Opt observații la cald după alegerile de ieri

4,5K

Scrutinul prezidențial din 24 noiembrie a adus surprize uriașe.

 

1. Cea mai însemnată e finala: nimeni nu a anunțat un tur al doilea Georgescu – Lasconi. O vreme, la începutul anului, s-a crezut că va fi Ciolacu – Ciucă. Apoi, liderul PSD a fost dat ca finalist sigur. A urmat disputa despre cine va intra cu el în runda a doua, iar cele trei nume pronunțate cel mai des au fost Simion, Lasconi și Ciucă. Deși la începutul campaniei, cel mai bine plasat părea să fie Geoană. Ce a fost cel mai șocant a fost acreditarea scenariului conform căruia PSD își aranja finala cu Simion, cerând organizațiilor din teritoriu să sprijine candidatul pe care Ciolacu l-ar fi putut înfrânge.

 

2. E vorba apoi despre sondaje: folosite ca instrumente de influențare, nu de măsurare pentru o bună informare a publicului, ele îl prezentau pe Georgescu sub 10 procente. Dincolo de lipsa de onestitate, e vorba foarte probabil și de profesionalism. Cum să nu vezi câștigătorul? Nici măcar sondajele la ieșirea de la urne nu s-au apropiat de realitate: învingătorul scrutinului era anunțat pe locul 3 sau pe 4. Falimentul sociologilor e clar. Din două una, ori profesionalizăm sondajele, ori le interzicem.

 

3. Ce e absolut nou este absența PSD și a PNL din finală. Dacă al doilea partid a mai ratat turul al doilea, pesediștii sunt pentru prima dată într-o asemenea situație. Ciolacu a făcut un scor mai prost și decât Dăncilă. Se confirmă dificultatea enormă pe care o au premierii – fie că sunt în funcție, fie că sunt foști – de a duce o cursă pentru șefia statului. Am atras atenția, la debutul campaniei, asupra divizării votului pesedist între cinci candidați, dar mi s-a râs în nas.

 

4. Georgescu e primul candidat de extrema dreaptă care se află pe primul loc. Vadim Tudor a făcut un scor mai bun, procentual vorbind, dar a fost pe doi. Procuratura Generală va trebui să explice de ce sesizările privind admirația lui Georgescu atât pentru legionari, cât și pentru Antonescu au fost ignorate. Avem simpatizanți ai unor asemenea criminali printre procurori? Ce e inedit, din punct de vedere ideologic, la Georgescu e combinația de nostalgie pentru partea criminală din interbelic și simpatia lui deschisă pentru Putin. E o oroare ce trebuia stopată. Mai bine mai târziu decât niciodată.

 

5. PNL nu a vrut să creadă că Ciucă e mai slab ca oricare alt penelist care s-a prezentat vreodată într-o competiție pentru Cotroceni. A luat un pic mai mult decât Burduja la București. Culmea e că primul care i-a cerut demisia a fost chiar junele ambițios. E probabil doar o chestiune de ore ca Bolojan să preia șefia partidului.

 

6. Pentru turul al doilea al prezidențialelor, pe lângă susținerea pe care PNL i-o va da, mai ales că Lasconi le-a promis deja peneliștilor postul de premier, e nevoie ca PSD, Forța Dreptei, UDMR, Reper, dar și Geoană sau Birchall să ofere susținere clară pentru adversara lui Georgescu. Avem nevoie de un asemenea pact anti-extremism. I-aș zice pact republican, fiindcă în joc e chiar soarta regimului nostru democratic.

 

7. Iohannis e marele perdant, fiindcă el este vinovat pentru această slăbire a democrației românești. Una în care cuvintele-cheie au devenit rotativă, blat, aroganță.

 

8. Cred că în această dimineață vedem mult mai bine ce valoare uriașă a avut retragerea lui Ludovic Orban din cursa pentru Cotroceni.

 

8. Am început să scriu articolul de față când Lasconi avea vreo 8.000 de voturi în spatele lui Ciolacu, când eram pe la punctul 5, diferența era de doar 44 de voturi, iar când am pus punct ea trecuse în față cu 15 (cincisprezece). Nu mai poate pierde, fiindcă se mai numără doar voturile din secții din diaspora sau din Capitală, unde a fost mult peste candidatul social-democrat.