miliarde de euro, nu au fost încă plătiți, mai este nevoie de niște aprobări suplimentare de la Bruxelles.

Fix zilele acestea, la Bruxelles, era așteptată o delegație a guvernului României în frunte cu ministrul Boloș care să renegocieze cu Comisia Europeană PNRR-ul României, să mai taie din investițiile pe care nu mai aveau șanse să le termine la timp și să mai salveze, teoretic, din ce se mai putea salva. Acum, cu demisia guvernului, s-a cam dus pe apa sâmbetei și negocierea asta. Bună, rea, e irelevant acum, dar vă puteți face o idee mai clară din analiza colegului nostru Marius Vasiliu publicată pe comunitatealiberală.ro.

Până să ajungă să-și pună semnătura pe document, Boloș nu va mai fi ministru plin.

Deci trebuie reluată negocierea sau prelungită până când avem un guvern plin, care să-și asume ce a lăsat guvernul Ciolacu scris acolo. Și e o procedură birocratică complexă, așa cum e la Comisia Europeană. Procedură care durează, dar care se asigură că lucrurile se fac cum trebuie.

Probabil nu vom mai lua nici anul acesta vreun ban din PNRR, așa cum s-a întâmplat și anul trecut. Și fix acum, BNR are nevoie de bani lichizi, euro, pentru a menține cursul leu/euro care stă să explodeze. Un posibil dezastru pentru economiile românilor, importuri etc. BNR a cheltuit marți 2 miliarde de euro pentru a ține stabil cursul stabil leului în jurul ratei de schimb de 5. Între timp, la casele de curs valutar, euro se apropie de 5,3 lei.

La finalul anului 2024, din cele 9,4 miliarde încasate doar puțin peste 4 fuseseră efectiv cheltuite pentru plățile investițiilor din PNRR. Probabil o serie de plăți au fost amânate pentru 2025 tocmai pentru a mai masca din deficitul real.

Premierul Ciolacu spune anul trecut că în 2025 vor intra 10 miliarde de euro în țară, bani pe care i-a și prevăzut în buget. Acești bani ne vor lipsi de fapt anul ăsta, o gaură în plus la groapa deficitului bugetar și ala destul de adâncă.

PNRR se încheie anul viitor și noi am încasat puțin peste 9 miliarde din cele 28,5 pe care le aveam la dispoziție. Inclusiv aici cele 4 miliarde din prefinanțare, primiți în 2021, când s-a aprobat PNRR-ul României. Evaluat cu notă maximă de către Comisia Europeană, la fel ca Germania și alte țări cu care ne place să putem să ne comparăm. Era un plan bun, implementarea ne-a încurcat, și mai ales reformele alea neplăcute pentru vechii politicieni.

Mai avem puțin peste un an să luăm și restul de 19 miliarde. Experiența de până acum cu implementarea PNRR de către administrația românească ne spune că este practic imposibil.

Problema oricărui guvern vine este că investiții de zeci de miliarde au fost deja demarate, autostrăzi, construcția de locuințe, renovare spitale, școli etc. Și acestea vor trebui plătite. Dacă nu luăm și banii europeni gratis pentru ele, vă las pe voi să ghiciți de unde vor trebui plătiți drumarii, de exemplu.

O să ne ia vertijul de la atâta stabilitate câtă am avut ăștia ultimii ani.

07/05/2025 0 comentariu

Newer Posts

Older Posts

Queue