Am lansat la podcastul Comunitatea Liberală un nou produs: Despre Rusia, cu Armand Goșu. Puteți vedea primul episod aici.
Unicitatea istorică: Serviciile nu mai sunt „câinele”, ci „stăpânul”
În acest prim episod, între multe elemente de analiză fascinante, Goșu subliniază o anomalie istorică. În toate regimurile anterioare din Rusia, serviciile secrete au fost un instrument de forță, dar întotdeauna subordonat unei puteri politice superioare:
- În Țarism: Okhrana (poliția secretă) răspundea în fața Țarului și a aristocrației.
- În Uniunea Sovietică: KGB-ul, oricât de temut era, se afla sub controlul strict al Partidului Comunist. Politburo-ul avea grijă să țină „câinele de pază” în lanț, tocmai pentru a evita scenariul în care acesta preia puterea (lecția învățată după epurările staliniste).
Sub Putin, s-a produs premiera absolută: Pentru prima dată în istorie, nu mai există o entitate politică deasupra serviciilor. Oamenii serviciilor (FSB, SVR, GRU) au capturat statul. Ei nu mai execută ordinele politicienilor; ei sunt politicienii. Ei ocupă Kremlinul, conduc marile companii de stat (Gazprom, Rosneft), controlează justiția și fluxurile financiare.
„Paradisul spionilor” și invidia românească
De ce este acest model atât de atractiv pentru „băieții cu ochi albaștri” din România (și din alte state estice)?
Goșu explică faptul că admirația nu este neapărat ideologică (comunism vs. capitalism), ci profesională și de castă.
- Ofițerii de informații din România, chiar și cei cu putere mare, sunt frustrați de constrângerile democrației: trebuie să răspundă (chiar și formal) în fața unor comisii parlamentare, depind de bugete votate de politicieni, trebuie să acționeze discret, sunt hărțuiți de presă.
- Când se uită la Moscova, ei văd „Țara Făgăduinței” pentru spioni: un loc unde colegii lor de breaslă nu dau socoteală nimănui, au putere absolută, sunt miliardari oficiali și conduc societatea pe față.
Ei îl consideră pe Putin, unul de-al lor. Un băiat de-al nostru, zice Goșu.
Concluzia argumentului:
Putinismul este popular în anumite zone ale serviciilor secrete românești nu pentru că ar iubi Rusia ca țară, ci pentru că invidiază statutul social și politic al ofițerului rus. Ei văd în regimul lui Putin forma supremă de evoluție a unui serviciu secret: transformarea din „servitor al statului” în „proprietar al statului”.
De aici operațiunea Călin Georgescu – “un băiat ca noi” scos din dulap și făcut politician.
