În timp ce la București se vota negativ investitura de paradă a lui Siegfried Mureșan și excelentul său program de guvernare, eu mă întorceam din Bruxelles, unde am participat la o serie de evenimente (A Stronger Europe for a Stronger NATO, conferința European Liberal Forum și EU Parliamentary Democracy Forum) care m-au ajutat să pun ceea ce se întâmplă în România în perspectiva europeană și globală.
Uneori suntem prea prinși în problemele noastre interne și micile noastre războaie politice, pe care le considerăm istorice, de parcă pacea mondială se joacă între Grindeanu, Simion și Bolojan. În realitate, am ajuns periferia politică și morală a Europei, și nu pentru că acolo ne-a exilat Bruxelles-ul, ci din propria noastră alegere.
Dincolo de toate bătăliile retorice pe reforme, terminologie (pro-occidental nu înseamnă mai mult decât discriminarea celorlalte puncte cardinale) și scheme de barbut 5D care nu ies niciodată, alegerea e de fapt să nu ne asumăm niciodată nimic. Nicio consecință a alegerilor pe care le facem nu este explicit asumată de cineva, nici de vreun partid, nici de vreun personaj politic, nici măcar de noi, alegătorii.
Îi aud pe mulți din jur că au fost „înșelați” de Nicușor Dan, care a promis una și face alta. Sunt în general aceiași oameni care fuseseră înșelați și de Iohannis, și de alții. Când ești înșelat de mai multe ori nu ești victimă, ești… completați voi. Ați avut curiozitatea să studiați cine este acest personaj tragicomic înainte să îl votați? Spre deosebire de Georgescu, el nu a apărut din neantul social media, ci e politician cu experiență, în ciuda atitudinii de superioritate morală față de clasa politică. Ce să mai spunem de cei cărora Simion și Georgescu le promit economia cailor verzi pe pereți sau de electoratul captiv al PSD.
USR și PNL nu își asumă că au guvernat împreună cu PSD, le-au „trecut” până și membrii CCR pe care acum îi contestă, dându-le pe mână și multe alte instrumente, pretinzând că aveau încredere că partenerii de guvernare își vor respecta angajamentele de reformă. Există cineva care dacă stă la masă cu Grindeanu și pleacă la toaletă, își lasă pe masă portofelul și nu îl ia cu el?
PNL în special nu își asumă că a fost partenerul de infracțiuni al PSD atâția ani „din interes național” și nu și-a pus niciodată cenușă în cap pentru asta, iar USR în special nu își asumă susținerea pentru președintele neo-suveranist. Cele două partide cât de cât frecventabile caută ca de obicei să vândă gogoși și nu își asumă nici măcar suspendarea pro-occidentalului, lăsând-o și pe aceasta celor de la AUR împreună cu capitalul electoral asociat. Nimeni nu își asumă pe AUR sau CG, creațiile sistemului și în special ale PSD, care precum zeii din mitologia greacă își devorează părinții. Pro-occidentalul nu își asumă nici el democrația în general, de înțeles dacă plecăm de la ideea că „alegerile sunt rele”.
La Bruxelles l-am auzit pe Timothy Snyder spunând că am ajuns să trăim într-un „futureless future”, într-un viitor fără viitor, pentru că unii dintre liderii noștri au ajuns să creadă că problema cu democrația e că avem prea multă democrație. Oamenii resimt asta ca pe o lipsă de încredere, care devine inevitabil reciprocă și se manifestă într-un vot constant anti-sistem.
Un val de extremism riscă să înghită construcția europeană, cea mai etică și prosperă poate din istoria lumii, nu pentru că oamenii sunt extremiști (mai mult de câteva procente), ci pentru că nu primesc încredere — de exemplu li se ascunde adevărul în privința COVID, nu li se cere părerea în privința imigranților ilegali care le invadează comunitățile. În România chiar se anulează alegeri fără explicație, în timp ce justiția îi scapă pe marii corupți de orice bătăi de cap legale, și avem pretenția că ei să nu voteze cu extremiștii, altfel îi numim idioți și barbari.
Vreți reformă? Vreți să recâștigați încrederea electoratului românesc și european? Acordați oamenilor încredere, asumați-vă greșelile și vorbiți sincer cu ei, fără aroganța lui „lasă că știm noi mai bine”, că nu știți. Am revenit în România de destulă vreme, și am avut destul contact cu politicieni români și europeni ca să îmi dau seama că nu știți. Ca să dau doar un exemplu, dacă voi considerați asocierea cu grupul infracțional organizat de la conducerea PSD ca unică soluție de salvare a țării de AUR, un mai puțin organizat viitor grup infracțional (politică care la nivel european se numește cordon sanitar), înseamnă că nu ați înțeles nimic nici din treaba cu democrația, nici măcar din treaba cu politica (dacă lăsați niște analfabeți funcțional să vă facă la buzunare de atâta timp).
La Bruxelles se încep pregătiri pentru o policriză care va face falimentul aproape inevitabil al României să ajungă la „și altele”. Suntem lenți, divizați și vulnerabili. Dar măcar se știe ce trebuie făcut (voi reveni asupra subiectului). La București suntem extrem de lenți, foarte divizați și incredibil de vulnerabili, și nici nu avem habar ce să facem mai departe. Păstrăm direcția pro-occidentală chiar și când guvernele noastre sunt prăbușite de ambasadorii ușori și ușuratici ai „occidentului”.
Când vom avea curajul să ne asumăm greșelile și să le și reparăm (prin suspendarea președintelui, alegeri anticipate, etc.), abia atunci vom putea spune că viitorul mai are viitor.
