Dincolo de instaurarea unei „verticale a puterii”, dincolo de influența dominantă a oligarhilor apropiați clanului prezidențial, dincolo de corupție, nepotism și antiliberalism, Statele Unite converg cu Rusia într-un alt punct esențial: puterea viziunilor eshatologice asupra ideologiei cercurilor conducătoare. În ceea ce îi privește pe ideologii ruși ai apocalipsei, aceștia se inspiră din teologia șiită.
„Sunt prea departe pentru a ști că niciun zeu nu dorește răul omenirii […] Să încuviințez falsul și să întunec claritatea adevărului îmi este interzis de toate legile divine.” Platon, Theaitetos
„Trebuie să rupem legătura cu ceea ce ne înconjoară — decisiv, serios, complet și definitiv.” Aleksandr Dughin
Escatologia în Statele Unite: Dispensaționalismul
Dispensaționalismul, o mișcare milenaristă apărută la începutul secolului al XIX-lea, popularizată de clericul anglican John Nelson Darby (1800–1882) și de teologul american C.I. Scofield, s-a extins în SUA începând cu anul 1920. Doctrinele dispensaționaliste se bazează pe o interpretare literală a Scripturii, în special a profețiilor biblice. Acestea au exercitat o influență majoră asupra unei mari părți a protestantismului evanghelic din lumea anglo-saxonă. Popularizatori de mare succes, precum Hal Lindsey, autorul lucrării The Agony of Our Old Planet, au ajutat la răspândirea acestor idei către un public larg.
Darby a fost primul care a popularizat ideea că Dumnezeu are un plan pământesc pentru poporul Său, Israel, și un plan ceresc diferit pentru Biserică, trupul lui Hristos. În viziunea sa, o „dispensație” este o perioadă a istoriei biblice. Acțiunea lui Dumnezeu se manifestă diferit în fiecare dintre aceste șapte perioade. Creștinii dispensaționaliști așteaptă restaurarea regatului național al Israelului, un semn ce vestește revenirea lui Hristos. Pentru ei, crearea Statului Israel în 1948 vestește împlinirea vechilor profeții. Evenimentul a fost perceput ca începutul unei numărători inverse, semnul învierii iminente a morților care, uniți cu creștinii aflați încă în viață, se vor ridica împreună „în nori pentru a-L întâlni pe Domnul în văzduh”, lăsându-i în urmă pe păcătoși în fața Judecății de Apoi. Scenariul dispensaționalist, actualizat de Hal Lindsey, prezicea că lumea va intra apoi într-o perioadă de suferințe: plăgile se vor înmulți, astfel încât oamenii disperați se vor supune domniei globale a Anticristului. Lumea captivă va fi sedusă de această figură misterioasă. Ajuns la culmea popularității mondiale, Anticristul va merge la Ierusalim și, în templul reconstruit, se va proclama zeu.
Apoi vine marea confruntare. Gog și Magog: aceste nume apar în Geneză și, mai ales, în Cartea lui Ezechiel din Vechiul Testament. Ele figurează în profeția apocaliptică a unei armate globale care poartă bătălia finală împotriva Israelului. În scenariul actualizat, o Confederație Sudică, formată din națiuni arabe și africane, se va plasa sub conducerea Egiptului pentru a ataca Israelul. Regele Nordului (popoarele Nordului, adică Rusia — sau Uniunea Europeană în interpretarea actuală) va ataca Confederația Sudică. Armate nenumărate venind de la răsărit de Eufrat (în interpretarea evangheliștilor de astăzi, India și China) se vor năpusti în regiune. Precum un vârtej devastator, vor mătura totul în calea lor și vor prelua controlul asupra Orientului Mijlociu.
În final, doar două coaliții vor rămâne în luptă — cea a Nordului și cea a Estului — care se vor ciocni în infama Bătălie de la Armaghedon. Voită de Dumnezeu, acest război, în timpul căruia o treime din omenire va pieri, va face posibilă înfrângerea lui Gog și Magog, anihilarea definitivă a dușmanilor poporului ales și nașterea unei lumi noi. Unda de șoc provocată de această confruntare finală va înghiți toate națiunile. Atunci Hristos va veni ca un războinic alături de sfinții Săi pentru a termina exterminarea dușmanilor și pentru a-Și stabili domnia de o mie de ani.
În cartea sa The Rise and Fall of Dispensationalism: How the Evangelical Battle over the End Times Shaped a Nation, Daniel G. Hummel susține că dispensaționalismul a modelat nu doar fundamentalismul sau evanghelismul american, ci Statele Unite în ansamblul lor. Chiar și astăzi, dispensaționalismul rămâne „una dintre cele mai persistente și populare tradiții religioase americane”. Conform lui Hummel, această concepție s-a răspândit mult dincolo de zidurile bisericii, într-o asemenea măsură încât „americani din toate mediile” au „o viziune fundamental premilenaristă asupra viitorului”, așteptarea secularizată a „unui declin al coeziunii sociale și a unor amenințări existențiale crescânde care vor culmina într-o catastrofă ce va inaugura o nouă eră”.
Ca școală teologică, dispensaționalismul a scăzut brusc în ultimii 50 de ani. Însă, ca forță culturală și politică, influența sa este mai puternică ca niciodată: 55% dintre adulții americani cred în revenirea lui Hristos. 92% dintre creștinii evanghelici americani sunt convinși că vor fi martorii sfârșitului lumii. Infiltrarea Forțelor Aeriene ale SUA de către evanghelici a început în anii ’80.
Dispensaționalismul popularizat pe care majoritatea americanilor îl cunosc astăzi a fost modelat, conform lui Hummel, „nu de teologi, ci de oameni cu puțin interes teologic sau care erau analfabeți din punct de vedere teologic”, ceea ce a avut efecte nocive asupra mișcării evanghelice și asupra societății americane în ansamblu.
Vidul teologic lăsat de declinul dispensaționalismului a fost umplut, începând cu anii ’90, de o proliferare a speculațiilor apocaliptice. Încă de la războiul lui George W. Bush împotriva Irakului din 2003, Aleksandr Dughin, un observator atent al societății americane, nota: „Statele Unite sunt percepute de mulți ca întruchiparea ideală a unei societăți laice moderne, în fruntea progresului tehnologic și științific. Acest lucru este parțial adevărat, dar tocmai în Statele Unite mișcările religioase extremiste și cultele sunt extrem de puternice, integrându-se uneori chiar și în cele mai înalte eșaloane ale puterii politice americane… Nu poți înțelege America fără a lua în considerare ideologia specific mesianică, escatologică și religioasă care o animă… În Statele Unite, nu avem de-a face cu o putere laică și democratică, ci cu un regim de fanatism radical ascuns — care seamănă cu alte viziuni mesianice asupra lumii: islamismul, comunismul, nazismul etc.”
Natura profund înrădăcinată a acestor concepții escatologice este evidentă într-o observație a președintelui Bush Jr., raportată de Jacques Chirac. În 2003, cu o lună înainte de lansarea ofensivei americane împotriva Irakului, în timp ce încerca să-l convingă pe președintele francez să se alăture cauzei americane, George Bush și-a exprimat opinia că „Gog și Magog sunt la lucru în Orientul Mijlociu” și că „profețiile biblice sunt pe cale să se împlinească”.
Dezintegrarea doctrinei delirante, dar atent construite, a dispensaționalismului a dus la o mulțime de mișcări religioase diverse care poartă resturile edificiului dispensaționalist. Desprinse dintr-o rădăcină comună, aceste culte se amestecă și se ciocnesc. Influența trecută a dispensaționalismului explică apetența extraordinară pentru teoriile conspirației pe care mișcarea MAGA a scos-o la lumină. Creștinii evanghelici, obișnuiți să citească pretutindeni semnele sfârșitului iminent al timpurilor, nu au nicio dificultate în a se convinge de existența unui „stat profund” condus de planuri malefice. Ei văd pe Satana peste tot. Majoritatea creștinilor MAGA cred că lumea devine din ce în ce mai rea, că este iremediabil pierdută și că aceasta este voia lui Dumnezeu. Au renunțat la ideea de a o îmbunătăți, de aici și indiferența lor față de schimbările climatice. Așa cum spunea moderatorul Fox News, Sean Hannity, în 2022: „dacă [lumea] chiar se va sfârși în 12 ani, la naiba cu toate! Să dăm o petrecere mare în ultimii zece ani și apoi vom pleca cu toții acasă să-L vedem pe Iisus”. Unii ar dori chiar ca lucrurile să se înrăutățească, deoarece acest lucru ar aduce Armaghedonul mai aproape — și, prin urmare, Ziua Judecății, sfârșitul lumii, revenirea iminentă a lui Iisus. Ei vor, într-un fel, să forțeze mâna lui Dumnezeu, așa cum Lenin credea că se poate accelera marșul determinismului istoric. Când, în discursul său de învestitură din 2017, Trump a declarat: „Carnagiul american se termină aici și acum”, el era în consonanță cu așteptările escatologice ale publicului său. El și-a lansat a doua campanie pentru Casa Albă prezentând alegerile din 2024 ca fiind „bătălia finală” pentru America: „Am fost salvat de Dumnezeu pentru a restaura măreția Americii”. În ochii susținătorilor MAGA, Donald Trump este unsul Domnului, făcătorul de minuni; el poate grăbi revenirea lui Iisus.
Războiul împotriva Iranului dezvăluie cât de mult acest curent subteran religios din societatea americană poate modela opțiunile politice și le poate oferi o justificare. Acest război are sprijinul naționaliștilor creștini și al sioniștilor creștini.
Naționaliștii creștini
Trei din zece americani se identifică cu naționalismul creștin, care se opune separării Bisericii de stat. Figura centrală a acestei mișcări este Doug Wilson, pastorul preferat al lui Pete Hegseth. El nu crede în dispensaționalism. Pentru el, revenirea lui Hristos va fi posibilă doar după ce întreaga lume va fi fost creștinată. Ideologia naționalismului creștin a infiltrat cele mai înalte eșaloane ale Pentagonului. Pete Hegseth se află sub influența acesteia: „Noi suntem băieții buni și americanii o știu. Asta îmi face treaba ușoară. Îl servesc pe Dumnezeu, trupele mele, țara mea, Constituția și pe Președintele Statelor Unite… În fiecare zi facem apel la Cer, la providența Celui Atotputernic…”. Aproape 30 de reprezentanți democrați în Congres au cerut o investigație internă privind sute de plângeri depuse de soldați americani care susțin că războiul americano-israelian împotriva Iranului le-a fost prezentat de către ofițeri ca o profeție biblică menită să grăbească revenirea lui Iisus Hristos. Potrivit unei mărturii, un ofițer ar fi declarat: „Președintele Trump a fost uns de Dumnezeu să aprindă focul în Iran pentru a aduce Armaghedonul și a marca întoarcerea sa pe pământ”.
În timpul unui discurs susținut la Ierusalim în 2018, Hegseth a spus că speră ca al Treilea Templu să fie reconstruit la Ierusalim pe Muntele Templului, care este ocupat de Cupola Stâncii din secolul al VII-lea: „Nu există niciun motiv pentru care miracolul reconstruirii templului pe Muntele Templului să fie imposibil. Nu știu cum s-ar întâmpla, voi nu știți cum s-ar întâmpla, dar știu că este posibil”. Trebuie menționat că Părinții Bisericii au fost divizați în privința construcției unui al treilea Templu, după cele ale lui Solomon și Irod. Pentru Sfântul Ioan Gură de Aur și Sfântul Ieronim, adevăratul templu este acum unul spiritual.
Sioniștii creștini
În ochii sioniștilor creștini, fiecare război din Orientul Mijlociu aduce revenirea lui Hristos mai aproape. Aproximativ 10 milioane de sioniști creștini susțin construcția „Celui de-al Treilea Templu”, în conformitate cu profețiile escatologice care prevăd venirea Anticristului și apoi revenirea lui Hristos după construirea Templului.
În viziunea lor, evreii trebuie să ocupe Țara Sfântă pentru a reconstrui Templul, ceea ce va permite venirea lui Hristos. Ambasadorul S.U.A. în Israel, Mike Huckabee, fost pastor baptist și susținător neclintit al Israelului, a afirmat că, potrivit tradiției biblice, Israelul are dreptul asupra unor pământuri care se întind de la Nil până la Eufrat, acoperind o mare parte din Orientul Mijlociu: „Asta ar cuprinde, practic, întregul Orient Mijlociu… Ar fi grozav dacă le-ar lua pe toate”. Energica Paula White, consiliera spirituală a lui Trump, se identifică drept sionistă creștină, deși teologia ei este extrem de discutabilă: „Oriunde merg, Dumnezeu stăpânește. Când pășesc pe terenul Casei Albe, Dumnezeu pășește pe terenul Casei Albe. Am tot dreptul și autoritatea să declar Casa Albă pământ sfânt pentru că eu am stat acolo. Și unde stau eu este sfânt”. Evident, ea nu se teme nici de păcatul mândriei, nici de cel al idolatriei: „A-i spune nu președintelui Trump ar însemna să-I spui nu lui Dumnezeu”. Nu este nicio surpriză că Trump tocmai a numit-o consilier șef al nou-creatului Oficiu pentru Credință al Casei Albe.
Scindarea în Mișcarea MAGA
Chiar înainte de războiul împotriva Iranului, un curent antisionist s-a cristalizat în cadrul mișcării MAGA. Un susținător timpuriu al lui Trump, Tucker Carlson, fostul prezentator Fox News, un episcopalian — care se consideră, de asemenea, un războinic angajat în lupta împotriva Întunericului — care susținea că „luptele de astăzi nu sunt politice, ci pun binele împotriva răului” și că „Satana însuși” conducea Casa Albă sub președintele Joe Biden, — cel care îi intervievase slugarnic pe Putin și pe Dughin, — a început să se distanțeze de Trumpism, devenind un critic virulent al Israelului și oferind o platformă lui Nick Fuentes, un cunoscut antisemit. „Am crezut întotdeauna că este sănătos să criticăm și să punem sub semnul întrebării relația noastră cu Israelul, pentru că este lipsită de sens și dăunătoare pentru noi”, a declarat Carlson. În martie 2026, Tucker Carlson a mers chiar mai departe cu o serie de declarații senzaționale, lăsându-i pe republicani și pe mulți alții în stare de șoc. El a sugerat că acest conflict face parte dintr-un presupus plan legat de reconstrucția Templului evreiesc din Ierusalim. Potrivit lui, atacul asupra Iranului a fost „absolut dezgustător și malefic” și va „răsturna profund status quo-ul” Trumpismului: Casa Albă nu mai aparținea poporului american, administrația Trump era de facto controlată de Mossad, serviciile de informații israeliene, și supusă influenței unui cult religios radical obsedat de ideea unui sfârșit iminent al lumii. „Acesta este războiul Israelului, nu al Statelor Unite”. Previzibil, președintele Trump i-a pronunțat excomunicarea: „Tucker și-a pierdut calea. Nu mai face parte din MAGA”.
Escatologia iudaică
Iudaismul crede în venirea lui Mesia (Mashiach) și în învierea morților. Dar doctrina tradițională prescrie că nu trebuie să se încerce grăbirea venirii erei mesianice prin acțiuni practice. Credința dominantă este că Mesia va sosi doar atunci când poporul evreu va atinge un anumit prag în progresul său spiritual. În iunie 2016, Rabinul Șef așkenaz al Israelului, David Lau, a declarat că dorește să vadă construcția unui al Treilea Templu, exprimându-și totodată convingerea că locurile sfinte musulmane situate pe Haram al-Sharif (Muntele Templului) nu ar trebui demolate pentru a-i face loc. Declarația publică a rabinului Lau a provocat mare agitație deoarece, până atunci, Rabinatului Șef al Israelului servise mereu ca o contrapondere pentru grupurile naționaliste religioase care militau pentru vizitarea și rugăciunea pe Muntele Templului, așteptând lansarea construcției unui al Treilea Templu. Benjamin Netanyahu, revenit la putere în decembrie 2022, a adus în guvern doi miniștri din extrema dreaptă religioasă și a deschis noi căi pentru Mișcarea Templului. O facțiune a extremei drepte ar dori, dincolo de revendicarea Muntelui, să reconstruiască Templul și astfel să stabilească un „al Treilea Templu”. Activismul legat de al Treilea Templu, care era marginal acum câteva decenii, rămâne un curent extrem de mic în cadrul naționalismului religios israelian. Cu toate acestea, influența sa a crescut după ofensiva Hamas împotriva Israelului din 7 octombrie 2023 și războiul împotriva Hamas din Fâșia Gaza.
Escatologia șiită
Musulmanii șiiți cred că al Doisprezecelea Imam nu a murit, ci s-a ascuns în anul 941. El este Mahdi, cel care va reapărea la sfârșitul timpurilor, îl va învinge pe Dajjal (Satana, acum Trump) și va restaura dreptatea la sfârșitul lumii. Liderii iranieni văd eliberarea Al-Quds (Ierusalimului) și a locurilor sfinte ale islamului ca pe o datorie sacră pentru toți musulmanii. Doar această eliberare va permite întoarcerea lui Mahdi. Chiar dacă Statele Unite și Israelul ar elimina întregul sistem religios iranian, fiecare musulman șiit ar continua să creadă că „imacul ascuns” este printre ei și se va revela. Liderii spirituali aleși ai Iranului sunt doar figuri interimare care așteaptă sosirea lui Mahdi.
Dughin sau sincretismul escatologic
În Rusia, tendințele escatologice au apărut în timpul crizei regimului comunist și au luat formă în anii Elțîn. Această mișcare a căpătat avânt pe tot parcursul anilor Putin și a ajuns acum la apogeu, pe fondul eșecurilor Rusiei în Ucraina și în timp ce guvernul încearcă să impună sloganul războiului total unei societăți reticente. Profetul principal al escatologiei de tip rus este Aleksandr Dughin.
Dar o lectură a scrierilor lui Dughin arată că escatologia sa nu reflectă în niciun fel vreun fel de experiență spirituală. Nu este o chestiune de credință, ci mai degrabă instrumentalizarea unor concepte menite, pe de o parte, să distrugă adversarul („globaliștii liberali”, „Vestul colectiv”) și, pe de altă parte, să ofere o acoperire ideologică pentru ambițiile imperiale ale Moscovei. Dughin a înțeles foarte devreme că escatologia ar putea deveni un instrument puternic de politică externă. El scria în 2019: „Sunt convins că, în timp, argumentele spirituale, analiza escatologică și referințele la tradiția sacră vor câștiga în importanță și semnificație în toate societățile noastre. În Iran, aceasta este deja o realitate. Și devine o realitate majoră în Rusia și printre elitele occidentale: este suficient să considerăm influența escatologiei protestante asupra politicii externe americane — este considerabilă”. Escatologia lui Dughin este, înainte de toate, o armă de război împotriva Occidentului.
Afinitatea lui Dughin pentru musulmanii șiiți
Legături profunde au început să se formeze între Rusia lui Elțîn și Iran începând cu 1993. Politica de apropiere cu Iranul a fost pusă în aplicare pe ascuns, prin Dumă, și apoi mai deschis când Primakov a devenit ministru de externe în 1996 și a căutat să semnaleze Washingtonului nemulțumirea sa față de extinderea NATO. La Kremlin, a existat o conștientizare acută a potențialului Iranului de a crea probleme Occidentului.
Dughin era deja atras de ramura șiită a islamului la acea vreme, atras de influența durabilă a maniheismului în cadrul acesteia. El a declarat într-un interviu în iulie 2019: „Islamul șiit este foarte aproape de inima mea; îl simt pur și simplu ca pe ceva ce îmi este apropiat”. El spune că nu este indiferent față de zoroastrismul persistent din Iran: „Este ideea superiorității cerurilor asupra pământului, a luptei principiului ceresc eroic împotriva principiului pământesc satanic și a bătăliei fiilor Luminii împotriva fiilor Întunericului. Acest model se regăsește de-a lungul veacurilor, până la așteptarea lui Mahdi în escatologia șiită modernă…”. Tocmai când materialismul părea să fi triumfat, Dughin se bucură, am fost martorii „Marii Revoluții din Iulie [1979] din Iran, unde ideile religioase au triumfat și Ayatollahul Khomeini a propus un program hotărât conservator-revoluționar, readucând motivațiile religioase și teologice în centrul politicii. Un fenomen similar poate fi observat în Rusia. Astăzi, când vorbim despre identitatea noastră, când conceptul de securitate națională include noțiunea superiorității spiritualului asupra materialului, putem vorbi cu siguranță despre escatologie și motivații religioase […] Există, așa cum spun musulmanii, „marele jihad”, cel purtat împotriva propriilor păcate și vicii. Dar există și „micul jihad”, lupta împotriva întruchipării politice a răului. Iar pentru noi, rușii ortodocși, această întruchipare politică a răului este liberalismul, Occidentul, America și hegemonia americană”.
În același interviu, Dughin afirmă că, încă de la sfârșitul anilor ’80, a pledat pentru „un soi de alianță escatologică între creștini și musulmanii șiiți, între cele două tipuri de cultură a așteptării în lupta împotriva lui Dajjal (Anticristul) […] Așteptarea lui Mahdi este o anticipare escatologică a unei schimbări radicale în înseși fundamentele ontologice ale lumii moderne. Pentru creștinii ortodocși, această noțiune este strâns legată de dimensiunea mesianică a creștinismului. Nu este vorba doar despre așteptarea revenirii lui Hristos, ci și despre crearea lumii creștine în mijlocul întunericului. Iar această perspectivă escatologică […] unește creștinii ortodocși și musulmanii șiiți. Aceasta nu înseamnă că alți creștini sau alți musulmani trebuie excluși din această alianță; oricine înțelege urgența acestei culturi a așteptării și este capabil să prindă sensul modernității prin această lentilă escatologică (și, în opinia mea, aceasta este singura interpretare posibilă a modernității ca bătălia finală între forțele lui Dajjal și cele ale lui Mahdi și ale lui Hristos) se poate alătura acestei alianțe. Astfel de forțe există și sunt reprezentate pe scară largă. Sunt convins că aceasta este o alianță spirituală, o simfonie între eschatologia șiită iraniană și, prin extensie, între eschatologia islamică și escatologia ortodoxă. Este un pact esențial. Și văd această idee religioasă manifestându-se astăzi la nivel geopolitic. Noi, rușii și musulmanii șiiți, nu suntem doar două civilizații antice care se respectă reciproc, ci și frați de arme, uniți pe baricadele din Siria. Într-adevăr, Hezbollahul libanez, trupele iraniene și cele rusești luptă acum cot la cot în Siria, combătându-l pe Dajjal”. „Această opoziție față de puterea temporară a diavolului pe pământ și victoria finală a forțelor Luminii — asta este ceea ce îi unește pe creștini și pe musulmanii șiiți”.
Într-un interviu acordat postului de radio Vocea Iranului pe 4 noiembrie 2018, Aleksandr Dughin a trasat contururile geopolitice ale acestei alianțe, Eurasia: „Conceptul de Eurasia poate fi înțeles în diferite moduri: de la „Eurasia Mare”, care include chiar și Europa Occidentală, China, Indochina și întreaga lume islamică, până la o variantă mai restrânsă a Eurasiei, care cuprinde Rusia și spațiul post-sovietic”. „Eurasianismul seamănă cu ideea lui Khomeini în multe privințe! Adică afirmarea unei culturi independente care respinge hegemonia occidentală […] Eurasianismul este, înainte de toate, o respingere a hegemoniei occidentale […]. Astăzi, aplicarea concretă a teoriei eurasianiste prinde contur în cadrul triunghiului geopolitic eurasiatic, de-a lungul axei Moscova-Teheran-Ankara. Acționând concertat, Rusia, Iranul și Turcia, ca trei imperii (odinioară rivale și care acum își restaurează suveranitatea și puterea), pot realiza lucruri mari […] Acționând concertat, am putea rezolva multe probleme în Irak, Liban, Libia și Yemen. În realitate, avem multe în comun. Interacțiunea celor trei imperii — sunnit, șiit și ortodox — în acest nou punct de cotitură istoric ar putea da naștere unei viziuni complet noi a eurasianismului”.
Factorul escatologic în destabilizarea Orientului Mijlociu
Ofensiva Hamas împotriva Israelului din 7 octombrie 2023 îl umple pe Dughin de o speranță imensă. Ce-ar fi dacă aceasta ar fi, în sfârșit, revoluția? Confruntarea supremă care vestește prăbușirea globaliștilor pretutindeni în lume? Timp de decenii, URSS încercase să cimenteze o coaliție a lumii musulmane împotriva Israelului și împotriva liberalilor care susțineau Israelul. Aceasta fusese deja ceea ce împinsese KGB-ul să instige țările arabe să atace Israelul în 1967 în timpul Războiului de Șase Zile, așa cum a recunoscut ulterior un diplomat sovietic: „Ne-am gândit că Israelul va avea probleme și că Statele Unite vor fi atrase într-un război împotriva întregii lumi musulmane. Ne-am gândit că va fi mai rău pentru America decât Vietnamul”. Descurajat de aceste eșecuri, Dughin a urmărit neobosit același scop, înlocuind lupta de clasă cu eshatologia.
Pe 10 octombrie 2023, el a scris un articol cu un titlu și un titlu promițător: „Furtuna Al-Aqsa: Explodează Orientul Mijlociu?”. „Ofensiva îndrăzneață a Hamas împotriva Israelului poate vesti o schimbare în echilibrul de putere pe arena globală. O escaladare în Israel ar putea declanșa o reacție în lanț în lumea musulmană”.
Potrivit lui Dughin, dimensiunea escatologică a acestor evenimente nu trebuie trecută cu vederea: „Palestinienii și-au numit operațiunea ‘Furtuna Al-Aqsa’, sugerând o recrudescență a tensiunilor în jurul Ierusalimului cu perspectiva mesianică (pentru Israel) a construirii unui al Treilea Templu pe Muntele Templului (ceea ce ar fi imposibil fără demolarea moscheii Al-Aqsa, un loc sacru pentru musulmani). Palestinienii caută să agite sensibilitățile escatologice ale musulmanilor, atât ale șiiților — care sunt tot mai sensibili la această problemă — cât și ale sunniților (care, la urma urmei, nu sunt insensibili la temele sfârșitului timpurilor și ale confruntării finale). Pentru musulmani, Israelul și sionismul sunt întruchiparea lui Dajjal. […] Este clar că oricine ignoră escatologia nu va înțelege nimic din politica contemporană. Și nu doar în Orientul Mijlociu, chiar dacă acolo se manifestă cel mai puternic. Cel mai important punct este că Statele Unite au eșuat categoric în a-și stabili conducerea globală. […] Să ne imaginăm că Israelul, în concert cu Occidentul, lansează un război total împotriva islamului. Dar există Rusia, China, India, BRICS. Și ele cu siguranță nu vor urma orbește Occidentul. Vor acționa independent. Și unde există o fisură, acolo se rupe. De la începutul Operațiunii Militare Speciale, am fost pe deplin conștienți de slăbiciunile noastre. Și tragem concluzii din ele. Acum este rândul celorlalți”.
Zi de zi, Dughin devine tot mai triumfalist. Pe 13 octombrie 2023, el a publicat un articol intitulat „Sfârșitul timpurilor”: „Situația actuală din Palestina a anulat instantaneu toate eforturile globaliștilor de a-i liniști pe musulmani și de a reduce tensiunile dintre lumea islamică și Israel”, jubilează el. „Hamas și-a sacrificat cu siguranță oamenii și Fâșia Gaza, dar făcând acest lucru, a răsturnat echilibrul global de putere. Washingtonul a devenit deja inamicul public numărul unu pentru un miliard de musulmani, inclusiv pentru cei care trăiesc în Statele Unite și în Uniunea Europeană. De îndată ce începe o operațiune la sol în Fâșia Gaza, situația va deveni ireversibilă. Situația este acum extrem de tensionată: construcția Celui de-al Treilea Templu este posibilă doar prin distrugerea al-Aqsa, totuși această moschee este tocmai simbolul revoltei Hamas. Genocidul locuitorilor din Gaza, pe care Israelul îl comite deja, are sens doar în contextul mai larg al altor evenimente escatologice. Siria, Libanul, apoi Iranul și treptat restul țărilor islamice vor fi atrase în acest ciclu. Rusia stă deoparte pentru moment, dar asta nu va dura”.
Prospectul unei conflagrații globale prinde contur (Zavtra, 17 octombrie 2023): „Revolta palestiniană începe în Cisiordania și în Ierusalimul de Est. […] În fața genocidului comis de Israel în Fâșia Gaza, Fatah declanșează o rebeliune palestiniană masivă. […] Protestele împotriva elitelor liberale occidentale pro-americane, care s-au poziționat unanim de partea Israelului, iau amploare în întreaga lume. Hezbollah intră în luptă, iar mulțimi de arabi iordanieni traversează barierele de la graniță. Statele Unite lansează lovituri preventive împotriva Iranului, care devine tot mai implicat în conflict, în timp ce Iranul lovește Israelul. Siria intră în război și atacă Înălțimile Golan. Întreaga lume islamică se mobilizează rapid. Statele pro-S.U.A. — Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite și altele — sunt forțate să ia parte la confruntare alături de palestinieni. Pakistanul, Turcia și Indonezia li se alătură. Disputele dintre salafiți și tradiționaliști, în special musulmanii șiiți, dispar. Marele jihad al lumii islamice împotriva Occidentului și a Israelului începe. Rusia menține o poziție neutră, dar nu se grăbește să susțină Israelul, deoarece luptă în Ucraina împotriva Occidentului, care este pe deplin angajat în cauza israeliană”.
Dughin continuă să viseze cu ochii deschiși: „Israelul, luptând împotriva grupărilor armate palestiniene și acționând în autoapărare, lansează un atac cu rachete asupra moscheii Al-Aqsa. Ea se prăbușește. Calea este liberă pentru construcția Celui de-al Treilea Templu. Dar (…) un miliard de musulmani, dintre care 50 de milioane (oficial) locuiesc în Europa, se ridică, de data aceasta chiar în Occident. Războiul civil izbucnește în Europa. Unii europeni se poziționează de partea comunității LGBT, a lui Soros și a elitelor atlantiste, în timp ce alții formează o alianță cu musulmanii (urmând modelul lui Alain Soral) și se alătură revoluției antiliberale. […] Al Treilea Război Mondial izbucnește, cu folosirea armelor nucleare tactice. Rusia ia în cele din urmă atitudine și se poziționează de partea musulmanilor. China atacă liniștit Taiwanul […] Amurgul istoriei este aproape”.
Așteptările lui Dughin au fost dezamăgite în 2023–2024, dar speranțele sale cresc din nou în martie 2026. El se așteaptă ca de data aceasta să fie cea potrivită. Din cauza credințelor escatologice de ambele părți, confruntarea va fi pe viață și pe moarte, iar Dughin mizează pe Iran pentru a răsturna puterea S.U.A. Lucrurile arată bine. Nu mai există susținători călduți în Iran: „Iraniene sunt mai uniți ca niciodată și gata să șteargă Israelul de pe hartă. Nu cred că vor ajunge în America, dar ar putea foarte bine să provoace colapsul lui Trump și al ordinii mondiale americane, îndeplinindu-și astfel misiunea: de a construi sistemul multipolar pentru care luptăm și noi în Ucraina”. În orice caz, imaginea de ansamblu este pozitivă: „În momentul de față, dușmanii noștri sunt clar slăbiți. Sunt divizați și dezorganizați: unii îl susțin pe Trump și Israelul, alții nu. Țările europene sunt în derivă, șovăind între cele două tabere, și acesta este un lucru bun. Panica domnește în tabăra inamică. Acest lucru este extrem de avantajos pentru noi și dacă duce la colaps economic și la dispariția actualei economii globale, nu putem decât să câștigăm…”.
Astfel, Dughin a pariat foarte devreme pe potențialul distructiv al escatologiei pentru ordinea internațională. El a văzut că aceasta ar putea oferi o pârghie puternică de destabilizare în Orientul Mijlociu. Nu este o surpriză că escatologia îi atrage pe strategii de la Kremlin. Ea servește, într-un fel, ca un depozit pentru nemulțumirile națiunilor înfrânte și pentru fabulațiile lor compensatorii. Știm cât de mult îi place lui Putin să-și delecteze interlocutorii cu catalogul jignirilor suferite de Rusia încă de la invaziile pecenegilor din secolul al X-lea. Jocul pe baza nemulțumirilor istorice reale sau imaginate este una dintre forțele motrice ale politicii Kremlinului. Escatologia are avantajul de a le scoate din istorie, făcându-le de netrecut și excluzându-le din arena politică și din domeniul rațiunii. Atunci când sunt încadrate în termeni eschatologici, conflictele devin insolubile și degenerează într-o luptă pe viață și pe moarte. Acesta este motivul pentru care ideologii Kremlinului recurg asiduu la discursul apocaliptic, fie sub o formă religioasă à la Dughin, fie sub o formă seculară à la Karaganov: căci amenințarea unui atac nuclear joacă exact același rol. Karaganov crede că elitele europene trebuie supuse prin insuflarea fricii în ele: escatologia, fie ea nucleară sau religioasă, este instrumentul prin excelență pentru atingerea acestui scop. Aici vedem din nou o convergență între propagandiștii ruși și prozeliții Trumpismului.
Peter Thiel face puntea dintre escatologii americani și cei de la Kremlin. Dughin a povestit cum această figură i-a atras atenția: „Eram ezitant în privința lui, deși sfătuisem să fie supravegheat atent. Thiel însuși, direct sau indirect, s-a alăturat discuției, ridicând teme caracteristice școlii noastre de gândire: domnia Anticristului, sfârșitul timpurilor, Katechon*, existența sufletului, rolul liberalismului și al Iluminismului radical în general, privit ca ideologia diavolului […]. Chiar înainte de COVID, emisarii lui Thiel au venit să mă vadă, propunând inițierea unui dialog major despre geopolitica viitorului, rolul pământului și al mării, petrol și gaze, spirit și materie. Mi-am dat seama că avea mize semnificative într-una dintre băncile noastre comerciale majore. Era interesat de eurasianism și, curios, de tradiționalism și escatologie… Deoarece nu am putut fi invitat în Statele Unite din cauza sancțiunilor, Thiel a promis să vină în Rusia, dar pandemia de COVID-19, Războiul Rece și campania electorală a lui Trump […] au dat totul peste cap. Dialogul a fost amânat pe termen nelimitat”.
Influența lui Dughin asupra lui Thiel este evidentă: aceeași respingere a globalismului liberal pe care Thiel îl echivalează cu Anticristul, într-un stil foarte dughinist. Același nihilism subiacent, deghizat ca o obsesie pentru Apocalipsă. În final, aceeași dorință de a subverti ideologic Europa prin atacarea fundamentelor pe care se sprijină civilizația europeană: umanismul, universalismul și Iluminismul. În perioada ianuarie–martie 2026, Peter Thiel a pornit în ceea ce a fost numit un „turneu al Armaghedonului” în Europa. În Franța, el a fost primit pe 26 ianuarie 2026 de Academia de Științe Morale și Politice. Vaticanul a dat dovadă de mai multă înțelepciune. Universitatea „Sfântul Toma de Aquino” a făcut cunoscut într-o declarație scurtă că seminarul lui Peter Thiel nu se poate ține între zidurile sale. La Roma, mizele profunde ale efortului lui Thiel au fost înțelese. Așa cum afirmă istoricul Alberto Melloni, dacă Roma rămâne fidelă universalismului său constitutiv, ea este unul dintre adversarii care trebuie învinși. Thiel avea „ambiția de a impune Bisericii Romei o schimbare de regim teologic”. Ar fi fost blasfemic să fie primit la Universitatea „Sfântul Toma de Aquino”, având în vedere că Sfântul Toma învață că „adevărul este corespondența lucrului cu intelectul” și că Binele este „acela spre care tind toate lucrurile”.
* Notă: Revenirea lui Hristos pe pământ, parusia, nu va avea loc până când katechon-ul, acea figură „care reține” dezlănțuirea răului, nu va fi lucrat în mod eficient. Aceasta este ceea ce afirmă Apostolul Pavel în cea de-a Doua Epistolă către Tesaloniceni.
sursa foto: Viktor Vasnetsov. The Horsemen of the Apocalypse (1887)
