Duminică avem alegerile prezidențiale și în spațiul public se discută doar despre cum putem evita o finală în turul doi, în care să concureze doar Marcel Ciolacu și George Simion. Cei care au votat la alegerile din 2000, având de ales între Ion Iliescu și Vadim Tudor, au un deja vu de tristă amintire. Celor mai tineri, primele generații născute în libertate și democrație, cele două nume nu le mai spun nimic.
În 2000, alianța speranțelor și visurilor exprimate la Revoluție și apoi în Piața Universității – „zona liberă de neocomunism” -, întrupată ulterior în Convenția Democrată, s-a prăbușit din pricina reformelor și costurilor sociale inevitabile. Astăzi o posibilă finală prezidențială PSD-AUR se datorează exclusiv regimului Iohannis, cel care a propus, în numele „stabilității”, o coaliție nefirească între stânga și dreapta.
Un vânt al resemnării și deznădejdii se simte prin aer. Un poet, Claudiu Komartin, sufletul revistei Poesis Internațional, scrie pe Facebook că „jocurile sunt făcute” și că „vom începe anul 2025 cu Marcel Ciolacu președinte”.
Ce e ciudat e că atât în 1996, cât și în 2004, când s-a petrecut alternanța la putere, s-a resimțit aceeași senzație copleșitoare de neputință. Un fel de fatalism specific societăților pre-moderne, în care zeii și-au întors privirea de la supuși.
România a împrumutat modelul alegerilor în două tururi de la Franța, scopul fiind o mai mare reprezentativitate a câștigătorului prezidențialelor. O finală între candidatul PSD și candidatul AUR ar lăsa însă nereprezentate mai mult de 55% din opțiunile cetățenilor cu drept de vot (24% + aprox. 18% este suma primilor doi candidați, PSD și AUR).
Cu alte cuvinte, o majoritate clară a corpului electoral nu ar avea o alternativă în cel de-al doilea tur.
Se poate schimba ceva? Dacă e vorba de primul loc și dacă sondajele nu au erori majore, competiția pare să încline deja în favoarea lui Marcel Ciolacu.
Însă lucrurile se pot schimba pentru plutonul aflat în urma liderului din sondaje – George Simion, Mircea Geoană, Nicolae Ciucă și Elena Lasconi.
Când ne uităm la diferențele dintre sondajele publicate pentru prezidențiale, multora li se pare o loterie. Sau, în cuvintele celebrului Dr. House – „Toți mint”. Altfel, nu am putea explica diferențele de sondare a opiniei publice.
Sociologul Mircea Kivu a centralizat toate sondajele pentru campania prezidențială și a ieșit următorul tabel.
Indiferent de cât de distorsionate sunt măsurătorile – unele erori țin de metodologie și aplicarea metodologiei, nu neapărat de reaua-credință a sondorilor, două concluzii sunt evidente – atât Mircea Geoană, cât și Cristian Diaconescu nu pot lupta pentru locul doi în primul tur al prezidențialelor. Ambii se află pe un trend de descreștere.
A doua concluzie ține de datele măsurate pentru Nicolae Ciucă. Institutul CIRA, prezent cu două seturi de date și două metodologii diferite, îl are în spate, potrivit sociologului Mirel Palada, pe nimeni altul decât sociologul Marius Pieleanu. Al doilea institut în care candidatul Nicolae Ciucă este măsurat la 19% este INSOMAR, deținut în prezent de Cozmin Gușă și Maricel Păcuraru, acționarii Realitatea TV, după ce a fost în proprietatea lui Sorin Ovidiu Vântu.
Chiar dacă sondajele distorsionează sistematic, din varii motive, inclusiv o „spirală a tăcerii” pentru extremism (aici înțelegând atât SOS România, cât și AUR) o concluzie e deopotrivă certă și neutră – dacă facem media scorurilor înregistrate de Elena Lasconi și Nicolae Ciucă, oricât ar distorsiona sondajele, candidata Elena Lasconi are 3% peste N. Ciucă și 2% în urma candidatului AUR, George Simion.
Candidatul AUR este mult sub-estimat în sondajele publicate în noiembrie, din cauza efectului de „spirală a tăcerii”, un fenomen ce apare în cercetările cantitative când indivizii își camuflează intențiile de vot pentru a nu fi izolați social.
Indiferent dacă e sau nu cu dovezi un agent de influență al Federației Ruse și portavoce a narativelor de la Kremlin, imaginea sa publică este preponderent negativă și efectul indirect este că George Simion va avea un scor mai mare decât mediile sondajelor publicate.
Pentru a compensa scorul lui George Simion, care va avea circa 5% peste ceea ce indică sondajele, e nevoie de o prezență la vot mult peste pragul estimat de 53-55%.
Cu alte cuvinte, cei absenți la vot vor favoriza, prin neprezentarea la urne, candidatul cel mai puțin dezirabil dintre toate opțiunile pro-europene și pro-NATO.
Dacă electoratul lui Ludovic Orban e disciplinat, atunci se adaugă încă 1% la zestrea electorală a candidatei Elena Lasconi după anunțul surpriză exprimat la dezbaterea găzduită de DIGI24.
Așadar, Elena Lasconi e la o distanță de doar 1% față de George Simion și ultimele zile pot schimba balanța în favoarea ei.
Cu alte cuvinte, în ultimele zile de campanie vom trăi deopotrivă speranța și anxietatea de a urmări responsabilitatea civică a doar 1% dintre votanți. Ai putea fi chiar TU în acești 1%.
