fbpx

Special Valentine’s Day: Lucrezi pentru relația ta? Despre Tinder, familie tradițională și parteneriat civil

Newsletter

Înscrie-te la Newsletter-ul nostru si te ținem la curent cu tot ce mai apare.

Interviu cu psihologul specialist în terapiile de cuplu Viviana Andone

Introducere – Viviana Andone este psiholog practician, cu formare în psihoterapie cognitiv comportamentala, terapie sistemica de cuplu și familie, terapia schemelor cognitive și nu numai. Preponderent se uită către abordări structurate și sistematice a provocărilor cu orientare înspre viitor, spre soluții care să ne ajute să fim mai funcționali, să ne adaptam mai bine realității noastre fără însă a da la o parte tehnicile metaforice sau preponderent orientate spre analiza trecutului.

Comunitatea Liberală:  Stimată doamnă psiholog Viviana Andone, suntem în Valentine’s Day și multe cupluri celebrează acest moment simbolic. Din experiența dvs. de psiholog practician, care este ingredientul secret al relațiilor de lungă durată? 

Viviana Andone: O să vă ofer două răspunsuri, ambele bazate pe știință, înțelegând aici grupuri de oameni care au studiat ani la rând cuplurile și dinamica de cuplu, și pe ce am observat eu în practica de zi cu zi, în relatiile din cultura și dinamica noastră de aici din România.

Gottman Institute susține că e important să continui să faci pentru celălalt „lucruri mărunte” zi de zi. O vorbă bună, o mică surpriză, să-l asculți cu interes, o mângâiere sau un sărut vor menține relația cât mai aproape de felul în care a fost la început. O altă cercetare, destul de recentă (2020) și care a analizat 11.960 cupluri, arată că ar fi cinci elemente importante: angajamentul perceput al partenerului, aprecierea, satisfacția sexuală, satisfacția percepută a partenerului, modalitatea de a gestiona conflictul.  

Acum, nu neg nimic din toate de mai sus, ce am observat eu în practică ca fiind foarte important e capacitatea fiecăruia de a fi flexibil. Atât timp cât ambii parteneri au o doză mare de flexibilitate, indiferent prin ce treci în decursul anilor, indiferent de urcușurile și coborâșurile relației, poți merge mai departe și menține o conexiune frumoasă. 

 

CL:  Pe de altă parte, din statistici știm că asistăm la o tendință în creștere a ratei divorțurilor. Multe parteneriate se destramă mult mai repede decât în generațiile anterioare. Care sunt principalii factori ce determină separarea în cuplul modern?

Viviana Andone – Tot din ce am observat vă voi povesti, pentru că nu am o statistică sau cifre concrete privind motivul, însă văd niște puncte comune:

(1) Oamenii nu mai sunt dispuși să „lucreze” la relație: nu există relație pe termen lung care să nu treacă prin momente dificile. Ce văd este că sunt mai dispuși să plece decât să rămână acolo și să facă tot ce ține de ei pentru a fi bine. Și abia apoi, dacă totuși lucrurile nu se îmbunătățesc, e în regulă și să ne separăm.

(2) Falsa percepție că avem foarte multe alte opțiuni: aplicațiile de dating sunt la îndemână și poți cu ușurință în maxim 24 de ore să obții o întâlnire, ceea ce, pe de o parte, nu e rău, pe de alta parte, dacă e un lucru care mi s-a părut neplăcut sau „aiurea” în întâlnirea respectivă a doua oară nu mai ies tot cu acel om. Asta creează un soi de nerăbdare – parcă nu mai stau oamenii să îl descopere pe celălalt și o așteptare nerealistă ca totul trebuie să fie foarte bine din prima. 

 

CL: Schimbăm puțin perspectiva și vă propunem o discuție despre familia tradițională. Cum ați perceput, în perioada referendumului pentru familia tradițională discuția despre schimbarea Constituției? Putem vorbi aici despre o distanță între tendințele europene, mai liberale, și tendințele estului putinist, să zicem, mai degrabă conservatoare?

Viviana Andone – Ca terapeut, uneori și pe anumite subiecte, nu poti avea opinii, pentru că nu sunt relevante pentru clienți și nu îi ajută. Un bun profesionist aici sprijină și ajută oamenii care îi pășesc pragul cabinetului cu ce au ei nevoie, nu cu ce crede terapeutul că e important. De exemplu, dacă cineva vine în terapie iar obiectivul lui este să ajungă într-un vârf de munte și să locuiască acolo singur, tu ca terapeut, cu asta îl sprijini. Nu e rolul tău să-i spui că e mai bine să se angajeze la corporație și să aibă o viață ca toți ceilalți, să își ia nevastă și să facă doi copii. Sigur, verifici ca motivele lui să fie dintr-un loc bun și sănătos și nu din mecanisme psihologice disfunctionale, îi explici teoria din spate și îl înveți despre cum funcționează creierul și că va putea experimenta sentimente de singurătate și izolare, dar tot el decide în final dacă vrea în vârf de munte sau nu.  

Așa și aici cu familia tradițională, au fost niște dezbateri și polarizari care au generat de fapt mult stres și conflicte, inclusiv în familii în care părinții, de exemplu aveau o opinie diferită de a fiilor sau fiicelor lor și fiecare a fost profund dezamăgit de celălalt. Și pentru ce?  

Eu ca terapeut mă uit așa: de ce există nevoia de a impune ceva celorlalți? Mă face asta să mă simt mai important? Păi înseamnă că am de rezolvat ceva probleme cu mama și tata care nu m-au făcut să mă simt suficient de important când a trebuit. Sau proiectez un viitor în care dacă nu se întâmpla x si y lucru pe care-l vreau eu, am credința profundă că nu o sa fie bine pentru copiii mei? Păi, nu am de unde să știu, pentru că este despre viitor și prin definiție, habar nu avem ce ne rezervă viitorul. 

În concluzie, sănătos este așa: să ne întoarcem către interiorul nostru, să modificăm acolo lucruri pentru a fi noi înșine mai armonioși, să generăm mai puțin stres și mai puține conflicte indiferent de subiecte, să avem dezbateri constructive cu ceilalți și să ne creștem capacitatea de a integra și respecta perspectivele diferite ale oamenilor. Așa zic eu că e mai simplu și mai sănătos pentru noi toți.

 

CL: Care sunt semnele că un cuplu poate lua în calcul terapia comună și ce prejudecăți trebuie să învingă pentru a salva relația?

Viviana Andone –  Imediat cum apar conflicte mai dese sau mai greu de rezolvat, nemulțumiri și frustrări, cuplurile ar trebui să se programeze. Pentru că noi avem o mulțime de erori de gândire sau de logică, pe care nici nu știm că le avem și care generează aceste diferențe sau conflicte ce în timp erodează relația până în punctul în care nu mai poate fi salvată. De exemplu, citirea gândurilor: este o eroare de gândire des întâlnită, în care am impresia că știu ce se întâmplă în mintea celuilalt și actionez conform cu ce cred eu că ar putea crede el. În realitate nu știm și hai să luăm o situație simplă, în care vine un partener acasă încruntat și imediat am impresia că am făcut eu ceva greșit sau că e supărat pe mine sau că am uitat ceva ce am promis și asta mă irita și pe mine pentru că apare sentimentul de vinovăție care deseori e mascat de furie și cu siguranță voi aborda o strategie nepotrivită, care de cele mai multe ori duce la conflict. Însă e foarte posibil ca partenerul meu să fie supărat din cu totul alt motiv sau poate nici nu e supărat și doar se gândea intens la ceva în acel moment.  

 

CL: Avem în România un dezechilibru între viețile noastre profesionale și cele private? Suntem victimele unui stil de viață trepidant, în care nu regăsim timpul necesar pentru familie și partener și afectează acest lucru cuplurile? 

Viviana Andone – Da, în România, precum și în multe alte societăți, există adesea un dezechilibru între viața profesională și cea personală. Ritmul rapid al vieții moderne, presiunea de a reuși în carieră și alte cerințe ale societății pot face ca mulți oameni să simtă că le lipsește timpul necesar pentru a-și acorda atenția suficientă familiei și partenerului.

Acest dezechilibru poate afecta cu siguranță cuplurile, deoarece poate duce la sentimente de neglijare, izolare sau frustrare în relație. Lipsa timpului petrecut împreună poate diminua conexiunea emoțională dintre parteneri și poate duce la o comunicare mai puțin eficientă sau la creșterea tensiunilor în cuplu.

 

CL: În final, vă propun să discutăm despre ce înseamnă parteneriatul egal, modern, european. Știm că familiile din România nu se bucură de echitatea distribuirii de sarcini domestice precum în Occident. Ce se poate schimba în acest sens?

Viviana Andone – Într-adevăr, în România și în alte societăți, exista uneori diferențe în ceea ce privește distribuirea sarcinilor; de regulă, partenera din cuplu e mai încărcată cu aspectele ce țin de casă și copii. Totuși, schimbarea este posibilă și există mai multe modalități în care această situație poate fi îmbunătățită. 

Educatie timpurie: încă de la 3-4 anișori e important să începem să dăm copiilor sarcini, desigur conform vârstei, să strângă jucăriile, să pună lucruri la loc, să ducă farfuriuța la chiuvetă după ce au mâncat.

Comunicare și negociere: este important să învățăm să negociem cu iubire și nu cu reproș. Fiecare partener să ajungă să contribuie în casa și pentru copii făcând activitățile care îi plac. Nu o să existe niciodată egalitate pentru că e greu de stabilit una (egalitatea e subiectiva, ce pentru mine e ușor de făcut, pentru celălalt poate fi dificil și necesită un efort mai mare), însă nu împărțirea tanda pe manda este obiectivul, ci crearea armoniei și sentimentul de echitate internă.

Nu fi pufi

Dă un share

Lasă un comentariu

SCRIE ȘI TU


Poți contribui și tu la Comunitatea Liberală 1848 completând formularul de mai jos.

 

    This will close in 0 seconds

    -
    00:00
    00:00
    Update Required Flash plugin
    -
    00:00
    00:00