Au trecut peste o mie de zile de la începutul războiului dintre Ucraina și Rusia, un conflict care, la început, părea menit să aducă Moscovei o victorie rapidă. Totuși, Ucraina a reușit să schimbe cursul războiului, oprind avansul Rusiei spre Kiev și, la un moment dat, părea că victoria i-ar putea aparține. Astăzi, însă, conflictul s-a transformat într-un război de uzură, în care Rusia controlează aproximativ 20% din teritoriul ucrainean, iar ambele părți depind de ajutor extern pentru a-și susține eforturile de luptă.
Rusia beneficiază de un flux de armament, drone, muniție și rachete din partea Iranului și Coreei de Nord. China joacă un rol mai subtil, oferind sprijin economic și tehnologic pentru a susține efortul de război al Moscovei. De cealaltă parte, Ucraina a fost susținută încă de la începutul invaziei de statele occidentale, NATO și Uniunea Europeană, care i-au furnizat, printre altele, arme, fonduri și sprijin logistic.
Discuțiile despre încheierea războiului câștigă tot mai mult teren. A fost un subiect important și în campania electorală din Statele Unite. Președintele ucrainean Volodimir Zelenski, conștient de realitățile în schimbare ale politicii internaționale, a subliniat dorința Ucrainei de a pune capăt ostilităților. Mai mult, Zelenski a sugerat recent că, sub administrația Trump, conflictul ar putea fi încheiat mai rapid—adoptând astfel o poziție care denotă atât o dorință de conciliere, cât și o recunoaștere pragmatică a faptului că Ucraina ar putea fi nevoită să facă compromisuri. La rândul său, Vladimir Putin, cel puțin în declarații, pare deschis să exploreze soluții pentru încheierea războiului, deși, cel mai probabil, obiectivele inițiale au rămas neschimbate.
Ambele părți au suferit pierderi uriașe. Așa cum sublinia recent Mark Galeotti, „ambele părți pierd, dar Ucraina pierde mai repede.” Pentru Ucraina, războiul a fost devastator — atât pierderile de vieți omenești, cât și cele economice sunt imense. Cu toate acestea, rezistența și curajul ucrainenilor vor rămâne în istorie. În același timp, este evident că un război de asemenea magnitudine nu poate continua la nesfârșit.
Donald Trump a promis în campania electorală că va pune capăt războiului în 24 de ore. Deși această declarație flamboaiantă nu poate fi pusă în practică, având în vedere complexitatea conflictului, ea reflectă intenția de a accelera procesul de pace. Încheierea unui astfel de conflict nu se poate măsura în ore, dar s-ar putea măsura în luni, dacă există voință politică și coordonare internațională.
Poziția lui Trump este extrem de importantă, având în vedere rolul Statelor Unite ca principal susținător al Ucrainei încă dinainte de invazie. Washingtonul a refuzat ferm ultimatumul transmis de Rusia în decembrie 2021, care solicita recunoașterea formală a sferei de influență a Moscovei în fostul spațiu sovietic și sacrificarea Ucrainei. Această respingere a confirmat angajamentul SUA pentru securitatea Europei și suveranitatea Ucrainei. Cu toate acestea, Ucraina nu pare să fie o prioritate pentru Donald Trump. Agenda sa se concentrează mai degrabă pe politică internă, imigrație, China și Orientul Mijlociu. Ucraina ocupă un loc mai degrabă periferic. Deși pentru Trump războiul nu este o prioritate, conflictul rămâne extrem de important pentru Europa, Rusia și pentru poziția globală a SUA.
Cum ar putea arăta o soluție pentru Ucraina? Ar putea fi vorba despre o victorie clară a uneia dintre părți, o pace durabilă sau doar o înghețare temporară a frontului? Deși răspunsurile la aceste întrebări rămân încă neclare, se poate specula asupra motivelor care determină Statele Unite, Ucraina și Rusia să caute o soluție pentru încheierea conflictului, odată ce pragul critic de 1000 de zile de război a fost depășit. Fiecare dintre părți are propriile interese care vor determina atât evoluția, cât și încheierea conflictului.
Donald Trump pare motivat să încheie conflictul din mai multe considerente, inclusiv motive ce țin de politica internă, de costuri, dar și pentru a se concentra pe competiția globală cu China. În schimb, Vladimir Putin ar putea urmări alte obiective în privința încheierii conflictului. Acestea par să rămână, în parte, aceleași: „denazificarea” Ucrainei, adică înlăturarea actualului guvern și înlocuirea acestuia cu unul pro-rus, și „demilitarizarea” Ucrainei, ceea ce implică diminuarea capacității sale de apărare și restrângerea forțelor armate.
Indiferent cum se va desfășura conflictul în continuare, câteva teme fundamentale vor rămâne, iar acestea vor necesita concesii din partea părților implicate. Analizând planul de victorie al lui Zelenski, alături de declarațiile lui Donald Trump și ale echipei lui, se conturează câteva puncte cheie care privesc Ucraina și care vor conta pentru a pune capăt războiului.
Este greu de imaginat că Rusia va renunța la teritoriile ocupate, așa cum este dificil de crezut că Ucraina le va recupera militar, ținând cont de cum arată lucrurile în momentul de față. Planul de victorie al lui Zelenski nu abordează explicit statutul acestor teritorii, ceea ce sugerează o conștientizare a faptului că vor fi necesare compromisuri. Ucraina, cel mai probabil, nu va recunoaște oficial aceste teritorii ca făcând parte din Rusia, dar ar putea accepta o situație de facto până când un context favorabil va permite recuperarea lor.
Primul punct al planului de victorie al lui Zelenski se referă la aderarea Ucrainei la NATO. Ucraina își exprimă dorința de a primi o invitație din partea organizației, iar în prezent, ușa NATO rămâne deschisă, conform poziției oficiale a alianței. În ceea ce privește Rusia, dacă analizăm ultimatumul dat în decembrie 2021 și negocierile de la Istanbul cu Ucraina, se conturează clar dorința Moscovei de a vedea o Ucraină neutră, în afara oricărei alianțe militare.
Chiar și fără a deveni membră a NATO, rămâne de văzut dacă Statele Unite vor fi dispuse să ofere garanții de securitate Ucrainei. Motivația, într-un cadru tranzacțional, ar putea fi aceea de a preveni ca Ucraina să cadă în sfera de influență a Rusiei, având în vedere armata bine pregătită în urma războiului, echipamentele militare occidentale și resursele pe care Zelenski pare dispus să le împartă cu Occidentul, conform punctului 5 din planul său pentru victorie.
Un alt element important este legat de reconstrucție. Numeroase zone au fost devastate, iar aproximativ 80% din infrastructura energetică a Ucrainei, de exemplu, este distrusă. Cine va plăti pentru reconstrucție? Rusia, ca agresor, este responsabilă pentru distrugerea acestora și ar trebui să suporte costurile reconstrucției. Vor contribui și statele occidentale?
Pentru a atrage investitori occidentali și a beneficia de ajutor economic din partea acestora, Ucraina, în cadrul planului său de victorie, a inclus un aspect economic esențial. Aceasta propune ca partenerii din Uniunea Europeană și Statele Unite să semneze un acord special pentru exploatarea comună a resurselor strategice ale Ucrainei, precum litiul, gazul, titanul și altele, și să colaboreze în dezvoltarea de proiecte energetice pe termen lung. Pentru ca aceste resurse să poată fi valorificate, încheierea conflictului este fundamentală.
Controlul teritoriilor, aderarea Ucrainei la NATO, reconstrucția și utilizarea resurselor naturale sunt elemente definitorii pentru viitorul Ucrainei. Zelenski pare să fi conceput un plan de victorie care să atragă sprijinul administrației Trump, reflectând necesitatea implicării americane în atingerea unei soluții care să protejeze interesele Ucrainei și securitatea Europei. S-ar putea să fie prea târziu pentru o răsturnare completă a situației de pe front, dar dacă negocierile vor fi îngreunate și de intransigența și graba administrației Trump, soarta Ucrainei și a securității Europei riscă să fie periclitată pentru mulți ani de acum înainte. Acest lucru nu trebuie să se întâmple.
Poziția Statelor Unite și a lui Trump este vitală, nu doar pentru securitatea europeană, ci și pentru că Putin privește conflictul ca pe o confruntare directă cu Occidentul, mai exact cu SUA și ordinea internațională pe care aceasta a creat-o. În plus, din punctul lui de vedere, oferta cu privire la sferele de influență nu are termen de expirare. Indiferent de rezultatul negocierilor, cauzele fundamentale ale confruntării dintre Rusia și Occident nu vor dispărea. Acest conflict s-a transformat într-o manifestare a ostilității regimului Putin față de Vest, care rămâne un pilon central al legitimității sale interne. Dacă pentru Trump războiul nu reprezintă o prioritate absolută, pentru Putin, nu este nimic mai important decât ce se întâmplă în Ucraina.
